ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2026/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2026/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față :

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele :

I. Obiectul cauzei și

hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 4 mai 2010, ca primă

instanță.

1- Reclamanta S.N. a

solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la data de 4

noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC B.S.D.G.

SRL cu sediul în Năvodari, să se dispună rezilierea contractului de asociere în

participațiune încheiat cu societatea la data de 8 aprilie 2005, urmare

neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de pârâta prin contractul de

asociere.

Potrivit reclamantei

la data de 29 aprilie 2002 a obținut în temeiul contractului de concesiune nr. 4761

încheiat cu Consiliul Local Năvodari, concesiunea pentru o perioadă de 49 ani a

unei suprafețe de teren de 7153 m

2

situat în Năvodari, iar la data de

8 aprilie 2005 prin contractul de asociere în participațiune încheiat cu

societatea pârâtă s-a obligat să pună la dispoziția societății terenul

concesionat și să obțină autorizațiile de construcție pentru edificarea unui

Complex Comercial P+1-2E, pârâta, în calitate de asociat, obligându-se să

suporte toate costurile reprezentând materiale și manopera edificării

construcției, durata asocierii stabilindu-se până la finalizarea proiectului

inclusiv timpul necesar valorificării sale.

Susține reclamanta că

și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin asociere, și deși au trecut mai

bine de patru ani de la încheierea contractului pârâta nu a demarat nici un demers

pentru realizarea proiectului.

societatea pârâtă a formulat cerere reconvențională la data de 2 decembrie

2008, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să constate intervenită

vânzarea-cumpărarea privind construcția neterminată - Complex Comercial P+1-2E situată

pe terenul în suprafață de teren de 7153 m

2

, hotărârea urmând să

țină loc de contract de vânzare-cumpărare; totodată pârâta a solicitat și

obligarea reclamantei la plata de daune interese în sumă de 885.000 RON.

În motivare pârâta a

arătat că prin antecontractul nr. 504 încheiat la 23 ianuarie 2008, reclamanta

(prin mandatar) s-a obligat față de societate să-i transfere dreptul de

proprietate asupra construcției neterminate edificată de societate, declarând

expres că antecontractul reprezintă consimțământul său pentru vânzarea bunului

și obligându-se la plata sumei de 300.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri în

ipoteza nerespectării promisiunii de vânzare.

Potrivit pârâtei, în

baza antecontractului, la data de 30 iulie 2008, reclamanta a fost notificată

prin intermediul unui executor judecătoresc, să se prezinte la notar, în vederea

încheierii actului de vânzare-cumpărare, la data de 1 septembrie 2008, termen

pe care reclamanta nu l-a respectat, fapt consemnat în Încheierea de

certificare nr. 6704 din 1 septembrie 2008 a BNP S.M..

obiectul pretențiilor din cererea reconvențională, reclamanta S.N., a formulat prin

cererea depusă la data de 3 ianuarie 2009 întâmpinare și cerere reconvențională

prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a antecontractului de

vânzare-cumpărare nr. 504 din 23 ianuarie 2008 și pe cale de consecință să se

dispună respingerea cererii reconvenționale formulată de societatea pârâtă.

În motivarea cererii

sale reclamanta a arătat că după încheierea contractului de asociere în

participațiune, în vederea executării obiectivului Complex Comercial și în

scopul de a facilita urgentarea proiectului, printr-o procură autentificată, a

consimțit să-l împuternicească pe domnul C.Ș., administratorul societății

pârâte, ca, în numele său, să vândă societății, construcția neterminată

denumită Complex Comercial, la prețul cel mai convenabil, vânzarea efectivă

urmând să intervină numai în cazul în care ar fi fost absolut necesară

definitivării proiectului .

Potrivit reclamantei,

în anul 2008 relațiile sale cu asociații din societatea pârâtă s-au deteriorat,

datorită nefinalizării proiectului și refuzului societății de a-i pune la dispoziție

relații și documente cu privire la stadiul realizării Complexului, astfel că la

data de 7 iulie 2008 a revocat mandatul dat administratorului societății.

Reclamanta arată că

antecontractul a fost încheiat cu depășirea mandatului acordat și cu fraudarea intereselor

sale prin dol urmare înțelegerii frauduloase dintre mandatar și terț.

La data de 10

noiembrie 2009 reclamanta a formulat și o cerere de chemare în garanție, în

temeiul art. 60 C. proc. civ. a mandatarului său domnul C.Ș., solicitând, în

măsura admiterii cererii reconvenționale promovată de societate, să se dispună

obligarea chematului în garanție la plata sumei de 885.000 RON reprezentând daunele

interese pretinse da pârâtă.

