ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2269/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1552 din 3 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul F.S.M. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, stabilită în dosarul nr. 535/2004 al Tribunalului București, din motive medicale. A fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de fond a reținut că deși condamnatul a susținut că suferă de o boală gravă: hepatită cronică, ce nu poate fi tratată în sistemul penitenciar și s-a prezentat la Institutul Medico-Legal, a refuzat continuarea expertizei medico-legale.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 40/ A din 19 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat în termen legal de condamnat, reținând că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. a) C. proc. pen. așa cum de altfel a reținut corect instanța de fond. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, condamnatul, în termen legal a formulat recurs, reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu aceleași motive invocate la fond și apel și subliniind că nu a mai beneficiat de nici o altă întrerupere a executării pedepsei închisorii. Recursul condamnatului este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, se va amâna executarea acesteia până când condamnatul se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa.

Ori în speță, deși condamnatul a acuzat serioase afecțiuni ce-l pun în imposibilitatea executării pedepsei, prezentat fiind la I.M.L. acesta a refuzat continuarea investigațiilor medico-legale prin care să se stabilească dacă afecțiunile de care suferă îl pun sau nu în imposibilitatea executării pedepsei. În consecință, nefiind îndeplinite cerințele art. 453 lit. a) C. proc. pen., în mod corect instanța de fond și apoi cea de control judiciar au respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei. Așadar, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.S.M. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.