ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2829/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

noiembrie 2002 reclamantul R.F. a solicitat anularea deciziei nr. 35 din

31.05.2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava privind stabilirea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să se constate că a avut calitatea

de refugiat în sensul dispozițiilor acestei legi, în perioadele 18.11.1940 –

08.02.1943 și 30.03.1944 – 6.03.1945.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că a fost refugiat în perioada 18.11.1940 – 08.02.1943 în Germania,

plecând din Cernăuți și în perioada 30.03.1944 – 6.03.1945, când s-a refugiat

din Cernăuți în România, iar prin decizia nr. 35/2002 pârâta i-a recunoscut

calitatea de refugiat doar pentru perioada 30.03.1944 – 15.02.1945.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 32 din 26

februarie 2003, a admis acțiunea, a anulat decizia Casei de Pensii Suceava nr.

35 din 31.05.2002 și a stabilit că reclamantul are calitatea de refugiat în

condițiile Legii nr. 189/2000 pentru următoarele perioade 18.11.1940 –

08.02.1943 și 30.03.1944 – 06.03.1945.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că reclamantul a făcut dovada că are calitatea de refugiat în

înțelesul art. 1 din Legea nr. 189/ 2000 și pentru perioada 30.03.1944 –

06.03.1945, având în vedere că legea citată prevede data de 06.03.1945, ca dată

limită de acordare a drepturilor conferite de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Suceava.

În motivarea cererii de recurs

recurenta-pârâtă a arătat că prin decizia contestată, Comisia pentru stabilirea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a constatat că reclamantul a fost

strămutat în perioada 30.03.1944 – 15.02.1945 în conformitate cu cele înscrise

în carnetul de evacuat nr. 5052, însă nu a luat în calcul perioada 1940 – 1943,

deoarece reclamantul a fost refugiat în această perioadă pe teritoriul

Germaniei și s-a repatriat la data de 08.02.1943, iar în această perioadă nu

poate fi considerat strămutat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 din Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice „prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999 aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice”.

În cauză, reclamantul a fost evacuat

în perioada 30.03.1944 – 15.02.1945 conform Carnetului de evacuat nr. 5062 B.C.

din 15 februarie 1945, situație reținută și de Casa Județeană de Pensii

Suceava.

Împrejurarea că reclamantul a fost

refugiat în perioada 18.11.1940 – 08.02.1943 din Cernăuți în Germania, se face

dovada cu înscrisurile de la fila 17-18 dosar fond (legitimația nr. 1243 din

8.02.1943 emisă de Comisia guvernamentală pentru repatrieri).

Așadar, și pentru perioada

18.11.1940 – 08.02.1943, reclamantul are statut de strămutat și beneficiază de

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/1999.

În consecință, soluția adoptată de

prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 32 din 26 februarie 2003 a Curții

de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2003.