Tribunalul Constanța prin Sentința comercială pronunțată la 4 mai 2010, a respins

acțiunea principală formulată de reclamantă ca inadmisibilă; a respins cererea

reconvențională formulată de societatea pârâtă ca nefondată; a admis cererea reconvențională

formulată de reclamanta S.N. și a dispus anularea antecontractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 23 ianuarie 2008 privind construcția neterminată,,Complex

Comercial P+1-2E ” situată în Năvodari și a respins ca rămasă fără obiect

cererea de chemare în garanție a domnului C.Ș..

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:

Raporturile

comerciale dintre reclamanta S.N. și pârâtă s-au derulat pe două planuri.

Inițial reclamanta

împreună cu alte patru persoane fizice, în baza unui contract cadru au hotărât

înființarea SC B.S.D.G. SRL având ca obiectiv realizarea unui complex hotelier

și rezidențial și exploatarea acestuia pe terenul în suprafață de 20340 m

2

situat în Năvodari, teren concesionat reclamantei de Consiliul Local Năvodari

și pus la dispoziția societății.

Complexul hotelier a

fost realizat și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2970

din 1 decembrie 2005, reclamanta a vândut societății construcția neterminată edificată

pe acest teren.

La data de 8 aprilie

2005 între reclamantă și societatea pârâtă s-a încheiat contractul de asociere

ce face obiectul prezentului litigiu, obiectivul asocierii vizând realizarea unui

complex comercial pe terenul de 7153 m

2

pus la dispoziție de

reclamanta asocierii.

Prin procura

autentificată la 28 septembrie 2005, reclamanta împuternicește pe C.Ș. ,

administrator al societății pârâte, să vândă societății construcția neterminată

Complex Comercial situată pe terenul de 7153 m

2

.

Cererea reclamantei

de reziliere a contractului de asociere urmare neîndeplinirii de către

societate a obligațiilor de realizare a lucrărilor de construcție a complexului

comercial a fost respinsă de instanță ca inadmisibilă cu motivarea că

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii

instituite de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește

cererea reconvențională formulată de societate și pretențiile reclamantei, ca

răspuns la cererea reconvențională a pârâtei, tribunalul reține că

antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 23 ianuarie 2008 de reclamantă

prin mandatar Ș.C. în calitate de promitent vânzător și societatea pârâtă reprezentată

de administrator Ș.C. în calitate de promitent cumpărător, este anulabil urmare

dolului prin reticență comis de mandatarul cu dublă reprezentare.

În acest sens,

tribunalul constată că deși prin procura dată la 28 septembrie 2005 reclamanta

l-a mandatat de domnul Ș.C. să încheie un contract de vânzare-cumpărare, acesta

a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu o clauză penală foarte

împovărătoare pentru promitentul vânzător care se obliga astfel să plătească

despăgubiri, în cazul neexecutării contractului, de trei ori mai mare decât

prețul imobilului ce se vinde.

Totodată, tribunalul

constată că mandatarul nu și-a respectat obligația esențială de a informa pe

mandant asupra modului de executare a mandatului, mai ales în condițiile în

care executarea mandatului s-a făcut în alt mod decât cel convenit.

În drept, tribunalul

a reținut incidența dispozițiilor art. 382 și art. 378 C. com., în raport de

care a apreciat că lezarea intereselor mandantului și neinformarea asupra

modului de executare a mandatului, în ipoteza mandatului cu dublă reprezentare,

sunt constitutive de dol prin reticență cu consecința anulării antecontractului

astfel încheiat.

Ca atare, cererea

reconvențională formulată de societate de a se constata intervenită

vânzarea-cumpărarea imobilului, în baza acestui antecontract de

vânzare-cumpărare anulat, a fost respinsă ca nefondată.

pârâta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar urmare deschiderii procedurii

falimentului în forma simplificată) împotriva sentinței fondului și apelul

provocat formulat de reclamanta S.N. în temeiul art. 293

1

C. proc.

civ.

Prin Decizia civilă nr.

160/ COM din 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat

apelul declarat de societatea pârâtă și apelul provocat declarat de reclamantă

referitor la soluționarea cererii de chemare în garanție .

Instanța de control

judiciar a confirmat ca legală și temeinică soluția de anulare a antecontractului

de vânzare-cumpărare dedus judecății, pentru dol prin reticență reținând că prin

clauzele excesiv de împovărătoare stabilite în sarcina mandantului, asupra

cărora acesta nu a fost informat, actul astfel încheiat de mandatarul cu dublă

reprezentare este viciat de dol prin reticență.

de recurs.

