ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 16 octombrie 2003, reclamanta C.A.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea actului nr. 5486 din 24 septembrie 2003 și să i se recunoască

calitatea de refugiată, și pentru perioada 1 septembrie 1940 - 23 ianuarie 1942.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că, în mod nejustificat, pârâta refuză să-i

recunoască calitatea de refugiată pentru perioada menționată, deși din

probatoriul administrat rezultă acest lucru.

Prin sentința civilă nr. 1513

din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei C.A., a anulat actul nr. 5486 din

24 septembrie 2003, emis de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pentru perioada 1

septembrie 1940 - 23 ianuarie 1942 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, începând cu data de 1 august 2003.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză,

rezultă că pârâta a recunoscut reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 23 ianuarie 1942 - 15 iulie 1944, emițând în acest sens

hotărârea nr. 1348 din 1 august 2004.

Printr-o nouă cerere,

reclamanta a solicitat recunoașterea calității de refugiată, și pentru perioada

1 septembrie 1940 - 23 ianuarie 1942, care a fost respinsă de Casa Județeană de

Pensii Cluj, prin adresa nr. 5486 din 24 septembrie 2003.

Instanța de fond a apreciat

că prin materialul probator administrat în cauză (carnetul de muncă al tatălui

reclamantei și declarațiile de martori), reclamanta a făcut dovada calității de

refugiată, și pentru a doua perioadă solicitată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că

reclamanta nu a făcut dovada refugiului pentru perioada solicitată, materialul

probator fiind neconcludent și contradictoriu.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Din materialul probator

administrat atât în fața Comisiei de specialitate a Casei Județene de Pensii

Cluj, cât și în dosarul instanței de fond, rezultă că urmare a îndepărtării din

funcție a tatălui său, după semnarea Dictatului de la Viena, reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat în septembrie 1940, din orașul Cluj, în

comuna Vultureni, iar ulterior, în anul 1942, în localitatea Blaj, unde și-a

continuat studiile liceale.

Astfel, din cuprinsul a două

declarații de martori, rezultă cu claritate că refugiul reclamantei, în comuna

Vultureni, a avut loc în luna septembrie 1940, declarațiile respective

coroborându-se cu înscrierile făcute în carnetul de muncă al tatălui său.

Certificatul nr. C 780 din 27 mai 2002, eliberat de Direcția Județeană Cluj a

Arhivelor Naționale, atestă că în luna ianuarie 1942, reclamanta s-a refugiat

din comuna Vultureni, actul coroborându-se cu declarația unei martore care

susține că, în perioada 1942 - 1944, a fost colegă cu reclamanta, la liceul din

Blaj.

În consecință,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge

recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1513 din 11

decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2005.