ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4343/2004

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 543 din 22

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 1098/2004 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnata I.D.

A fost obligată condamnata la plata

sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a

fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege

pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel condamnata I.D. care a susținut că, în mod greșit

i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situație

dificilă, ce reclamă prezența sa la domiciliu.

Prin decizia penală nr. 412/ A din 2

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul

nr. 1780/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata I.D.

A fost obligată apelanta-condamnată

la plata sumei de 550.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din

oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva ambelor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs condamnata I.D. care a reiterat motivele

invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1098/2004 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnata

I.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 212/2000, pronunțată de Tribunalul București, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

În motivarea cererii, condamnata a

arătat că are o situație familială grea (părinții decedați, iar de creșterea și

îngrijirea celor 3 copii minori ai săi se ocupă fratele ei care este bolnav),

astfel că prezența sa la domiciliu este necesară pentru acordarea unui sprijin

material.

Înalta Curte reține că, legiuitorul

a înțeles că, în situații deosebite, de natură a afecta grav și irevocabil

starea familiei condamnaților ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de

clemență și să permită revenirea temporară a condamnaților în sânul societății.

Astfel, potrivit art. 453 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe, grave pentru condamnat sau

familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă

o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Legea nu stabilește care sunt

„împrejurările speciale” datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea

produce consecințe grave. Revine instanței de judecată sarcina de a face

aprecieri asupra temeiniciei cererii.

Rezultă așadar că, în cauză trebuie

dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia

acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea imediată a pedepsei

le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi

evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea

executării pedepsei poate fi dispusă.

În speță, față de susținerile

condamnatei s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conținutul căreia

nu se desprinde iminența producerii consecințelor grave la care se referă

textul de lege, deoarece situația grea a familiei petentei nu este consecutivă

privării acesteia de libertate, ci este cvasiperpetuă, astfel încât prezența

pasageră a acesteia la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate

influența în vreun mod starea familiei sale.

Concubinul petentei, respectiv C.J.,

fără ocupație, beneficiar al cantinei sociale, locuiește împreună cu cei trei

copii minori, în condiții decente, într-un apartament compus din două camere,

proprietate personală, nivelul de viață al acestora nefiind diferit de nivelul

general de trai din perioada de tranziție a familiilor din pătura săracă a

populației.

Față de aceste considerente,

apreciind că cererea petentei nu întrunește condițiile prevăzute de art. 453

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 2 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurenta condamnată la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

septembrie 2004.