ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 771 din 3 septembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a admis cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul M.A. și a dispus întreruperea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 197 din 23 noiembrie 1995, a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare, pe o perioadă de 4 luni de la data rămânerii definitive a sentinței. Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere raportul medico-legal efectuat în cauză, din care rezultă că petentul M.A., suferă de insuficiență cardiacă clasa a III-a, cu insuficiență aortică organică de grad II, boală mitrală, insuficiență, tricuspidiană funcțională, hipertensiune arterială pulmonară, fibrilație artială cronică, lipomatoză generalizată și status post ulger gastric perforat.

Tot din raportul medico-legal, rezultă că insuficiența gravă cardiovasculară necesită instituirea unui tratament chirurgical strict specific, prin internare într-o unitate medicală de profil, neefectuarea operației putând duce la complicații posibil mortale, fiind necesare circa 4 luni de zile, pentru efectuarea operației. Se mai completează că petentul, refuză intervenția pe cord, iar celelalte afecțiuni pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motivat de nelegalitatea și netemeinicia acesteia, motivat de faptul că petentul a mai beneficiat de șase întreruperi ale executării pedepsei, începând cu 1998 și de fiecare dată nu a efectuat operația, fiind un mod de a se sustrage de la executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 767 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, motivat de faptul că, intervenția chirurgicală pe cord, nu a fost acceptată de condamnat, iar asistența medicală, pentru toate celelalte afecțiuni, poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele arătate mai jos.

Din analiza actelor medicale cât și din referatul întocmit de Comisia medico-legală, rezultă că petentul se află în evidențele acestui cabinet, iar afecțiunea gravă cardio-vasculară de care suferă, necesită instituirea unui tratament chirurgical strict specific prin internare într-o unitate medicală de profil, din cadrul Ministerului Sănătății, pentru o perioadă de 4 luni de zile, iar în lipsa acestei operații sunt posibile complicații, posibil mortale. În aceste condiții, Curtea apreciază că, dat fiind complexitatea acestei intervenții medicale, cu atât mai mult cu cât medicii specialiști au stabilit, că afecțiunile petentului sunt susceptibile de complicații, posibil mortale, efectuarea intervenției chirurgicale ține efectiv de voința petentului.

Ca atare, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe condamnatul M.A. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 767 din 28 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe condamnatul M.A. Onorariul de avocat în sumă de 150.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.