ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2959/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța a respins cererea formulată de condamnatul M.C.D., prin care a solicitat în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1604/1998 a Curții Supreme de Justiție. S-a motivat, în esență, că deși actele medico-legale și raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de I.N.M.L. București, confirmă „susținerea condamnatului că este suferind „din concluziile acestora ar rezulta că „o eventuală întrerupere a executării pedepsei este nejustificată”. În sprijinul soluției de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, s-a mai arătat că acest raport medico-legal a fost avizat de Comisia superioară medico-legală, „cu mențiunea că patologia cardio-vasculară este gravă, susceptibilă de complicații, mai ales în condiții de detenție”.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 75/ P din 11 martie 2003, a respins apelul condamnatului. Recursul condamnatului este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenției pe viață poate fi întreruptă, în cazul în care se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În raport de exigențele textului de lege mai sus-menționat, instanțele trebuiau să constate că concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, precum și avizul Comisiei Superioare Medico - Legale a I.N.M.L. M.M.

București, nu răspund clar la întrebarea ce constituie obiect al probațiunii, în cauză. Sub acest aspect, avizul Comisiei Superioare arată că „riscurile apariției unor accidente cardio-vasculare imprevizibile, inclusiv cu sfârșit letal, sunt mai mari în condiții de detenție”. Referitor la concluzia noului raport de expertiză medico-legală, în sensul că „o eventuală propunere de întrerupere a executării pedepsei, din punct de vedere exclusiv medical, ar fi nejustificată”, Comisia Superioară evită să se pronunțe clar, arătând că „este rolul activ al instanței de a hotărî.., dacă (condamnatul) poate continua executarea pedepsei”. Ori, apare evident că, față de aceste concluzii neclare și incomplete instanțele nu aveau răspunsul, clar impus de dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc.

pen., necesar pentru a declara terminată cercetarea judecătorească și pentru a pronunța o soluție temeinică și legală în cauză. De aceea, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care va trebui să solicite o nouă expertiză medico-legală și un nou aviz de la Comisia Superioară a I.N.M.L., în sensul unui răspuns clar, dacă condamnatul, în raport de afecțiunile pe care le are, se află sau nu în imposibilitate de a executa pedeapsa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul M.C.D., împotriva deciziei penale nr. 75/ P din 11 martie 2003 a Curții de Apel Constanța. Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 47 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanța și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2003.