ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 16 octombrie 2003, reclamanta C.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea actului nr. 5486 din 24 septembrie 2003 și să i se recunoască calitatea de refugiată, și pentru perioada 1 septembrie 1940 - 23 ianuarie 1942. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că, în mod nejustificat, pârâta refuză să-i recunoască calitatea de refugiată pentru perioada menționată, deși din probatoriul administrat rezultă acest lucru.

Prin sentința civilă nr. 1513 din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei C.A., a anulat actul nr. 5486 din 24 septembrie 2003, emis de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pentru perioada 1 septembrie 1940 - 23 ianuarie 1942 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 august 2003. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta a recunoscut reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 23 ianuarie 1942 - 15 iulie 1944, emițând în acest sens hotărârea nr. 1348 din 1 august 2004. Printr-o nouă cerere, reclamanta a solicitat recunoașterea calității de refugiată, și pentru perioada 1 septembrie 1940 - 23 ianuarie 1942, care a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin adresa nr. 5486 din 24 septembrie 2003. Instanța de fond a apreciat că prin materialul probator administrat în cauză (carnetul de muncă al tatălui reclamantei și declarațiile de martori), reclamanta a făcut dovada calității de refugiată, și pentru a doua perioadă solicitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, se susține că reclamanta nu a făcut dovada refugiului pentru perioada solicitată, materialul probator fiind neconcludent și contradictoriu. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din materialul probator administrat atât în fața Comisiei de specialitate a Casei Județene de Pensii Cluj, cât și în dosarul instanței de fond, rezultă că urmare a îndepărtării din funcție a tatălui său, după semnarea Dictatului de la Viena, reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat în septembrie 1940, din orașul Cluj, în comuna Vultureni, iar ulterior, în anul 1942, în localitatea Blaj, unde și-a continuat studiile liceale.

Astfel, din cuprinsul a două declarații de martori, rezultă cu claritate că refugiul reclamantei, în comuna Vultureni, a avut loc în luna septembrie 1940, declarațiile respective coroborându-se cu înscrierile făcute în carnetul de muncă al tatălui său. Certificatul nr. C 780 din 27 mai 2002, eliberat de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, atestă că în luna ianuarie 1942, reclamanta s-a refugiat din comuna Vultureni, actul coroborându-se cu declarația unei martore care susține că, în perioada 1942 - 1944, a fost colegă cu reclamanta, la liceul din Blaj. În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1513 din 11 decembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2005.