ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 774 din 22
august 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca
nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 9 ani închisoare,
aplicată prin sentința penală nr. 78/2001 a Tribunalului Buzău, formulată de
condamnatul
S.T.
, cu obligarea sa
la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că prin sentința penală nr. 171 din 6 octombrie 2002 a
Tribunalului Buzău s-a declinat competența în favoarea Tribunalului București,
conform art. 456 C. proc. pen.
Întrucât, condamnatul a solicitat
întreruperea executării pedepsei conform art. 453 lit. a) C. proc. pen., s-a
dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care a concluzionat că
asistența medicală a condamnatului poate fi asigurată în cadrul rețelei
sanitare a D.G.P.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel condamnatul, arătând că are vârsta de 82 de ani, este bolnav și
nu poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare D.G.P.
Prin decizia penală nr. 668 din 25
octombrie 2002, Curtea de Apel București a respins apelul cu motivarea că
expertiza medico-legală efectuată în cauză stabilește posibilitatea tratării
afecțiunilor de care suferă condamnatul în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.
În termen legal, acesta a formulat
recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, reiterând aceleași
motive legate de starea sănătății sale.
Noua expertiză medico-legală deși
constată că recurentul condamnat prezintă o multitudine de afecțiuni
(cardiopatie ischemică dureroasă, aterom arteră aortă și valvă aortică,
ateroscleroză cerebrală, hipoacuzie bilaterală etc.) concluzionează că ele pot
fi tratate în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.
Față de aceste concluzii, recursul
condamnatului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul S.T. împotriva deciziei penale nr. 668 din 25 octombrie
2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul la 650.000 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
martie 2003.