ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2011

HOTĂRÂRE
18.10.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3152/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 18 octombrie 2011

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de

25

aprilie 2008, reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 a chemat în judecată pe

pârâta SC P.C.D. SRL, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe

care o va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din

spațiul comercial situat în

Piața Veteranilor, sector 6, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că la data de 07 februarie 2003, între

părți s-a încheiat

contractul de asociere nr. 502, contract ce avea ca obiect

exploatarea unei suprafețe de 1000 mp situată în

Piața Veteranilor,

sector 6.

Prin

contract, părțile au stabilit ca la data expirării sau rezilierii

contractului,

SC P.C.D. SRL. este obligată să predea terenul în

starea

inițială, liber de sarcini, împreună cu toate dotările și îmbunătățirile aduse,

care devin proprietatea Administrației Piețelor Sector 6.

De

asemenea s-a stabilit durata contractului până la data de 30 iunie 2003, pârâta

putând să

solicite, în scris, prelungirea termenului cu cel puțin

30 de

zile înaintea expirării duratei .

Susține

reclamanta printr-o serie de acte adiționale valabilitatea contractului a fost

prelungită p

ână la data de 31 decembrie 2007.

Ulterior,

prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007, a comunicat pârâtei că este

inoportună

prelungirea contractului de asociere, astfel încât acesta încetează prin

ajungere la termen în data

de 31 decembrie 2007, iar prin adresa nr. 1418 din

11 martie 2008, pârâta a fost somată să elibereze spațiul până la data

de 20 martie 2008

și să se prezinte la sediul Administrației Piețelor

Sector 6 pentru semnarea

procesului verbal

de predare primire.

Pârâta

nu a eliberat spațiul și nici nu a semnat procesul verbal de predare

primire

continuând să își desfășoare activitatea în spațiul din

Piața

Veteranilor.

În

drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1073, art. 1074 C. civ., art. 112

și

următoarele C. proc. civ.

La

data de 29 mai 2008, pârâta a depus întâmpinare și cerere

reconvențională.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât

este titulara

dreptului de proprietate asupra construcției situate

pe

terenul aflat în administrarea reclamantei, titlul de proprietate fiind

autorizația de construire definitivă nr. 8V din 13 mai 1992.

Pârâta

a menționat că a încheiat cu

reclamanta un contract de asociere, în

vederea achitării contravalorii folosinței

terenului de sub

construcție, aceasta fiind soluția impusă de reclamantă în toate

situațiile

în care este cedată folosința terenului aflat în administrarea sa.

În

opinia reclamantei, în realitate,

nu a fost vorba de o asociere liberă între părți

pe principii comerciale,

iar anumite clauze ale contractului sunt

abuzive și inoperante în cauza de față, iar refuzul

reclamantei pârâte de a

prelungi

contractul de asociere este

nejustificat și abuziv având în vedere că

reclamanta a continuat să primească lunar suma de 620 Euro lunar-TVA

inclus pentru cedarea folosinței terenului, având loc o prelungire tacită a

contractului de asociere.

Pârâta

a mai arătat că în cauza de față nu operează

clauza indicată de

reclamantă cu privire la obligația de predare a terenului în

starea

inițială, liber de sarcini, la data expirării sau rezilierii contractului,

întrucât

este proprietara construcției edificate cu regim

definitiv și nu

este în situația de a preda terenul în

starea inițială, deoarece la data încheierii

contractului de

asociere, terenul nu era liber, ci era ocupat de construcția cu

caracter

definitiv, edificată legal.

Prin

cererea reconvențională, pârâta reclamantă a solicitat, pentru aceleași

motive

invocate în cuprinsul întâmpinării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să

fie

obligată reclamanta pârâtă să-i acorde titlul locativ pentru ocuparea terenului

aflat sub construcție.

Reclamanta-pârâtă

a formulat întâmpinare la

cererea reconvențională, prin care a invocat

excepția inadmisibilității solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă,

întrucât pârâta reclamantă nu

poate cere instanței să pronunțe o hotărâre

care să substituie consimțământul său

la încheierea unui contract, încheierea contractelor fiind

guvernată de

principiul libertății

contractuale, doar părțile putând să schimbe, să modifice sau

să stingă obligațiile exprimate în contract.

A mai precizat reclamanta-pârâtă

că în cauză nu operează tacita

relocațiune

întrucât contractul de asociere încheiat de părți este guvernat de art. 251-256

De

asemenea, având în vedere că asocierea a încetat prin ajungerea la termen, nu

se impunea notificarea prealabilă a pârâtei-reclamante.

Prin

sentința civilă nr. 5481 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 6 București, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă

Administrația Piețelor Sector 6 în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC P.C.D.

SRL, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC P.C.D.

