ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2535/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.G. a chemat în

judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 12578/12050/2004,

prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în anul 1944, părinții săi au fost strămutați din

Basarabia, comuna Cubolta, sat Moara de Piatră, în județul Gorj, comuna

Jupănești, din cauza persecuțiilor etnice, aflându-se și el printre refugiați,

alături de familia sa, care a fost obligată să-și părăsească domiciliul. A mai

arătat că în luna aprilie 1944, mama sa, împreună cu el și cu cei doi frați ai

săi au fost evacuați și transportați în vagoane de marfă, în județul Gorj,

comuna Jupănești; ulterior, tatăl său a fost repartizat ca învățător în aceeași

localitate.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 2010 din 8 octombrie

2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr.

12578/12050/2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta, să emită o nouă

hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 30 aprilie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie

2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că din coroborarea actelor oficiale, cu depozițiile

martorilor, date în formă autentică, rezultă refugiul reclamantului din

Basarabia, în Bucovina, în perioada aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa de Pensii a

municipiului București.

Recurenta a susținut, în

esență, că petentul nu a făcut dovada persecuției etnice, cu acte oficiale și

nici măcar dovada demersurilor, în vederea obținerii actelor oficiale.

A mai susținut că

declarațiile martorilor C.L. și M.M. nu sunt valabile, întrucât aceștia trebuia

să fi cunoscut situația despre care declară personal.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din cele șase situații prevăzute de lege.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din

H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în

lipsa actelor oficiale, prin declarație de martori.

În cauză, din analiza

actelor aflate la dosar, rezultă că reclamantul s-a născut în anul 1930, în

raionul Bălți - Basarabia și că urmare a condițiilor create prin ocuparea

Basarabiei, de către sovietici, împreună cu ceilalți membri ai familiei s-a

refugiat în România, în localitatea Jupănești, județul Gorj, în aprilie 1944.

Reclamantul a făcut, deci

dovada, în condițiile legii, că îndeplinește cerințele legii, pentru a

beneficia în perioada aprilie 1944 - 6 martie 1945, de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Cât privește data de început

a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanța, în considerarea

caracterului reparator și dispozițiilor imperative ale legii, a dispus

acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea,

respectiv 1 ianuarie 2004.

În consecință, față de

considerentele arătate, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2010

din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.