ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3513/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190/ F din 15 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2209/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.P. A fost obligat condamnatul la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul R.P. care a susținut că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece starea sa de sănătate nu-i permite executarea în continuare a pedepsei. Prin decizia penală nr. 176 din 14 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 783/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. A fost obligat apelantul-condamnat la plata sumei de 550.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul R.P.

care a reiterat motivele invocate în cererea inițială. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2209/2004 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, condamnatul R.P. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 651 din 29 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În motivarea cererii condamnatul a arătat faptul că suferă de o serie de maladii lombo-sciatice, hepatice și renale, care-l pun în imposibilitate de a mai executa pedeapsa.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa. Ca atare, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și a se dispune întreruperea executării unei pedepse, condamnatul trebuie să probeze cu acte medico-legale, caracterul imperativ al măsurii de întrerupere, în raport de maladiile ce îi afectează sănătatea.

În speță, față de susținerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.N.M.L. Mina Minovici București, din conținutul căreia nu se desprinde iminența producerii consecințelor grave la care se referă textul de lege. Astfel, expertiza, deși confirmă că petiționarul prezintă diagnosticul „purtător sănătos de AgHBS” ce impune un tratament medicamentos, cu toate acestea se face precizarea că nu este periclitată cu nimic starea de sănătate a condamnatului, în condițiile în care se tratează în rețeaua medicală a penitenciarelor, acesta neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa. Față de aceste considerente, apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.P. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 176 din 14 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2005.