ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 18 octombrie 2011
Prin
cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de
25
aprilie 2008, reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 a chemat în judecată pe
pârâta SC P.C.D. SRL, solicitând instanței ca prin
hotărârea pe
care o va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din
spațiul comercial situat în
Piața Veteranilor, sector 6, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea
cererii, reclamanta a arătat că la data de 07 februarie 2003, între
părți s-a încheiat
contractul de asociere nr. 502, contract ce avea ca obiect
exploatarea unei suprafețe de 1000 mp situată în
Piața Veteranilor,
sector 6.
Prin
contract, părțile au stabilit ca la data expirării sau rezilierii
contractului,
SC P.C.D. SRL. este obligată să predea terenul în
starea
inițială, liber de sarcini, împreună cu toate dotările și îmbunătățirile aduse,
care devin proprietatea Administrației Piețelor Sector 6.
De
asemenea s-a stabilit durata contractului până la data de 30 iunie 2003, pârâta
putând să
solicite, în scris, prelungirea termenului cu cel puțin
30 de
zile înaintea expirării duratei .
Susține
reclamanta printr-o serie de acte adiționale valabilitatea contractului a fost
prelungită p
ână la data de 31 decembrie 2007.
Ulterior,
prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007, a comunicat pârâtei că este
inoportună
prelungirea contractului de asociere, astfel încât acesta încetează prin
ajungere la termen în data
de 31 decembrie 2007, iar prin adresa nr. 1418 din
11 martie 2008, pârâta a fost somată să elibereze spațiul până la data
de 20 martie 2008
și să se prezinte la sediul Administrației Piețelor
Sector 6 pentru semnarea
procesului verbal
de predare primire.
Pârâta
nu a eliberat spațiul și nici nu a semnat procesul verbal de predare
primire
continuând să își desfășoare activitatea în spațiul din
Piața
Veteranilor.
În
drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1073, art. 1074 C. civ., art. 112
și
următoarele C. proc. civ.
La
data de 29 mai 2008, pârâta a depus întâmpinare și cerere
reconvențională.
Prin
întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât
este titulara
dreptului de proprietate asupra construcției situate
pe
terenul aflat în administrarea reclamantei, titlul de proprietate fiind
autorizația de construire definitivă nr. 8V din 13 mai 1992.
Pârâta
a menționat că a încheiat cu
reclamanta un contract de asociere, în
vederea achitării contravalorii folosinței
terenului de sub
construcție, aceasta fiind soluția impusă de reclamantă în toate
situațiile
în care este cedată folosința terenului aflat în administrarea sa.
În
opinia reclamantei, în realitate,
nu a fost vorba de o asociere liberă între părți
pe principii comerciale,
iar anumite clauze ale contractului sunt
abuzive și inoperante în cauza de față, iar refuzul
reclamantei pârâte de a
prelungi
contractul de asociere este
nejustificat și abuziv având în vedere că
reclamanta a continuat să primească lunar suma de 620 Euro lunar-TVA
inclus pentru cedarea folosinței terenului, având loc o prelungire tacită a
contractului de asociere.
Pârâta
a mai arătat că în cauza de față nu operează
clauza indicată de
reclamantă cu privire la obligația de predare a terenului în
starea
inițială, liber de sarcini, la data expirării sau rezilierii contractului,
întrucât
este proprietara construcției edificate cu regim
definitiv și nu
este în situația de a preda terenul în
starea inițială, deoarece la data încheierii
contractului de
asociere, terenul nu era liber, ci era ocupat de construcția cu
caracter
definitiv, edificată legal.
Prin
cererea reconvențională, pârâta reclamantă a solicitat, pentru aceleași
motive
invocate în cuprinsul întâmpinării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să
fie
obligată reclamanta pârâtă să-i acorde titlul locativ pentru ocuparea terenului
aflat sub construcție.
