ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8733/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 21 aprilie 2004,

reclamantul B.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 10620/10117 din 23

februarie, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că

din eroare s-a menționat greșit data refugiului familiei acestuia, din

Basarabia, în România.

Prin sentința civilă nr. 1639 din 1

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 10620/10117 din 23

februarie 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta, să-i stabilească

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, lit. c) și să

emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare,

începând cu data de 1 septembrie 2003, pe perioada 24 martie 1944 - 6 martie

1945.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că din certificatul emis de Arhivele Naționale,

rezultă că reclamantul, împreună cu familia, au fost evacuați la data de 24

martie 1944, din localitatea Ciocâlteni județul Orhei, Republica Moldova, în

localitatea Pojaru, România, confirmându-se calitatea de persoană persecutată

din motive etnice, a reclamantului.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în

esență, că nu i se pot acorda petentului, drepturile începând cu data de 1

septembrie 2003, având în vedere că certificatul sus amintit a fost emis la

data de 19 mai 2004 și depus ulterior, în instanță.

Recursul este nefondat.

Din certificatul emis de Arhivele

Naționale - Direcția Județeană Gorj, rezultă că reclamantul, împreună cu

familia (părinții și cei doi frați), au fost evacuați la data de 24 martie 1944,

din localitatea Ciocâlteni, județul Orhei, Republica Moldova, în localitatea

Pojaru, România.

Împrejurarea că adeverința care

atestă persecuția etnică invocată, a fost depusă ulterior, nu este de natură a

concluziona că și drepturile de care beneficiază reclamantul, urmează a fi acordate

după această dată.

Art. 5 din Legea nr. 189/2000, prevede

că persoanele prevăzute la art. 1 și 3, vor beneficia de drepturile prezentei

ordonanțe, cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a

fost depusă cererea.

În consecință, în mod întemeiat

instanța de fond a acordat reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 septembrie 2003, luna următoare celei în care a fost

depusă cererea reclamantului.

Având în vedere considerentele

prezentate, faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, neexistând

motive de casare a acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie

respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1639 din 1

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.