ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4390/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 13 februarie

2003, Tribunalul Brașov a respins cererea formulată de condamnatul S.V.E.,

deținut în Penitenciarul Codlea, privind întreruperea executării pedepsei de 6

ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 59/2002 a

Tribunalului Brașov.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de

art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât condamnatul nu

se afla în imposibilitate de a executa pedeapsa, bolile de care suferă putând

fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 89/ A din 2 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care

condamnatul susținea că prima instanță nu a avut în vedere actele medicale

depuse la dosar în sprijinul cererii sale.

Împotriva menționatelor hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, reiterând susținerile din cuprinsul cererii cât

și din apel.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 453 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 455, C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a

detenției pe viață poate fi întreruptă, când se constată, pe baza unei

expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Cum, din raportul de expertiză

medico-legală, aflată la dosar, rezultă că boala de care suferă condamnatul pot

fi tratată în rețeaua sanitară a D.G.P., în mod just instanța de fond a

respins, ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată în

cauză, soluție însușită de instanța de apel.

În consecință, recursul

condamnatului S.V.E., nefiind întemeiat, urmează a fi respins, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de condamnatul S.V.E. împotriva deciziei nr. 89 din 2 aprilie 2003 a

Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.