Prin cererea de

recurs depusă la data de 27 decembrie 2010, în termen legal, societatea pârâtă

prin lichidatorul judiciar desemnat să o reprezinte, a criticat decizia instanței

de apel sub următoarele aspecte:

1- Instanța de apel

nu a motivat felul în care a interpretat dispozițiile art. 3.4 și 3.5 din

contractul cadru potrivit căruia reclamanta se obliga ca urmare a cumpărării

proprietății de la Consiliul Local Năvodari cu banii împrumutați de la

societate, să transfere proprietatea asupra societății unde deținea și

calitatea de asociat.

II – Instanța de apel

în mod eronat a reținut că reclamanta nu a avut cunoștință de existența dublei

reprezentări a mandatarului, Ș.C., întrucât societatea a fost înființată la 7

aprilie 2005, iar prin actul constitutiv Ș.C. a fost numit Președinte al

Consiliului de Administrație.

III – În cauză, nu

sunt întrunite condițiile dolului prin reticență deoarece modul de executare a mandatului

prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu impunea obligația de

informare a mandantului, efectele antecontractului încheiat fiind mai reduse

decât în ipoteza încheierii unui act translativ de proprietate.

Recurenta nu a

indicat în drept motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, solicitând în

finalul considerentelor mai sus expuse, admiterea recursului, desființarea

deciziei atacate și, pe fond admiterea cererii reconvenționale formulate de

societate.

Cu privire la cererea

de recurs, intimata reclamantă a depus la data de 17 mai 2010 concluzii scrise

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență

că mandatarul cu dublă reprezentare în actul încheiat se face vinovat de

violarea obligației de loialitate față de mandant și de înțelegere frauduloasă

cu societatea pârâtă încheind antecontractul în detrimentul său și în

beneficiul exclusiv al societății al cărui administrator și asociat era.

verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de

criticile formulate, constată următoarele:

Deși recurentul nu

indică motivele de nelegalitate pe care își întemeiază cererea, prin criticile

formulate pune în discuție îndeplinirea condițiilor dolului prin reticență de

natură să ducă la anularea actului, aspecte care vor fi examinate din perspectiva

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De principiu, în

legislația noastră civilă, nu există o interdicție expresă a contractului cu

sine însuși sau a contractului cu dublă reprezentare așa încât, din punct de

vedere tehnico juridic, aceiași persoană poate acționa în mai multe calități,

exprimând interesele unor persoane diferite, care figurează cu calități

diferite în actul astfel încheiat.

Cu toate acestea, în

cazul autocontractului, sau al contractului cu dublă reprezentare exista riscul

mai mare al vătămării drepturilor reprezentatului, mandantului, datorită

conflictului de interese ce se poate ivi între mandant și partea pe care

mandatarul o reprezintă în dubla sa calitate, în sensul că mandatarul ar putea

să favorizeze pe una din părți în dauna celeilalte.

Așadar, în cadrul

contractului cu dublă reprezentare, ipoteză pe care o relevă speța de față,

esențial, în opinia curții, pentru aprecierea valabilității actului astfel

încheiat este modul în care mandatarul și-a îndeplinit mandatul, fiind exclusă

cu desăvârșire lezarea intereselor mandantului.

Plecând de la această

premisă a analizei antecontractului de vânzare-cumpărare dedus judecății, mai trebuie

spus, că, după art. 1539 - 1541 C. civ. și art. 382 C. com. mandatarul are

obligația să execute mandatul ce i-a fost încredințat conform puterilor conferite

și să dea socoteală mandantului.

Cum, mandatul este un

contract intuitu personae, bazat pe încrederea pe care mandantul o are în

persoana aleasă ca mandatar, el implică obligația de loialitate a mandatarului

față de mandant, astfel că în executarea mandatului, facultatea de inițiativa a

mandatarului trebuie întotdeauna să se manifeste în interesul mandantului.

Așa fiind, în ipoteza

unui dublu mandat, loialitatea și buna credință a mandatorului sunt esențiale

pentru valabilitatea actului încheiat.

În cauză,

antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de mandatorul C.Ș în dublă

calitate de împuternicit al vânzătoarei și reprezentant al societății

cumpărătoare nesocotește aceste reguli de protecție a mandantului, stabilind în

sarcina sa obligații împovărătoare de plată a unor daune interese de trei ori

mai mari decât prețul vânzării, precum și acordul expres ca sumele de bani

datorate în cazul neexecutării vânzării să facă obiectul unei cereri de somație

de plată din partea cumpărătorului pe care se angajează să nu o conteste.

