ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 12 mai 2004, reclamanta G.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 11458/10858 din 25 martie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în aprilie 1944 s-a refugiat din Basarabia, în România și greșit, pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 2516 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 11458/10858 din 25 martie 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. c) din acest act normativ, începând cu data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, pe perioada 6 aprilie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor rezultă data refugiului, iar aceasta nu intră în contradicție cu data căsătoriei reclamantei, pe teritoriul României. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat că în dosarul Comisiei nu s-au depus dovezi concludente cauzei. Recursul este întemeiat. Se reține din certificatul de căsătorie seria CF nr. 780975, că reclamanta s-a căsătorit la 9 februarie 1944, în București.

Mutarea reclamantei, în aprilie 1944, studentă fiind, este consecința căsătoriei acesteia și nu este urmarea unei persecuții de natură etnică. Așadar, în mod corect s-a apreciat de către pârâtă, că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Față de cele ce preced, recursul declarat urmează să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate și în fond, a respingerii acțiunii formulate de G.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2516 din 3 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința civilă atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de G.T. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.