Reclamanta-pârâtă
a formulat întâmpinare la
cererea reconvențională, prin care a invocat
excepția inadmisibilității solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă,
întrucât pârâta reclamantă nu
poate cere instanței să pronunțe o hotărâre
care să substituie consimțământul său
la încheierea unui contract, încheierea contractelor fiind
guvernată de
principiul libertății
contractuale, doar părțile putând să schimbe, să modifice sau
să stingă obligațiile exprimate în contract.
A mai precizat reclamanta-pârâtă
că în cauză nu operează tacita
relocațiune
întrucât contractul de asociere încheiat de părți este guvernat de art. 251-256
C. com., astfel încât nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 1437 C. civ.
De
asemenea, având în vedere că asocierea a încetat prin ajungerea la termen, nu
se impunea notificarea prealabilă a pârâtei-reclamante.
Prin
sentința civilă nr. 5481 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria
Sectorului 6 București, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă
Administrația Piețelor Sector 6 în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC P.C.D.
SRL, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC P.C.D.
SRL împotriva reclamantei-pârâte Administrația Piețelor Sector 6, ca
neîntemeiată, s-a dispus evacuarea pârâtei-reclamante S.C. P.C.D. S.R.L. din
spațiul comercial situat în București, Piața Veteranilor, sector 6 și a fost
obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată către
reclamantă.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel pârâta SC P.C.D. SRL, înregistrat pe rolul
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 12 noiembrie 2009,
sub nr. 3476/303/2008 .
Prin
decizia nr. 8A din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC P.C.D.SRL în
contradictoriu cu intimata Administrația Piețelor Sector 6, s-a anulat sentința
atacată și s-a reținut cauza spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul București, secția a VI-a comercială.
Pentru
a pronunța această soluție tribunalul a reținut că în prezenta cauză este vorba
despre un litigiu comercial deoarece spațiul a fost pus la dispoziția apelantei
de intimată pentru desfășurarea unei activități de comerț.
Faptul
că spațiul a fost pus la dispoziție de o persoană juridică ce nu are legătură cu
activitatea de comerț , nu reprezintă un motiv care să atragă competența
judecătoriei, atâta timp cât în spațiul în cauză a fost adus ca aport în
contractul de asociere pentru desfășurarea unei activități de comerț.
Faptul
că în cauză este vorba despre un contract comercial, o dovedește însăși voința
părților, acestea convenind în capitolul IX din contract că „prezentul contract
de asociere se completează cu prevederile Codului Comercial, ale codului civil,
precum și cu oricare acte normative speciale ce reglementează instituția
asocierii”.
Având
în vedere că intimata–reclamantă, deși necomerciant, a încheiat un contract de
asociere în participațiune cu apelanta–pârâtă, comerciant, pentru un spațiu în
vederea exercitării unei activități de comerț, contractul este comercial pentru
toate părțile potrivit dispozițiilor art. 56 C. com., motiv pentru care
afacerea devine comercială și deci, urmează a fi supusă jurisdicției comerciale
pentru toate părțile.
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
la data de 15 iunie 2009, sub nr. 25567/3/2009.
Prin
încheierea de ședință din 29 octombrie 2019 Tribunalul a respins excepția
inadmisibilității cererii reconvenționale apreciind că nu este vorba de o
excepție a inadmisibilității propriu-zisă, ci de apărări de fond ce vor fi
avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
La
același termen de judecată pârâta reclamantă a renunțat la a mai susține
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată în apel,
înțelegând să invoce și să susțină excepția lipsei capacității de folosință a
reclamantei.
Prin
încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2010, a fost respinsă excepția
lipsei capacității de folosință a reclamantei pentru considerentele arătate în
cuprinsul încheierii.
Analizând
actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Între
părți s-a încheiat contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 având
ca obiect exploatarea de către părțile contractante a terenului în suprafață de
100 mp situat în Piața Veteranilor, descris în anexa 1 la contract.
