ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2959/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța a respins

cererea formulată de condamnatul M.C.D., prin care a solicitat în baza art. 455,

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de

12 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1604/1998 a Curții Supreme

de Justiție.

S-a motivat, în esență, că deși

actele medico-legale și raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de I.N.M.L.

București, confirmă „susținerea condamnatului că este suferind „din concluziile

acestora ar rezulta că „o eventuală întrerupere a executării pedepsei este

nejustificată”.

În sprijinul soluției de respingere

a cererii de întrerupere a executării pedepsei, s-a mai arătat că acest raport

medico-legal a fost avizat de Comisia superioară medico-legală, „cu mențiunea

că patologia cardio-vasculară este gravă, susceptibilă de complicații, mai ales

în condiții de detenție”.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia

penală nr. 75/ P din 11 martie 2003, a respins apelul condamnatului.

Recursul condamnatului este fondat,

dar pentru alte motive decât cele invocate.

Potrivit art. 455, raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenției pe viață

poate fi întreruptă, în cazul în care se constată, pe baza unei expertize

medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate

de a executa pedeapsa.

În raport de exigențele textului de

lege mai sus-menționat, instanțele trebuiau să constate că concluziile

raportului de nouă expertiză medico-legală, precum și avizul Comisiei

Superioare Medico - Legale a I.N.M.L. M.M. București, nu răspund clar la

întrebarea ce constituie obiect al probațiunii, în cauză.

Sub acest aspect, avizul Comisiei

Superioare arată că „riscurile apariției unor accidente cardio-vasculare

imprevizibile, inclusiv cu sfârșit letal, sunt mai mari în condiții de

detenție”.

Referitor la concluzia noului raport

de expertiză medico-legală, în sensul că „o eventuală propunere de întrerupere

a executării pedepsei, din punct de vedere exclusiv medical, ar fi

nejustificată”, Comisia Superioară evită să se pronunțe clar, arătând că „este

rolul activ al instanței de a hotărî.., dacă (condamnatul) poate continua

executarea pedepsei”.

Ori, apare evident că, față de

aceste concluzii neclare și incomplete instanțele nu aveau răspunsul, clar

impus de dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., necesar pentru a declara

terminată cercetarea judecătorească și pentru a pronunța o soluție temeinică și

legală în cauză.

De aceea, se impune admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de fond, care va trebui să solicite o nouă expertiză medico-legală

și un nou aviz de la Comisia Superioară a I.N.M.L., în sensul unui răspuns

clar, dacă condamnatul, în raport de afecțiunile pe care le are, se află sau nu

în imposibilitate de a executa pedeapsa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul M.C.D., împotriva deciziei penale nr. 75/ P din 11 martie 2003 a

Curții de Apel Constanța.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 47 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanța

și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iunie 2003.