ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3148/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.N. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei nr. 4303 din 12

decembrie 2003, în sensul recunoașterii calității sale de beneficiar al Legii nr.

189/2000, și pentru perioada septembrie 1940 - 15 februarie 1944.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită, i-a fost

admisă cererea sa, doar pentru perioada 15 februarie 1944 - 6 martie 1945, deși

în realitate, perioada totală corectă a refugiului a fost septembrie 1940 - 15

februarie 1944, mențiunea înscrierii unei perioade mai scurte fiind datorată

unei erori materiale strecurate în declarațiile martorilor C.Z. și C.M.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132 din 5 mai 2004,

a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând modificarea deciziei atacate,

în sensul constatării că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000,

pentru perioada septembrie 1940 - 15 februarie 1944.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, atâta timp, cât perioada de refugiu a

reclamantului rezultă din declarațiile ulterioare ale martorilor C.Z. și C.M.,

valabilitatea acestora nu poate fi pusă la îndoială, de vreme ce au fost date

în fața notarului de stat și nu s-a dovedit cu nici o probă înscrierea în fals.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Suceava care a susținut, în esență, că declarațiile martorilor sunt

neconcludente, întrucât inițial, martorii C.Z. și C.M. au declarat că

reclamantul s-a refugiat cu familia, în februarie 1944, pentru ca ulterior,

alți martori, respectiv V.A. și I.V., să declare că numita M.C. s-a refugiat

împreună cu familia, în luna septembrie 1940, din comuna Plosca, în România.

Invocând adresa Academiei

Române - „Institutul de Istorie Nicolae Iorga”, recurenta a susținut și faptul

că refugieri de persoane de pe teritoriul ocupat al U.R.S.S., respectiv

Basarabia și nordul Bucovinei, s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22

iunie 1941.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa

actelor oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor C.Z. și C.M., dar și din cele ale numiților V.A.

și I.V., rezultă că perioada de refugiu a reclamantului (septembrie 1940 - 15

februarie 1944) a fost corect stabilită. Aceste probe sunt concludente în

soluționarea cauzei, întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de fond,

„nu s-a făcut dovada înscrierii în fals, în ceea ce privește valabilitatea

declarațiilor pe de o parte, iar pe de alta, din adeverința nr. 278/2003,

eliberată de Primăria comunei Plosca, regiunea Cernăuți - Ucraina, care

constituie un act oficial, rezultă că reclamantul, împreună cu familia, s-a

refugiat în România, în luna septembrie 1940, în timpul războiului și nu s-a mai

întors în comuna Plosca, regiunea Cernăuți”.

Reclamantul a făcut, deci,

dovada, în condițiile legii, că îndeplinește cerințele, pentru a beneficia de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada solicitată.

În consecință, recursul

fiind nefondat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi respins ca atacare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 132 din 5

mai 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2005.