Conform
prevederilor contractuale înscrise la cap. III – „Contribuția părților și
obligațiile părților”, reclamanta Administrația Piețelor sector 6 (Asociatul 1)
s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei SC P.C.D. SRL. terenul în suprafață
de 100 mp situat în Piața Veteranilor, sector 6 pe toată durata asocierii, iar
pârâta (Asociatul 2) s-a obligat, printre altele, ca la data expirării sau
rezilierii contractului să predea terenul, în starea inițială, liber de sarcini
în stare funcțională împreună cu toate dotările și îmbunătățirile aduse care
devin proprietatea Asociatului 1 și să achite lunar, până la 25 ale lunii în
curs, cota parte de 1% din venitul brut, dar nu mai puțin de contravaloarea în
lei a sumei de 321 dolari SUA/lunar + TVA, sumă plătibilă în lei la cursul
oficial al dolarului din ziua efectuării plății( art. 2 pct. 12,13 ).
Inițial,
contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a fost încheiat pe o
perioadă de patru luni, cuprinsă între data de 01 februarie 2003 și data de 30
iunie 2003, cu posibilitatea prelungirii asocierii la solicitarea scrisă a
Asociatului 2 (pârâta din prezenta cauză) cu 30 de zile înaintea expirării
duratei contractului, negocierile dintre părți materializându-se în acte
adiționale.
La
cap. VI art. 6 din contractul de asociere, s-a prevăzut că în caz de
neînțelegeri în ceea ce privește renegocierea sau în cazul depășirii termenului
stipulat la alin. (2) (formularea cererii de prelungire cu cel puțin 30 de zile
înaintea expirării duratei contractului) contractul va înceta la data stipulată
la alin. (1) din contract.
Contractul
de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a fost modificat prin mai multe acte
adiționale. Prin actul adițional nr.7, durata contractului de asociere a fost
prelungită până la data de 31 decembrie 2007 , iar prevederile art. 2 pct. 15
și 16 din contract au fost modificate în sensul că pârâta s-a obligat să achite
cuantumul sumei reprezentând impozit pe teren în termen de 10 zile de la
înștiințare și de asemenea să finalizeze lucrările de modernizare a spațiului
comercial amplasat pe terenul ce face obiectul contractului de asociere.
Prin
cererea nr.173 din 08 august 2007 înregistrată la Administrația Piețelor Sector 6 sub nr. 4266 din 09 august 2007 pârâta reclamantă a solicitat
prelungirea contractului de asociere cu încă 15 ani, solicitarea neacceptată de
reclamanta-pârâtă și comunicată pârâtei SC P.C.D. SRL. prin adresa nr. 4736 din
18 septembrie 2007. Totodată reclamanta-pârâtă i-a reamintit pârâtei-reclamante
faptul că la data de 31 decembrie 2007, contractul de asociere nr. 502 din 07
februarie 2003 încetează prin ajungere la termen, având obligația de a preda
terenul și construcțiile edificate pe acesta.
Întrucât
negocierile dintre părți nu au dus la încheierea unui act adițional prin care
să fie prelungită durata contractului de asociere nr. 502 din 07 martie 2003,
acesta a încetat la data de 31 decembrie 2007 prin ajungerea la termen, conform
prevederilor contractuale (cap. VI art. 6), pârâtei reclamante revenindu-i
obligația de a preda Administrației Piețelor Sector 6 terenul, cu toate
amenajările și îmbunătățirile aduse, amenajări constând în edificarea unei
construcții cu destinația de spațiu comercial.
Tribunalul
a înlăturat apărările pârâtei privind prelungirea valabilității contractului de
asociere prin tacita relocațiune, întrucât în speță este vorba de un contract
de asociere în participațiune încheiat pentru o perioadă determinată și nu de
un contract de locațiune, nefiind incidente dispozițiile art. 1437 C. proc.
civ.
