ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4930/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4930/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 549 din 9
mai 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca
neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de
condamnata A.E.M.
Instanța a reținut că petenta nu a
făcut dovada faptului că ar suferi de o boală care o pune în imposibilitate de
a executa pedeapsa. Astfel, prin expertiza medico-legală efectuată în cauză s-a
constatat că tratarea astmului bronșic și a stării anxioase, boli de care
suferă condamnata, se poate face în rețeaua sanitară a A.N.P, iar aceasta nu se
află în imposibilitatea executării în continuare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 516/ A din
26 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată
împotriva sentinței menționate. S-a apreciat că nu s-a făcut dovada
îndeplinirii cerințelor art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C.
proc. pen.
Împotriva acestei decizii,
condamnata A.E.M. a declarat recurs nemotivat în scris. În susținerile orale,
apărătorul recurentei condamnate a solicitat casarea hotărârilor și admiterea
cererii de întrerupere a executării pedepsei, considerând că sunt aplicabile
prevederile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul
este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453
alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi
întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel
condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa
pedeapsa.
Din examinarea raportului de primă
expertiză medico-legală efectuată în cauză a rezultat că petenta prezintă
diagnosticul: astm bronșic și stare anxioasă fond situațional cu decompensări
depresive în antecedente, boli care pot fi tratate în cadrul rețelei sanitare a
A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice. Se concluzionează că bolnava nu
se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Având în vedere aceste constatări medico-legale,
în raport cu prevederile art. 455 și ale art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen., Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de întrerupere a
executării pedepsei este legală și temeinică, întrucât nu s-a dovedit, prin
expertiză medico-legală, că aceasta suferă de o boală care o pune în
imposibilitate de a executa pedeapsa.
În consecință, Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnată, constatând că
hotărârile atacate sunt legale și conforme probelor dosarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurenta condamnată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare
către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnata A.E.M. împotriva deciziei penale nr. 516/ A din 26 iunie
2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Obligă recurenta condamnată la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
30 august 2006.