ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4804/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 163 din 9

februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2893/2005, Tribunalul București secția

a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnatul R.M.M.

În considerentele hotărârii,

tribunalul a reținut că din examinarea raportului de primă expertiză

medico-legală din 13 ianuarie 2006, rezultă că R.M.M. prezintă diagnosticul de

„hepatită cronică cu virus C”, care poate fi tratat în rețeaua sanitară a

A.N.P. S-a concluzionat de către medicii legiști că, în raport cu acest

diagnostic, condamnatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Constatând că, în cauză, nu sunt

incidente prevederile art. 455 raportate la art. 453 lit. a) C. proc. pen.,

instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea condamnatului.

Prin decizia penală nr. 277 din 4

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Curtea de apel a considerat, de

asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportate art. 453 lit. a) C.

proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada că cel condamnat suferă de o boală

care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 455 raportate

la cele ale art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei

închisorii poate fi dispusă când se constată pe baza unei expertize

medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate

de a executa pedeapsa.

Condamnatul nu a făcut dovada că ar

suferi de o asemenea boală, întrucât expertiza medico legală a constatat că

boala de care suferă R.M.M. nu îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa

și, totodată, boala poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P.

Înalta Curte constată că ambele

instanțe, în mod legal, au respins cererea condamnatului și, respectiv, apelul

declarat și, în consecință, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 100 RON, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.M.M. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 4

aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 august 2006.