ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 992/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 476 din 23 martie 2004, reclamantul P.I. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea

hotărârii nr. 10220/9521 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscută calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1189 din 11 mai 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 10220/9521 din 6

februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului,

perioada de persecuție etnică: martie 1994 - martie 1945 și să-i acorde

drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2004.

În motivarea soluției s-a

reținut că prin actele depuse de reclamant, în dosarul cauzei, acesta a făcut

dovada perioadei refugiului său, determinat de persecuția etnică, din martie

1944, până în martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivat în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanța de fond

a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art.

1 lit. c) din lege, deși în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul s-a născut în localitatea Plop, comuna Calfa, Tighina - U.R.S.S.,

la 29 ianuarie 1942. Din declarațiile martorilor J.C. și D.N. rezultă că

reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna martie 1944 din

localitatea Plop - Tighina - U.R.S.S., în România, în localitatea Ștefan cel

Mare, județul Călărași, fapt confirmat și de adeverința de evacuat nr. 13823

din 21 octombrie 1944, precum și de adeverința din 27 noiembrie 2003, emisă de

Primăria comunei Calfa.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată

și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin

această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Instanța de fond a reținut

corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1189

din 11 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2005.