ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 6339/30 din 30

iulie 2010, reclamanta SC P. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București și

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit CRPDRP 5 Vest Timișoara,

anularea parțială a deciziei nr. 26.299 din 21 decembrie 2009 emisă de A.P.D.R.P.

și obligarea pârâtei de rang 2 la plata sumei de 47.267,64 lei reprezentând

plata parțială a tranșei 3 a proiectului SAPARD, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 1581/CA din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost

admisă excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei și a fost

declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

hotărî astfel, Tribunalul a constatat că între reclamantă, pe de o parte și A.P.D.R.P.,

în calitate de autoritate contractantă, a fost încheiat contractul nr. C

1.10203653700063 din 21 iunie 2007 având ca obiect acordarea ajutorului financiar

nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat „Modernizarea secției de

prelucrare carne din localitatea Carani, comuna Sânandrei, județul Timiș".

Pe parcursul

derulării acestui contract, autoritatea contractantă a sesizat anumite abateri

și nereguli, motiv pentru care a respins de la plată anumite cheltuieli.

Tribunalul a

reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, apreciind că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

este o autoritate publică centrală, astfel că actele emise de către acestea pot

fi cenzurate, pe cale acțiunii în contencios administrativ, de curțile de apel.

Prin sentința

nr. 96 din 7 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș și constatând ivit un

conflict negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în derularea dosarului de

achiziții aferent proiectului „Modernizarea secției de prelucrare carne din

Carani comuna Sânandrei jud. Timiș" pârâtele au declarat neeligibilă suma

de 702.920,88 lei solicitată de reclamantă prin cererea de plată nr. 3, iar

împotriva acestei evaluări, reclamanta a formulat contestație apreciind că

întreaga sumă este eligibilă și reprezintă cheltuieli pentru care au fost aduse

documentele justificative solicitate de către pârâte.

Contestația

reclamantei a fost respinsă prin Decizia nr. 26299 din 21 decembrie 2009 iar

prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei

astfel emise și plata sumei de 47.267,64 lei reprezentând plata parțială a

tranșei trei a proiectului anterior menționat.

Curtea a

reținut faptul că actul administrativ atacat a fost emis în baza O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător ce reglementează modalitățile

de control și de recuperare a sumelor provenite din asistența financiară

nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană precum și a sumelor

reprezentând fondurile de cofinanțare aferente.

In esență,

Curtea a reținut că prezentul litigiu are ca obiect executarea contractului de

finanțare nr. C 1.10203653700063 din 21 iunie 2007 în ceea ce privește

obligația pârâtelor de acordare a finanțării nerambursabile pentru suma de

47.267,64 lei, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de beneficiar în

cadrul proiectului.

In cauza de

față, instanța a reținut că deși contractul de finanțare a fost încheiat cu o

autoritate publică de rang central, obiectul cauzei privește calificarea ca și

eligibile a unor cheltuieli în sumă de 47.267,64 lei rezultate din derularea

contractului, astfel că ne aflăm în prezența unor obligații bugetare

reglementate de O.G. nr. 79/2003 coroborat cu H.G. nr. 1306/2007, iar refuzul

pârâtelor de apreciere ca deductibile a acestor cheltuieli efectuate de către

reclamantă este supus verificării legalității de către instanța de contencios

administrativ competentă în funcție de criteriul valoric la care face referire

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara se va

rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de

reclamanta SC P. SRL Timiș în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit CRPDRP 5 Vest Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă executarea contractului de finanțare nr. Cl.10203653700063

din 21 iunie 2007 în ceea ce privește obligația pârâtelor de acordare a

finanțării nerambursabile pentru suma de 47.267,64 lei, reprezentând cheltuieli

eligibile efectuate de beneficiar în cadrul proiectului.

In

conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială

de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din Codul de procedură

fiscală, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care

a emis ori încheiat actul și de criteriul privind cuantumul litigiului ce are

ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora.

Având în

vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de

lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.

Soluția

decurge și din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind

controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de

cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele

provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de

Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt

rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror

constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de

plată a creanțelor bugetare.

Prin urmare,

competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță

Tribunalului, iar Înalta Curte se va pronunța în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe SC P. SRL Timiș, Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit CRPDRP 5 Vest Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2011.