ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 aprilie 2004, reclamanta S.F.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, prin care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 15 noiembrie 1944. În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea nr. 12853 din 22 martie 2004, pârâta și-a anulat hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, din cauză că, prin hotărârea nr. 8752 din 19 martie 2003, i-a fost stabilită calitatea de strămutată, potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru intervalul 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 614 din 6 mai 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada 15 septembrie 1944 - 15 noiembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2003, cu motivarea că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, o durată mai îndelungată a refugiului, decât cea care i-a fost recunoscută, ca atare, prin hotărârea nr. 8782/2003, ce reprezintă un drept câștigat. Recursul declarat împotriva acestei sentințe, de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2192 din 4 aprilie 2005, hotărârea recurată fiind casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului pentru stabilirea cu exactitate a perioadei de refugiu, sub acest aspect existând contradicție între intervalul reținut în considerentele sentinței și cel menționat în dispozitiv.

Judecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 558 din 26 septembrie 2005, a respins excepția tardivității acțiunii formulate de pârâtă, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 noiembrie 1940 - 1 noiembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția tardivității acțiunii nu poate fi reținută, față de împrejurarea că nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii atacate, nr. 12853 din 22 martie 2004. Pe fond, s-a reținut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta S.F., împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna septembrie 1944, urmare a persecuțiilor etnice, reîntoarcerea având loc în luna noiembrie 1944, ceea ce confirmă ipoteza normei legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca tardiv formulată și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că, față de Borderoul nr. 47, care atestă comunicarea hotărârii nr. 12583/2004, la data de 26 martie 2004, introducerea contestației în luna iulie 2005 s-a făcut cu depășirea termenului legal.

Pe fond, recurenta a arătat, în esență, că în mod corect și legal, prin hotărârea nr. 12853 din 22 martie 2004, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 233/2002, s-a anulat hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, care-i atesta intimatei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 15 noiembrie 1944, pe motiv că nu s-a observat că, anterior, se emisese tot pe seama intimatei, hotărârea nr. 8782 din 19 martie 2003, prin care s-a admis cererea acesteia și i s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată, din motive etnice, pentru perioada 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945. Că această primă hotărâre nu a fost contestată de către intimată și se încearcă obținerea beneficiilor legii, prin relatarea unei situații contrare realității.

Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. La data de 10 februarie 2003, prin cererea nr. 53340, intimata-reclamantă a solicitat stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, iar prin hotărârea nr. 8782 din 19 martie 2003, recurenta-pârâtă i-a admis cererea și i-a recunoscut calitatea de persoană refugiată din motive etnice, pentru perioada 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945. Ulterior emiterii hotărârii, la data de 15 octombrie 2003, intimata-reclamantă a formulat o nouă cerere la comisie, solicitând recunoașterea drepturilor compensatorii pentru perioada 1940 - 1944. Neavând cunoștință de existența primei hotărâri, comisia a emis hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, de admitere a cererii, dar, în momentul în care această a doua hotărâre a ajuns la serviciul de stabilire a pensiei, s-a constatat că intimata beneficiase de o hotărâre de admitere anterioară.

Prin urmare, recurenta a hotărât anularea celei de a doua hotărâri și menținerea primei. În mod eronat, instanța de fond după casare a dispus anularea acestui din urmă act, respectiv a hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004. Aceasta, pe de o parte, pentru că la emiterea hotărârii menționate, recurenta-pârâtă a respectat, într-adevăr, dispozițiile art. 10 și urm. din Legea nr. 243/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Pe de altă parte, intimata-reclamantă nu a contestat prima hotărâre, nr. 8782 din 19 martie 2003, care, în raport cu certificatul nr. C/3758 din 25 septembrie 2003, emis de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, a stabilit corect perioada persecuțiilor etnice.

În concluzie, față de cele expuse, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința atacată și în fond, va fi respinsă acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 558 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta S.F. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.