ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 12 mai 2004, reclamanta G.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 11458/10858

din 25 martie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în aprilie 1944 s-a refugiat din Basarabia, în România

și greșit, pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a

Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 2516

din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.T., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat

hotărârea nr. 11458/10858 din 25 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta

să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. c) din acest act

normativ, începând cu data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, pe

perioada 6 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor rezultă data

refugiului, iar aceasta nu intră în contradicție cu data căsătoriei reclamantei,

pe teritoriul României.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat că

în dosarul Comisiei nu s-au depus dovezi concludente cauzei.

Recursul este întemeiat.

Se reține din certificatul de

căsătorie seria CF nr. 780975, că reclamanta s-a căsătorit la 9 februarie 1944,

în București.

Mutarea reclamantei, în

aprilie 1944, studentă fiind, este consecința căsătoriei acesteia și nu este

urmarea unei persecuții de natură etnică.

Așadar, în mod corect s-a

apreciat de către pârâtă, că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

Față de cele ce preced,

recursul declarat urmează să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate

și în fond, a respingerii acțiunii formulate de G.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2516 din

3 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința civilă

atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de G.T.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.