ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8911/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată cu nr. 42 din 9 ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul S.D. a solicitat în

contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr.

9123/8268 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

din cadrul pârâtei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că data reală a refugiului său și al familiei, este 23 martie 1944, astfel

cum rezultă din buletinul nominal de evacuare depus la dosar, și nu 23 iulie

1944, cum a reținut comisia.

Prin sentința civilă nr. 304 din 17

februarie 2004, instanța învestită, a admis acțiunea reclamantului, a anulat

hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care

să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1

lit. c), pentru perioada 23 martie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție,

instanță a reținut că pârâta Casa de Pensii a municipiului București a

recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al legii, pentru perioada 23

iulie 1944 - 6 martie 1945, însă din buletinul nominal de evacuare rezultă că

evacuarea a avut loc la 23 martie 1944, fiind evident că reclamantul a fost

strămutat din Cernăuți, în România, la 23 martie 1944, cum, de altfel, a

precizat și în cererea depusă la comisie.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că hotărârea

comisiei este legală și conformă cu înscrisul depus ca probă, la dosar, din

care rezultă că perioada de refugiu, începe cu 23 iulie 1944.

Examinând cauza, în raport cu actele

dosarului, se constată că motivul de recurs invocat, este neîntemeiat.

Astfel, din buletinul nominal de evacuare,

emis de Ministerul Afacerilor Externe, rezultă că la 23 martie 1944, S.I.,

împreună cu membrii de familie, între care și reclamantul, au fost evacuați din

Cernăuți, în comuna Jirov, județul Mehedinți și apoi, în comuna Urlat, județul

Sibiu.

Se constată, așadar, că în mod

corect, instanța de fond a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat, pe

o perioadă începând cu 23 martie 1944, până la 6 martie 1945.

Față de cele ce preced, urmează a se

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 304 din 17

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.