Aceste obligații

exced evident puterilor conferite de mandant prin procura dată, și ele, în mod

indubitabil nu au fost aduse la cunoștința mandantului, chestiune de fapt

statuată de prima instanță, confirmată în apel și necontestată de mandatar și

societatea pârâtă.

În același timp, ele

relevă incontestabil existența unui conflict de interese dat fiind dubla

reprezentare a mandatarului care în această calitate a acționat prin lezarea

intereselor mandantului și în favoarea societății cumpărătoare, stabilind numai

în sarcina vânzătoarei promitente obligații și sancțiuni în caz de neexecutare,

fără ca acestea să se regăsească, pentru echilibrul contraprestațiilor și în

sarcina cumpărătoarei-promitente.

Relevant este și

faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare, vânzătoarea s-a obligat că

până la o anumită dată (01 septembrie 2008) să se prezinte personal la biroul

notarului public în vederea încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.

Or, în situația în

care, exista o procură dată mandatarului pentru vânzare, procură în baza căreia

s-a întocmit antecontractul de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 2008, ca act

preliminar vânzării, recurenta nu a oferit o explicație rezonabilă în virtutea căreia

să se stipuleze obligația vânzătoarei de a se prezenta în persoană până la o

dată limită la notar sub sancțiunea de daune interese de 300.000 de dolari SUA,

în condițiile în care procura pentru vânzare își păstra deplina valabilitate.

Susținerea recurentei

că intimata reclamantă a cunoscut de la data acordării procurii că domnul Ș.C. mandatarul

său este și reprezentantul societății, și prin urmare, în actul de vânzare-cumpărare

va avea o dublă calitate, nu este confirmată de probele dosarului, deoarece

deși domnul Ș.C. apare în actul constitutiv ca Președinte al Consiliului de

Administrație, administrarea societății este încredințată unui consiliu de

administrație format din 5 administratori care puteau să reprezinte societatea

evitând dubla reprezentare.

Distinct de aceasta,

probele cauzei nu relevă faptul că reclamanta a fost încunoștiințată de dubla

reprezentare de către mandatarul său anterior încheierii actului, or după art. 378

C. com., mandatarul este îndatorat să facă cunoscut mandantului toate faptele

ce l-ar putea determina să revoce sau să modifice mandatul.

Argumentul invocat de

recurenta-pârâtă în sensul că prin antecontract nu s-a realizat transmisiunea

proprietății, valoarea juridică a actului fiind mai restrânsă decât în cazul

unei vânzări și prin urmare, nu se poate susține că mandatarul și-a încălcat

puterile conferite, este fals, putând fi caracterizat ca un veritabil sofism

deoarece obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare au putere

juridică deplină și obligă părțile în temeiul art. 969 C. civ., în ipoteza în

care mandatarul ar fi acționat potrivit puterilor conferite. De altfel,

promovarea cererii reconvenționale de către societate, având ca obiect

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare în baza

obligațiilor asumate de promitentul vânzător prin antecontractul de

vânzare-cumpărare, infirmă argumentul recurentei.

În sfârșit, chiar

dacă am considera că aparent mandatarul a rămas în limita procurii, a

împuternicirii date, în sensul că deși nu a încheiat o vânzare-cumpărare, a

încheiat un act premergător respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare,

prin clauzele stabilite în sarcina mandantului a urmărit numai interesul

celeilalte părți reprezentate, al societății cumpărătoare încălcându-și

obligația de loialitate față de mandant și nu în ultimul rând abuzând de

mandatul și puterile conferite.

Cu alte cuvinte,

executarea mandatului nu s-a făcut cu bună-credință și loialitate, mandantul nu

a fost informat de dubla calitate a mandatarului său, iar societatea, terțul

beneficiar al promisiunii de vânzare, a cunoscut aceste aspecte astfel cum

rezultă din circumstanțele cauzei, ceea ce o plasează în sfera unei conivențe frauduloase

cu mandatarul.

Antecontractul de

vânzare-cumpărare încheiat în aceste condiții nu poate fi opus mandantului,

sancțiunea nulității relative invocate de acesta fiind pe deplin aplicabilă ca

un remediu pentru încălcarea de către mandatar a obligațiilor sale esențiale.

Pentru rațiunile mai

sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312

alin. (1)

C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat, constatând că, motivele invocate nu relevă

încălcarea dispozițiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar BFJ C.G.

SPRL București împotriva Deciziei civile nr. 160/ COM din 18 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.