ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1195/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1085 din 12

noiembrie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost

respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul M.C., având ca

obiect întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost

aplicată prin sentința penală nr. 596/2001 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

S-a reținut că din conținutul

raportului de expertiză medico-legală, întocmit în cauză, petentul prezintă

diagnosticul „chist renal drept; chist parapielitic stg.; mic adenom prostatic

fără indicație chirurgicală, hipotensiune ortostatică, leziune aortică

degenerativă".

Cum însă afecțiunile de care

condamnatul suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a

Penitenciarelor și nu-l pun pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa,

tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnat și întemeiată pe dispozițiile art. 455 raportat

la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnatul

petiționar împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 806/ A din 6

decembrie 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o, pentru că,

respingând apelul său, nu s-a ținut seama de bolile cardiace de care suferă,

boli legat de care, a solicitat o nouă expertiză medico-legală, care să se facă

cu participarea unui medic cardiolog, nu cu medici de altă specialitate, cum

s-a procedat.

Recursul condamnatului petent este

nefondat.

Expertiza medico-legală întocmită de

comisia de primă expertiză din cadrul Institutul Național de Medicină Legală

„Mina Minovici”, este semnată de 4 medici, printre care și de medicul cardiolog

specialist dr. C.B. Constatările făcute pe baza examinării bolnavului, a

analizelor efectuate și a actelor medicale, ce fundamentează concluziile, nu

lasă loc de îndoială că bolile de care suferă condamnatul nu-l pun în situația

de a nu putea executa pedeapsa, fiind tratabile în rețeaua sanitară a Direcției

Generale a Penitenciarelor. În această situație, în mod corect, prima instanță

a respins cererea de efectuare a unei noi expertize.

În atare situație, având în vedere

că în dosar, nu sunt probe care să ateste existența unor boli ale recurentului,

care să-l pună în situația de a fi în imposibilitate de a executa pedeapsa,

impunând întreruperea, Curtea va trebui să constate corectitudinea soluției de

respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulate de

condamnat.

Pentru aceste considerente, Curtea,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul condamnatului, în baza art. 385

15

lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 806/ A din 6

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.