ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 aprilie 2004, reclamanta S.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004,

emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, prin

care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

15 septembrie 1940 - 15 noiembrie 1944.

În motivare, reclamanta a arătat că,

în mod eronat, prin hotărârea nr. 12853 din 22 martie 2004, pârâta și-a anulat

hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, din cauză că, prin hotărârea nr.

8752 din 19 martie 2003, i-a fost stabilită calitatea de strămutată, potrivit

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru intervalul 20 octombrie

1943 - 15 februarie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 614 din 6

mai 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie

2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea

de refugiată pe perioada 15 septembrie 1944 - 15 noiembrie 1944 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2003, cu

motivarea că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, o durată mai

îndelungată a refugiului, decât cea care i-a fost recunoscută, ca atare, prin

hotărârea nr. 8782/2003, ce reprezintă un drept câștigat.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe, de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a fost admis de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 2192 din 4 aprilie 2005, hotărârea recurată fiind

casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea

suplimentării probatoriului pentru stabilirea cu exactitate a perioadei de

refugiu, sub acest aspect existând contradicție între intervalul reținut în

considerentele sentinței și cel menționat în dispozitiv.

Judecând în fond pricina după

casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 558 din 26 septembrie 2005, a respins excepția

tardivității acțiunii formulate de pârâtă, a admis acțiunea, a dispus anularea

hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 noiembrie 1940 - 1 noiembrie

1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

noiembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că excepția tardivității acțiunii nu poate fi reținută, față de

împrejurarea că nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii atacate, nr. 12853

din 22 martie 2004.

Pe fond, s-a reținut că probele

existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta S.F.,

împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă

localitate, în luna septembrie 1944, urmare a persecuțiilor etnice,

reîntoarcerea având loc în luna noiembrie 1944, ceea ce confirmă ipoteza normei

legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii, în

principal, ca tardiv formulată și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că, față de

Borderoul nr. 47, care atestă comunicarea hotărârii nr. 12583/2004, la data de

26 martie 2004, introducerea contestației în luna iulie 2005 s-a făcut cu

depășirea termenului legal.

Pe fond, recurenta a arătat, în

esență, că în mod corect și legal, prin hotărârea nr. 12853 din 22 martie 2004,

cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 233/2002, s-a anulat hotărârea nr. 12853

din 25 noiembrie 2003, care-i atesta intimatei, calitatea de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 15

noiembrie 1944, pe motiv că nu s-a observat că, anterior, se emisese tot pe

seama intimatei, hotărârea nr. 8782 din 19 martie 2003, prin care s-a admis

cererea acesteia și i s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată, din

motive etnice, pentru perioada 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945.

Că această primă hotărâre nu a fost

contestată de către intimată și se încearcă obținerea beneficiilor legii, prin

relatarea unei situații contrare realității.

Recursul se va admite, în sensul și

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

La data de 10 februarie 2003, prin

cererea nr. 53340, intimata-reclamantă a solicitat stabilirea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, iar prin hotărârea nr. 8782 din 19 martie

2003, recurenta-pârâtă i-a admis cererea și i-a recunoscut calitatea de persoană

refugiată din motive etnice, pentru perioada 20 octombrie 1943 - 15 februarie

1945.

Ulterior emiterii hotărârii, la data

de 15 octombrie 2003, intimata-reclamantă a formulat o nouă cerere la comisie,

solicitând recunoașterea drepturilor compensatorii pentru perioada 1940 - 1944.

Neavând cunoștință de existența

primei hotărâri, comisia a emis hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, de

admitere a cererii, dar, în momentul în care această a doua hotărâre a ajuns la

serviciul de stabilire a pensiei, s-a constatat că intimata beneficiase de o

hotărâre de admitere anterioară.

Prin urmare, recurenta a hotărât

anularea celei de a doua hotărâri și menținerea primei.

În mod eronat, instanța de fond după

casare a dispus anularea acestui din urmă act, respectiv a hotărârii nr. 12853

din 22 martie 2004.

Aceasta, pe de o parte, pentru că la

emiterea hotărârii menționate, recurenta-pârâtă a respectat, într-adevăr,

dispozițiile art. 10 și urm. din Legea nr. 243/2002, pentru aprobarea O.G. nr.

27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Pe de altă parte,

intimata-reclamantă nu a contestat prima hotărâre, nr. 8782 din 19 martie 2003,

care, în raport cu certificatul nr. C/3758 din 25 septembrie 2003, emis de

Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, a stabilit corect perioada

persecuțiilor etnice.

În concluzie, față de cele expuse,

în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul

se va admite, se va casa sentința atacată și în fond, va fi respinsă acțiunea

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 558 din 26

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta S.F.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.