SRL împotriva reclamantei-pârâte Administrația Piețelor Sector 6, ca

neîntemeiată, s-a dispus evacuarea pârâtei-reclamante S.C. P.C.D. S.R.L. din

spațiul comercial situat în București, Piața Veteranilor, sector 6 și a fost

obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel pârâta SC P.C.D. SRL, înregistrat pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 12 noiembrie 2009,

sub nr. 3476/303/2008 .

Prin

decizia nr. 8A din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC P.C.D.SRL în

contradictoriu cu intimata Administrația Piețelor Sector 6, s-a anulat sentința

atacată și s-a reținut cauza spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Pentru

a pronunța această soluție tribunalul a reținut că în prezenta cauză este vorba

despre un litigiu comercial deoarece spațiul a fost pus la dispoziția apelantei

de intimată pentru desfășurarea unei activități de comerț.

Faptul

că spațiul a fost pus la dispoziție de o persoană juridică ce nu are legătură cu

activitatea de comerț , nu reprezintă un motiv care să atragă competența

judecătoriei, atâta timp cât în spațiul în cauză a fost adus ca aport în

contractul de asociere pentru desfășurarea unei activități de comerț.

Faptul

că în cauză este vorba despre un contract comercial, o dovedește însăși voința

părților, acestea convenind în capitolul IX din contract că „prezentul contract

de asociere se completează cu prevederile Codului Comercial, ale codului civil,

precum și cu oricare acte normative speciale ce reglementează instituția

asocierii”.

Având

în vedere că intimata–reclamantă, deși necomerciant, a încheiat un contract de

asociere în participațiune cu apelanta–pârâtă, comerciant, pentru un spațiu în

vederea exercitării unei activități de comerț, contractul este comercial pentru

toate părțile potrivit dispozițiilor art. 56 C. com., motiv pentru care

afacerea devine comercială și deci, urmează a fi supusă jurisdicției comerciale

pentru toate părțile.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

la data de 15 iunie 2009, sub nr. 25567/3/2009.

Prin

încheierea de ședință din 29 octombrie 2019 Tribunalul a respins excepția

inadmisibilității cererii reconvenționale apreciind că nu este vorba de o

excepție a inadmisibilității propriu-zisă, ci de apărări de fond ce vor fi

avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.

La

același termen de judecată pârâta reclamantă a renunțat la a mai susține

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată în apel,

înțelegând să invoce și să susțină excepția lipsei capacității de folosință a

reclamantei.

Prin

încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2010, a fost respinsă excepția

lipsei capacității de folosință a reclamantei pentru considerentele arătate în

cuprinsul încheierii.

Analizând

actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:

Între

părți s-a încheiat contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 având

ca obiect exploatarea de către părțile contractante a terenului în suprafață de

100 mp situat în Piața Veteranilor, descris în anexa 1 la contract.

Conform

prevederilor contractuale înscrise la cap. III – „Contribuția părților și

obligațiile părților”, reclamanta Administrația Piețelor sector 6 (Asociatul 1)

s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei SC P.C.D. SRL. terenul în suprafață

de 100 mp situat în Piața Veteranilor, sector 6 pe toată durata asocierii, iar

pârâta (Asociatul 2) s-a obligat, printre altele, ca la data expirării sau

rezilierii contractului să predea terenul, în starea inițială, liber de sarcini

în stare funcțională împreună cu toate dotările și îmbunătățirile aduse care

devin proprietatea Asociatului 1 și să achite lunar, până la 25 ale lunii în

curs, cota parte de 1% din venitul brut, dar nu mai puțin de contravaloarea în

lei a sumei de 321 dolari SUA/lunar + TVA, sumă plătibilă în lei la cursul

oficial al dolarului din ziua efectuării plății( art. 2 pct. 12,13 ).

Inițial,

contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a fost încheiat pe o

perioadă de patru luni, cuprinsă între data de 01 februarie 2003 și data de 30

iunie 2003, cu posibilitatea prelungirii asocierii la solicitarea scrisă a

Asociatului 2 (pârâta din prezenta cauză) cu 30 de zile înaintea expirării

duratei contractului, negocierile dintre părți materializându-se în acte

adiționale.

La

cap. VI art. 6 din contractul de asociere, s-a prevăzut că în caz de

neînțelegeri în ceea ce privește renegocierea sau în cazul depășirii termenului

stipulat la alin. (2) (formularea cererii de prelungire cu cel puțin 30 de zile

înaintea expirării duratei contractului) contractul va înceta la data stipulată

la alin. (1) din contract.

Contractul

de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a fost modificat prin mai multe acte

adiționale. Prin actul adițional nr.7, durata contractului de asociere a fost

prelungită până la data de 31 decembrie 2007 , iar prevederile art. 2 pct. 15

și 16 din contract au fost modificate în sensul că pârâta s-a obligat să achite

cuantumul sumei reprezentând impozit pe teren în termen de 10 zile de la

înștiințare și de asemenea să finalizeze lucrările de modernizare a spațiului

comercial amplasat pe terenul ce face obiectul contractului de asociere.

