ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 771 din 3

septembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a admis cererea de

întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul M.A. și a dispus

întreruperea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

197 din 23 noiembrie 1995, a Tribunalului București, secția a II-a penală,

definitivă prin neapelare, pe o perioadă de 4 luni de la data rămânerii

definitive a sentinței.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a avut în vedere raportul medico-legal efectuat în cauză, din care

rezultă că petentul M.A., suferă de insuficiență cardiacă clasa a III-a, cu

insuficiență aortică organică de grad II, boală mitrală, insuficiență,

tricuspidiană funcțională, hipertensiune arterială pulmonară, fibrilație

artială cronică, lipomatoză generalizată și status post ulger gastric perforat.

Tot din raportul medico-legal,

rezultă că insuficiența gravă cardiovasculară necesită instituirea unui

tratament chirurgical strict specific, prin internare într-o unitate medicală

de profil, neefectuarea operației putând duce la complicații posibil mortale,

fiind necesare circa 4 luni de zile, pentru efectuarea operației. Se mai

completează că petentul, refuză intervenția pe cord, iar celelalte afecțiuni

pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motivat de

nelegalitatea și netemeinicia acesteia, motivat de faptul că petentul a mai

beneficiat de șase întreruperi ale executării pedepsei, începând cu 1998 și de

fiecare dată nu a efectuat operația, fiind un mod de a se sustrage de la

executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 767 din 28

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, motivat de

faptul că, intervenția chirurgicală pe cord, nu a fost acceptată de condamnat,

iar asistența medicală, pentru toate celelalte afecțiuni, poate fi asigurată în

cadrul rețelei sanitare a D.G.P.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele arătate mai jos.

Din analiza actelor medicale cât și

din referatul întocmit de Comisia medico-legală, rezultă că petentul se află în

evidențele acestui cabinet, iar afecțiunea gravă cardio-vasculară de care

suferă, necesită instituirea unui tratament chirurgical strict specific prin

internare într-o unitate medicală de profil, din cadrul Ministerului Sănătății,

pentru o perioadă de 4 luni de zile, iar în lipsa acestei operații sunt

posibile complicații, posibil mortale.

În aceste condiții, Curtea apreciază

că, dat fiind complexitatea acestei intervenții medicale, cu atât mai mult cu

cât medicii specialiști au stabilit, că afecțiunile petentului sunt

susceptibile de complicații, posibil mortale, efectuarea intervenției

chirurgicale ține efectiv de voința petentului.

Ca atare, Curtea în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe

condamnatul M.A.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei

penale nr. 767 din 28 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I

penală, privind pe condamnatul M.A.

Onorariul de avocat în sumă de

150.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.