ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2341/2006

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1668 din 13

decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 37021/3/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de condamnatul N.F.S.

A fost obligat condamnatul la plata

sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi

avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege

pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel condamnatul N.F.S. care a susținut că, în mod

greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece starea sa de sănătate nu-i permite

executarea în continuare a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 59 din 2

februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 37021/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat.

A fost obligat apelantul-condamnat

la plata sumei de 800.000 lei (80 RON) cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei (40 RON), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva ambelor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs condamnatul N.F.S., care a reiterat motivele

invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 37021/3/2005

pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnatul N.F.S. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1097/2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat faptul că suferă de o serie de maladii, care-l pun în imposibilitate de

a mai executa pedeapsa.

Ca atare, pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și

a se dispune întreruperea executării unei pedepse, condamnatul trebuie să

probeze cu acte medico-legale, caracterul imperativ al măsurii de întrerupere,

în raport de maladiile ce îi afectează sănătatea.

În speță, față de susținerile

condamnatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.M.L.

Mina Minovici București, din conținutul căreia nu se desprinde iminența

producerii consecințelor grave la care se referă textul de lege.

Astfel, expertiza, deși confirmă că

petiționarul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial cu

decompensări de tip toxicomanie, crize conversive, comițialitate, ce impune un

tratament medicamentos și control periodic neurologic și psihiatric, cu toate

acestea se face precizarea că nu este periclitată cu nimic starea de sănătate a

condamnatului, în condițiile în care se tratează în rețeaua medicală a

penitenciarelor, acesta neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Față de aceste considerente,

apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 453 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.F.S.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.F.S. împotriva deciziei penale nr. 59 din 2 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2006.