ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3196/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să completeze decizia nr. 406 din 31 iulie 2002, prin care i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și cu perioada de strămutare cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 17 aprilie 1942. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împreună cu tatăl său O.V., în data de 27 iunie 1940 a fost expulzată din localitatea de domiciliu Târgul Nistrului, județul Cernăuți, prin Germania, unde au ajuns cu familia în România la data de 5 iunie 1941 și unde au rămas până la data de 17 aprilie 1942. când s-au reîntors în localitatea de domiciliu.

Mai susține reclamanta că, prin decizia nr. 406 din 21 iulie 2002, Casa Județeană de Pensii Suceava, în mod nejustificat, nu i-a recunoscut perioada 6 septembrie 1940 – 17 aprilie 1942, ca fiind perioadă de refugiu, admițându-i cererea numai pentru perioada 24 martie 1944 – 6 martie 1945, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege pentru această perioadă. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 53 din 12 martie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să completeze decizia nr. 406 din 31 iulie 2002, în sensul că reclamanta are calitatea de persoană refugiată și beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 și pentru perioada 5 iunie 1941 – 17 aprilie 1942. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs se critică soluția instanței de fond, în sensul că aceasta nu a avut la bază suficiente probe din care să rezulte cu exactitate perioada de refugiu. Recursul este nefondat. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, carnetul de identitate al reclamantei eliberat de Comisariatul General pentru asistența populației venită din Basarabia și Bucovina, rezultă fără putință de tăgada că reclamanta împreună cu familia au plecat din Cernăuți prin Germania, unde au ajuns în România la data de 5 iunie 1941, iar la data de 17 aprilie 1942 s-au reîntors la Cernăuți, dată ce rezultă din Buletinul de înscriere la biroul Populației eliberat de Detașamentul de Poliție Târgul Nistrului.

În mod corect, instanța de fond a reținut ca dovedită perioada 5 iunie 1941 – 17 aprilie 1942, ca fiind perioadă de refugiu, pentru care reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000, cu consecințele ce decurg din aceasta. În raport cu situația reținută și având în vedere dispozițiile legale incidente cauzei, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 53 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.