ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr.1165/2003,  reclamantul G.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București

anularea hotărârii nr.2854 din 31 ianuarie 2003  emisă de pârâtă sub aspectul

perioadei de persecuție etnică (refugiere), respectiv perioada 31 iulie 1944 la

6 martie 1945 față de cea reală de la 31 martie 1944 la 6 martie 1945,

solicitând rectificarea acesteia.

Prin

sentința civilă nr.762 din 28 mai 2003, Curtea de Apel București-Secția de contencios

administrativ a admis acțiunea reclamantului G.M. și a anulat hotărârea nr.2854

din 31 ianuarie 2003  emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A obligat pârâta să emită reclamantului o nouă hotărâre cu încadrarea în art.1

lit.c din  Legea nr.189/2000 a perioadei de 31 martie 1944 la 6 martie 1945 și

acordarea drepturilor corespunzătoare, cu data de 1 august 2002.

Pentru

a pronunța  această soluție, instanța de fond a reținut că data începerii refugiului

este  martie 1944, având în vedere Ordinul de serviciu nr.794 din 30 martie

1944  prin care s-a autorizat evacuarea familiei reclamantului din comuna

Ruseni-Soroca.

Impotriva

sentinței civile susmenționate a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului

București care a susținut, în esență, că reclamantului i-au fost acordate de

către Comisia pentru aplicarea  Legii nr.189/2000  drepturile prevăzute de

lege  având  în vedere actele înaintate de  acesta la data depunerii cererii.

Recursul

este nefondat.

Din

probele  administrate în cauză, respectiv acte și martori, rezultă că

reclamantul a făcut dovada faptului că refugiul familiei sale și inclusiv al

său a început din luna martie 1944.

Astfel,

din Ordinul de serviciu pentru evacuare nr.794 din 30 martie 1944 rezultă că

s-a autorizat evacuarea familiei intimatului-reclamant G.M. din comuna

Ruseni-Soroca iar o dovadă suplimentară o constituie declarația autentificată a

celor doi martori aflată la fila 2 dosar fond.

In

consecință, față de dovezile de la dosar, se reține că sentința instanței de

fond este legală și temeinică, considerente pentru care recursul declarat în

cauză este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a municipiului București împotriva

sentinței civile nr.762 din 28 mai  2003 a Curții de Apel București – Secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 20 ianuarie  2004.