ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8910/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată cu nr. 43 din 9 ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul S.M. a solicitat,

în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii

nr. 9175/8173 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, din cadrul pârâtei, în sensul recunoașterii și acordării drepturilor

pentru perioada 23 martie 1944 - 23 iulie 1944, în completarea perioadei

acordate prin hotărârea contestată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în mod greșit a reținut comisia data înscrisă în buletinul de

evacuare, constatând că numai perioada 23 iulie 1944 - 6 martie 1944 se

încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pârâta Casa de Pensii a municipiului

București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și

menținerea hotărârii atacate, susținând că, în mod corect a constatat Comisia,

perioada de refugiu, începând cu 23 iulie 1944, dată ce a fost menționată pe

verso-ul buletinului prezentat.

Prin sentința civilă nr. 445 din 4

martie 2004, instanța învestită a admis acțiunea reclamantului, a anulat

hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, în care să

se constate că perioada 23 martie 1944 - 6 martie 1945, se încadrează în

dispozițiile art. 1 lit. c) din lege.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, a fost stabilită eronat, de către comisie, perioada de

refugiu a reclamantului, neluându-se în considerare, intervalul de timp 23

martie 1944 - 23 iulie 1944.

A mai reținut instanța, că, astfel

cum rezultă din buletinul nominal de evacuare, reclamantul împreună cu familia,

s-a refugiat din Bucovina de Nord, la 23 martie 1944, în comuna Jirov, județul

Mehedinți, iar din 23 iulie 1944 au plecat la Urlat, județul Sibiu; perioada refugiului, care se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

fiind 23 martie 1944 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivând că

data începutului refugiului este 23 iulie 1944, cum corect a acordat Comisia, drepturile,

reclamantului, pe fața documentului fiind trecute alte mențiuni, actul

respectiv fiind, de altfel, deteriorat.

Recursul este nefondat.

Examinând actele dosarului, se

constată că prima instanță în mod judicios a recunoscut reclamantului,

calitatea de refugiat, pe o perioadă începând cu 23 martie 1944 - dată certă, prevăzută

în mențiunea din înscrisul autentic prezentat, care apare în dreptul rubricii

„data când se face evacuarea”, și care se poate citi, chiar dacă s-a suprapus un

alt cuvânt din rândul de sus, referitor la locul de evacuare (Strehaia).

Față de acest considerent, prezentul

recurs urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 445 din 4

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.