În
plus, prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007 reclamanta și-a exprimat
neechivoc intenția de a nu mai prelungii contractul de asociere, iar prin
somația nr. 1418 din 11 martie 2008 a solicitat eliberarea spațiului comercial
edificat pe terenul adus în asociere.
Tribunalul
a înlăturat apărările pârâtei privind calitatea sa de proprietar asupra
construcției decurgând din autorizația de construire nr. 8V din 13 mai 1992,
având în vedere că pârâta nu a depus la dosar contractul de concesiune asupra
terenului (art. 10 din Legea nr. 10/1991 rep.) procesul-verbal de recepție a
lucrării și nici nu a făcut dovada înscrierii în cartea funciară a dreptului de
proprietate asupra construcției, opozabil terților, pentru a demonstra
edificarea pe terenul proprietatea statului (astfel cum rezultă din adresa nr. 404653/10272
din 26 iulie 2004 a PMB Serviciul evidența proprietății) o construcție definitivă
și nu una provizorie.
De
altfel din adresa nr. 00494 din 14 ianuarie 2009 a Primăriei Sectorului 6
București rezultă că primăria nu deține nici un document referitor la
dobândirea de către pârâtă a clădirii situate la în Piața Veteranilor, aceasta
figurând doar în evidențele SPFPL –sector 6 din data de 07 mai 1992 cu o
valoare de inventar de 1713800 lei. Referitor la dreptul de folosință asupra
terenului, din aceeași adresă rezultă că acesta fost dobândit abia în anul 2003
în baza contractului de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 și nicidecum
înainte de edificarea construcției cu destinația de spațiu comercial.
Având
în vedere cele reținute mai sus și faptul că la data de 31 decembrie 2007
contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a încetat prin ajungere la
termen conform voinței părților, Tribunalul a dispus în temeiul art. 969 C.
proc. civ. evacuarea pârâtei
din
spațiul comercial situat în București, Piața Veteranilor, sector 6, edificat pe
terenul în suprafață de 100 mp ce a făcut obiectul contractului de asociere.
În
ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâta-reclamantă a
solicitat obligarea reclamantei pârâte la acordarea unui titlu pentru ocuparea
terenului situat sub construcție, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată,
întrucât instanța nu poate interveni asupra acordului de voință al părților la
încheierea unei convenții deoarece s-ar încălca principiul libertății
contractuale consacrat de dispozițiile art. 969 C. civ.
Cât
privește susținerea pârâtei că refuzul reclamantei de a prelungi contractul de
asociere este abuziv, aceasta nu a fost reținută întrucât pârâta și-a exprimat
acordul cu privire la clauzele contractului de asociere, contract ce s-a
derulat pe parcursul a peste patru ani, fără ca pârâta reclamantă să solicite
modificarea clauzelor contractuale deși au fost încheiate mai multe acte
adiționale.
În
consecință, prin sentința comercială nr. 2054 din 25 februarie 2010 a
admis acțiunea privind pe
reclamanta-pârâtă Administrația Piețelor Sector 6,
a
dispus evacuarea pârâtei-reclamante din spațiul comercial situat
în București, Piața Veteranilor, sector 6
; a
respins cererea reconvențională formulată de
pârâta–reclamantă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat
apel în termen legal pârâta SC P.C.D. SRL, prin care a solicitat schimbarea
soluției în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii
reconvenționale.
În motivarea apelului, pârâta a
susținut că instanța de fond a dat o dezlegare greșită excepției lipsei
capacității de folosință a reclamantei, iar pe fondul cauzei a susținut dreptul
său de proprietate asupra construcției edificate, potrivit autorizației de construcție
emise de Primăria Municipiului București. Cu privire la cererea
reconvențională, pârâta a arătat că în realitate a solicitat obligarea
reclamantei la emiterea titlului locativ, situație în care nu se pune problema
suplinirii consimțământului.
