ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4930/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 549 din 9 mai 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata A.E.M. Instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada faptului că ar suferi de o boală care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Astfel, prin expertiza medico-legală efectuată în cauză s-a constatat că tratarea astmului bronșic și a stării anxioase, boli de care suferă condamnata, se poate face în rețeaua sanitară a A.N.P, iar aceasta nu se află în imposibilitatea executării în continuare a pedepsei. Prin decizia penală nr. 516/ A din 26 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată împotriva sentinței menționate.

S-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, condamnata A.E.M. a declarat recurs nemotivat în scris. În susținerile orale, apărătorul recurentei condamnate a solicitat casarea hotărârilor și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, considerând că sunt aplicabile prevederile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Din examinarea raportului de primă expertiză medico-legală efectuată în cauză a rezultat că petenta prezintă diagnosticul: astm bronșic și stare anxioasă fond situațional cu decompensări depresive în antecedente, boli care pot fi tratate în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. cu respectarea indicațiilor terapeutice. Se concluzionează că bolnava nu se află în imposibilitatea executării pedepsei. Având în vedere aceste constatări medico-legale, în raport cu prevederile art. 455 și ale art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală și temeinică, întrucât nu s-a dovedit, prin expertiză medico-legală, că aceasta suferă de o boală care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnată, constatând că hotărârile atacate sunt legale și conforme probelor dosarului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta condamnată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata A.E.M. împotriva deciziei penale nr. 516/ A din 26 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.