ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 16 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani și 6 luni închisoare formulată de condamnatul V.C. A reținut instanța că sus-numitul condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale. Din expertiza medico-legală a rezultat că V.C. a fost prezentat la Comisia de expertiză din cadrul I.M.L. la data de 20 noiembrie 2002 constatându-se că are antecedente de neoplasm laringian heterocolaterale și prezintă diagnosticul de laringoscopie indirectă cu tulburări de personalitate de tip social.

S-a concluzionat în actul medico-legal că petiționarul prezintă diagnosticul de „Tulburare de personalitate de tip antisocial” și poate fi tratat în rețeaua Direcției Generale a Penitenciarelor. Apelul declarat împotriva acestei sentințe penale, de condamnat, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 148 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs condamnatul V.C. solicitând casarea acestora și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

În cauză, expertiza medico-legală a concluzionat că petiționarul poate fi tratat în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei. În raport de această concluzie, soluțiile pronunțate de prima instanță și instanța de apel, sunt legale și temeinice. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.C., împotriva deciziei penale nr. 148 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.