Analizând criticile formulate prin
cererea de apel, Curtea a apreciat că în mod corect a fost reținută capacitatea
de folosință a reclamantei, constatând că aceasta este organizată ca serviciu
public de interes local, în domeniul administrării piețelor agroalimentare,
târgurilor și oboarelor, cu personalitate juridică și autonomie financiară
extrabugetară, aflat în subordinea Consiliului Local al Sectorului 6 București,
conform anexei 3 la HCLS nr. 18 din 7 iulie 2009.
Cu referire la soluția pronunțată asupra
fondului cauzei și cererii reconvenționale, Curtea a reținut că pârâta nu a
precizat titlul prin care a dobândit dreptul de proprietate. În ceea ce
privește contractul de asociere, acesta a încetat prin ajungere la termen.
Simpla prezentare a autorizației de construcție nu valorează drept titlu de proprietate
asupra construcției.
Prin decizia comercială nr. 471 din 17
noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins
ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta, în temeiul motivelor de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În
susținerea acestora, recurenta a susținut că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de ambele teze ale
articolului sus citat.
Astfel,
în fața instanței de fond s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință
a reclamantei, la data introducerii acțiunii, soluția instanței de apel fiind
greșită, deoarece reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la momentul
înființării sale ca persoană juridică, dobândind personalitate juridică, în
sensul art. 33 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958.
Ca
entitate a unei autorități administrativ teritoriale, reclamanta dobândește
personalitate juridică de la data actului de dispoziție care a înființat-o, act
care a fost Hotărârea Consiliului Local nr. 138 din 7 iulie 2009, în vigoare
anterior introducerii acțiunii judecătorești.
Recurenta
susține că pârâta și-a dobândit personalitatea juridică pe parcursul acestui
proces.
Referitor
la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta
a arătat că în mod greșit a fost calificat contractul încheiat cu reclamanta,
fiind de asociere în participațiune și nu de locațiune, reclamanta neavând alt
aport decât a ceda folosința terenului pe care se află construcția pârâtei.
Contractul
a fost greșit interpretat după denumirea aleasă de părți, și nu după intenția
comună a părților, situație în care se ajungea la ipoteza tacitei relocațiuni
invocată prin cererea reconvențională.
În
ceea ce privește modul în care a apreciat instanța de apel dreptul de
proprietate al pârâtei asupra construcției, arată că deține autorizație de
construcție, care este act administrativ de autoritate , care nu specifică
caracterul provizoriu al construcției.
Asupra
recursului
1.
Motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit
acestui motiv de recurs există nelegalitate, atunci când actul juridic dedus
judecății a fost greșit interpretat sau a fost schimbată natura și înțelesul
neîndoielnic al acestuia.
Prin
prisma acestui motiv, recurenta a susținut că voința reală a părților a fost
aceea de a încheia un contract de locațiune și nu unul de asociere în
participațiune, astfel cum a fost denumit de către părți.
Din
acest punct de vedere, Înalta Curte constată că prin contractul de asociere,
părțile au convenit să se asocieze în vederea exploatării terenului în suprafață
de 100 mp, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei terenul, iar
pârâta s-a obligat să amplaseze, să organizeze și să desfășoare pe terenul pus
la dispoziție de către reclamantă, o activitate comercială.
Încheierea
contractului de asociere și clauzele inserate în acesta au reprezentat voința
manifestată în actul scris, de către părțile în proces, or, nu s-ar putea ca
prin criticile aduse, sub pretextul aplicării greșite a regulilor de
interpretare, să se denatureze intenția existentă la momentul perfectării
convenției. Astfel, scopul urmărit de părți prin contractul de asociere a fost
bine determinat de instanțele anterioare, pornind de la obiectul și cauzele
acestuia, prin care s-a convenit punerea în comun de către reclamantă și pârâtă
a bunurilor de care dispun în vederea realizării unui obiectiv, asociere
configurata ca un parteneriat de afaceri pe o perioadă determinată.
