ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3148/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei nr. 4303 din 12 decembrie 2003, în sensul recunoașterii calității sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000, și pentru perioada septembrie 1940 - 15 februarie 1944. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită, i-a fost admisă cererea sa, doar pentru perioada 15 februarie 1944 - 6 martie 1945, deși în realitate, perioada totală corectă a refugiului a fost septembrie 1940 - 15 februarie 1944, mențiunea înscrierii unei perioade mai scurte fiind datorată unei erori materiale strecurate în declarațiile martorilor C.Z.

și C.M. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132 din 5 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând modificarea deciziei atacate, în sensul constatării că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - 15 februarie 1944. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, atâta timp, cât perioada de refugiu a reclamantului rezultă din declarațiile ulterioare ale martorilor C.Z. și C.M., valabilitatea acestora nu poate fi pusă la îndoială, de vreme ce au fost date în fața notarului de stat și nu s-a dovedit cu nici o probă înscrierea în fals. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Suceava care a susținut, în esență, că declarațiile martorilor sunt neconcludente, întrucât inițial, martorii C.Z.

și C.M. au declarat că reclamantul s-a refugiat cu familia, în februarie 1944, pentru ca ulterior, alți martori, respectiv V.A. și I.V., să declare că numita M.C. s-a refugiat împreună cu familia, în luna septembrie 1940, din comuna Plosca, în România. Invocând adresa Academiei Române - „Institutul de Istorie Nicolae Iorga”, recurenta a susținut și faptul că refugieri de persoane de pe teritoriul ocupat al U.R.S.S., respectiv Basarabia și nordul Bucovinei, s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori. În cauză, din declarațiile autentificate ale martorilor C.Z. și C.M., dar și din cele ale numiților V.A. și I.V., rezultă că perioada de refugiu a reclamantului (septembrie 1940 - 15 februarie 1944) a fost corect stabilită.

Aceste probe sunt concludente în soluționarea cauzei, întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de fond, „nu s-a făcut dovada înscrierii în fals, în ceea ce privește valabilitatea declarațiilor pe de o parte, iar pe de alta, din adeverința nr. 278/2003, eliberată de Primăria comunei Plosca, regiunea Cernăuți - Ucraina, care constituie un act oficial, rezultă că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat în România, în luna septembrie 1940, în timpul războiului și nu s-a mai întors în comuna Plosca, regiunea Cernăuți”. Reclamantul a făcut, deci, dovada, în condițiile legii, că îndeplinește cerințele, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada solicitată.

În consecință, recursul fiind nefondat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi respins ca atacare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 132 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.