ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6019/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484

din 20 iulie 2004, Tribunalul Constanța, secția penală, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare ce

i-a fost aplicată de Tribunalul Vaslui prin sentința penală nr. 105/1997,

formulată de condamnatul T.M.

A obligat pe condamnat la

suma de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

A reținut tribunalul că,

față de concluziile expertizei medico-legale, se impune respingerea cererii.

Împotriva acestei sentințe,

condamnatul a formulat apel solicitând desființarea acesteia, și pe fond,

admiterea cererii fiind îndeplinite prevederile art. 455, raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel Constanța a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, reținând că soluția

pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și se bazează pe

concluziile unei probe științifice în conformitate cu care maladia de care

suferă condamnatul nu-l pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Împotriva deciziei instanței

de apel a formulat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a precizat că

prezintă o serie de afecțiuni medicale, care deși pot fi tratate în rețeaua

D.G.P., nu primește însă un tratament corespunzător afecțiunilor sale.

Recursul nu este întemeiat.

Verificând actele și

lucrările de la dosar, hotărârile pronunțate în raport de dispozițiile art. 453

lit. a) C. proc. pen., text de lege pe care condamnatul și-a întemeiat cererea

adresată primei instanțe, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea

de apel au pronunțat soluții corecte de respingere a cererii condamnatului și

respectiv a apelului declarat de acesta.

Conform art. 453 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când

se constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o

boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În cauză, expertiza

medico-legală efectuată concluzionează, în sensul că recurentul T.M. prezintă

diagnosticul „1. Gastroduodenită cronică acutizată. 2. Hernie intraspongioasă

L3 - L4, L4 - L5, L5 - S1 fără modificări neurologice”, poate fi tratat în

rețeaua sanitară a D.G.P., nefiind în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Față de concluziile

raportului de expertiză, singura probă concludentă în baza căreia se poate

dispune admiterea cererii de amânare sau întrerupere a executării pedepsei pe

motiv de boală, Curtea apreciază că recursul declarat de condamnat este

nefondat urmând a-l respinge ca atare, atâta timp cât boala de care suferă

recurentul nu este de natură a-l pune în imposibilitatea să execute pedeapsa în

regim de detenție.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul T.M. împotriva deciziei penale nr.

199/ P din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurentul

condamnat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 noiembrie 2004.