ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3513/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 190/

F din 15 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 2209/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de condamnatul R.P.

A fost obligat condamnatul

la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de

lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel condamnatul R.P. care a susținut că, în mod

greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece starea sa de sănătate nu-i permite

executarea în continuare a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 176

din 14 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 783/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat.

A fost obligat

apelantul-condamnat la plata sumei de 550.000 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul

pentru avocatul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva ambelor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.P. care a reiterat motivele

invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 2209/2004 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, condamnatul

R.P. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 19 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 651 din 29 octombrie 2001 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În motivarea cererii

condamnatul a arătat faptul că suferă de o serie de maladii lombo-sciatice,

hepatice și renale, care-l pun în imposibilitate de a mai executa pedeapsa.

Înalta Curte reține că,

potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată pe baza

unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care îl

pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei

se amână până când condamnatul se va găsi în situația de a putea executa

pedeapsa.

Ca atare, pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. și a se dispune întreruperea executării unei pedepse, condamnatul

trebuie să probeze cu acte medico-legale, caracterul imperativ al măsurii de

întrerupere, în raport de maladiile ce îi afectează sănătatea.

În speță, față de

susținerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de

către I.N.M.L. Mina Minovici București, din conținutul căreia nu se desprinde

iminența producerii consecințelor grave la care se referă textul de lege.

Astfel, expertiza, deși

confirmă că petiționarul prezintă diagnosticul „purtător sănătos de AgHBS” ce

impune un tratament medicamentos, cu toate acestea se face precizarea că nu

este periclitată cu nimic starea de sănătate a condamnatului, în condițiile în

care se tratează în rețeaua medicală a penitenciarelor, acesta neaflându-se în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Față de aceste considerente,

apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 453 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.P.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 176 din 14

martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iunie 2005.