Prin
urmare, aceasta a fost intenția comună a părților, pe care au determinat-o
instanțele anterioare, utilizând regulile de interpretare prevăzute de art. 977
și art. 979 C. civ.
Recurenta
a susținut natura juridică a contractului fiind de locațiune, pentru a se
prevala de dispozițiile tacitei relocațiuni, însă dispozițiile art. 1437 C.
civ. nici nu pot fi incidente în cauză, în condițiile în care contractul
încheiat între părți a încetat prin ajungere la termen, potrivit intenției
neechivoce a reclamantei de a nu mai prelungi contractul de asociere, exprimată
prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007.
În
consecință, critica va fi înlăturată.
2.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost argumentat deopotrivă
pe aplicarea greșită a legii și lipsa de temei legal, în ceea ce privește modul
de soluționare a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantei.
În legătură cu aceste susțineri,
Înalta Curte constată că potrivit art. 28 și art. 33 din Decretul nr. 31/1954,
persoanele juridice dobândesc diferit capacitatea de folosință, după cum sunt
sau nu supuse înregistrării.
Din acest punct de vedere,
considerentele instanțelor de fond sunt corecte, în ceea ce privește existența
personalității juridice a reclamantei la data introducerii acțiunii, având în
vedere că aceasta a fost înregistrată la administrația financiară încă din anul
1993, în prezent funcționând ca serviciu public de interes local în domeniul administrării
piețelor agroalimentare, târgurilor și oboarelor, cu personalitate juridică.
Anterior adoptării actului de
dispoziție reprezentat de Hotărârea Consiliului Local nr. 138 din 7 iulie 2009,
prin care au fost aprobate modificările din actele de dispoziție prin care a
fost înființată, Administrația piețelor a funcționat inițial mai întâi ca
instituție bugetară subordonată Comitetului Executiv al Statului Popular, iar
apoi ca unitate economică extrabugetară cu personalitate juridică. În aceste
condiții, nu se poate susține că reclamanta nu a deținut capacitate procesuală
de folosință la data introducerii acțiunii, aceasta întrunind elementele
constitutive ale unei persoane juridice, astfel cum ele sunt definite de art.
26 lit. a) din Decretul nr. 31/1954.
Aplicarea greșită a legii a fost
invocată de către recurentă și pentru a susține că instanța de apel a
interpretat greșit dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcției, cu
referire la pretențiile formulate prin cererea reconvențională.
Critica este nefondată.
Pe de o parte, prin autorizația de
construire nr. 8V din 13 mai 1992 emisă de Primăria Sectorului 6 București,
pârâta a fost autorizată să execute lucrări pentru un spațiu de producere și
desfacere în suprafață totală de 130 mp, însă se constată că la data eliberării
autorizației, pârâta nu deținea nici un drept asupra terenului. Mai mult decât
atât, conform art. 12 din contract, pârâta s-a obligat ca la data expirării sau
rezilierii contractului, să predea terenul în stare inițială, liber de sarcini.
Pe de altă parte, terenul menționat în
contractul de asociere face parte din domeniul public al Municipiului
București, astfel încât acesta nu poate fi înstrăinat, ci poate fi dat doar în
administrare, poate fi concesionat sau închiriat, conform Legii nr. 213/1998.
În raport de aceste precizări, Înalta
Curte constată că în mod corect a fost reținută netemeinicia cererii
reconvenționale, întrucât pârâta nu își poate valorifica dreptul care rezultă
din calitatea de constructor de bună credință în cadrul prezentei acțiuni,
acest drept putând fi valorificat în contradictoriu cu proprietarul terenului.
Pe de altă parte, în aplicarea
dispozițiilor art. 1073-1077 C. civ., instanța nu poate trece peste voința
exprimată de părți prin intermediul contractului de asociere.
În consecință, față de cele ce preced,
conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.C.D. SRL BUCUREȘTI împotriva
deciziei comerciale nr. 471 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.