ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr.1165/2003, reclamantul G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București anularea hotărârii nr.2854 din 31 ianuarie 2003 emisă de pârâtă sub aspectul perioadei de persecuție etnică (refugiere), respectiv perioada 31 iulie 1944 la 6 martie 1945 față de cea reală de la 31 martie 1944 la 6 martie 1945, solicitând rectificarea acesteia. Prin sentința civilă nr.762 din 28 mai 2003, Curtea de Apel București-Secția de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului G.M. și a anulat hotărârea nr.2854 din 31 ianuarie 2003 emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A obligat pârâta să emită reclamantului o nouă hotărâre cu încadrarea în art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a perioadei de 31 martie 1944 la 6 martie 1945 și acordarea drepturilor corespunzătoare, cu data de 1 august 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că data începerii refugiului este martie 1944, având în vedere Ordinul de serviciu nr.794 din 30 martie 1944 prin care s-a autorizat evacuarea familiei reclamantului din comuna Ruseni-Soroca. Impotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București care a susținut, în esență, că reclamantului i-au fost acordate de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 drepturile prevăzute de lege având în vedere actele înaintate de acesta la data depunerii cererii.

Recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză, respectiv acte și martori, rezultă că reclamantul a făcut dovada faptului că refugiul familiei sale și inclusiv al său a început din luna martie 1944. Astfel, din Ordinul de serviciu pentru evacuare nr.794 din 30 martie 1944 rezultă că s-a autorizat evacuarea familiei intimatului-reclamant G.M. din comuna Ruseni-Soroca iar o dovadă suplimentară o constituie declarația autentificată a celor doi martori aflată la fila 2 dosar fond. In consecință, față de dovezile de la dosar, se reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică, considerente pentru care recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.762 din 28 mai 2003 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.