ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată sub nr. 988 din 7 aprilie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11154/10752 din 9

martie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 890 din 3 mai 2004, a admis

acțiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 11154/10752 din 9

martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre,

prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 30 iunie 1941

și 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamanta și familia acesteia s-au refugiat în perioadele 6 septembrie 1940 -

30 iunie 1941 și 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, ca urmare a cedării

Basarabiei și respectiv, înaintării armatei sovietice, lăsând în Basarabia,

bunurile ce le aparțineau, mai puțin cele de uz personal.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că în dosarul

înaintat de reclamantă, comisiei de specialitate a pârâtei, nu au fost depuse

dovezi concludente, care să facă dovada susținerilor sale.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de drepturile compensatorii, cetățenii români, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții pe motive

etnice, prin aceea că au fost strămutați în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Intimatei-reclamante îi sunt

incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și

aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum rezultă din probele aflate în dosarul

cauzei, respectiv declarațiile martorilor M.L. și C.D.; certificatul nr. 59055/2003,

emis de Ministerul de Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului, care

atestă împrejurarea că tatăl reclamantei și-a desfășurat serviciul în Legiunile

de Jandarmi de pe teritoriul României și copie extras din Registrul Special de

Înscriere a Refugiaților pe anul 1944.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare, instanța de fond reținând

corect situația de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 890 din 3 mai

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2005.