Prin

cererea nr.173 din 08 august 2007 înregistrată la Administrația Piețelor Sector 6 sub nr. 4266 din 09 august 2007 pârâta reclamantă a solicitat

prelungirea contractului de asociere cu încă 15 ani, solicitarea neacceptată de

reclamanta-pârâtă și comunicată pârâtei SC P.C.D. SRL. prin adresa nr. 4736 din

18 septembrie 2007. Totodată reclamanta-pârâtă i-a reamintit pârâtei-reclamante

faptul că la data de 31 decembrie 2007, contractul de asociere nr. 502 din 07

februarie 2003 încetează prin ajungere la termen, având obligația de a preda

terenul și construcțiile edificate pe acesta.

Întrucât

negocierile dintre părți nu au dus la încheierea unui act adițional prin care

să fie prelungită durata contractului de asociere nr. 502 din 07 martie 2003,

acesta a încetat la data de 31 decembrie 2007 prin ajungerea la termen, conform

prevederilor contractuale (cap. VI art. 6), pârâtei reclamante revenindu-i

obligația de a preda Administrației Piețelor Sector 6 terenul, cu toate

amenajările și îmbunătățirile aduse, amenajări constând în edificarea unei

construcții cu destinația de spațiu comercial.

Tribunalul

a înlăturat apărările pârâtei privind prelungirea valabilității contractului de

asociere prin tacita relocațiune, întrucât în speță este vorba de un contract

de asociere în participațiune încheiat pentru o perioadă determinată și nu de

un contract de locațiune, nefiind incidente dispozițiile art. 1437 C. proc.

civ.

În

plus, prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007 reclamanta și-a exprimat

neechivoc intenția de a nu mai prelungii contractul de asociere, iar prin

somația nr. 1418 din 11 martie 2008 a solicitat eliberarea spațiului comercial

edificat pe terenul adus în asociere.

Tribunalul

a înlăturat apărările pârâtei privind calitatea sa de proprietar asupra

construcției decurgând din autorizația de construire nr. 8V din 13 mai 1992,

având în vedere că pârâta nu a depus la dosar contractul de concesiune asupra

terenului (art. 10 din Legea nr. 10/1991 rep.) procesul-verbal de recepție a

lucrării și nici nu a făcut dovada înscrierii în cartea funciară a dreptului de

proprietate asupra construcției, opozabil terților, pentru a demonstra

edificarea pe terenul proprietatea statului (astfel cum rezultă din adresa nr. 404653/10272

din 26 iulie 2004 a PMB Serviciul evidența proprietății) o construcție definitivă

și nu una provizorie.

De

altfel din adresa nr. 00494 din 14 ianuarie 2009 a Primăriei Sectorului 6

București rezultă că primăria nu deține nici un document referitor la

dobândirea de către pârâtă a clădirii situate la în Piața Veteranilor, aceasta

figurând doar în evidențele SPFPL –sector 6 din data de 07 mai 1992 cu o

valoare de inventar de 1713800 lei. Referitor la dreptul de folosință asupra

terenului, din aceeași adresă rezultă că acesta fost dobândit abia în anul 2003

în baza contractului de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 și nicidecum

înainte de edificarea construcției cu destinația de spațiu comercial.

Având

în vedere cele reținute mai sus și faptul că la data de 31 decembrie 2007

contractul de asociere nr. 502 din 07 februarie 2003 a încetat prin ajungere la

termen conform voinței părților, Tribunalul a dispus în temeiul art. 969 C.

proc. civ. evacuarea pârâtei

din

spațiul comercial situat în București, Piața Veteranilor, sector 6, edificat pe

terenul în suprafață de 100 mp ce a făcut obiectul contractului de asociere.

În

ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâta-reclamantă a

solicitat obligarea reclamantei pârâte la acordarea unui titlu pentru ocuparea

terenului situat sub construcție, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată,

întrucât instanța nu poate interveni asupra acordului de voință al părților la

încheierea unei convenții deoarece s-ar încălca principiul libertății

contractuale consacrat de dispozițiile art. 969 C. civ.

Cât

privește susținerea pârâtei că refuzul reclamantei de a prelungi contractul de

asociere este abuziv, aceasta nu a fost reținută întrucât pârâta și-a exprimat

acordul cu privire la clauzele contractului de asociere, contract ce s-a

derulat pe parcursul a peste patru ani, fără ca pârâta reclamantă să solicite

modificarea clauzelor contractuale deși au fost încheiate mai multe acte

adiționale.

În

consecință, prin sentința comercială nr. 2054 din 25 februarie 2010 a

admis acțiunea privind pe

reclamanta-pârâtă Administrația Piețelor Sector 6,

a

dispus evacuarea pârâtei-reclamante din spațiul comercial situat

în București, Piața Veteranilor, sector 6

; a

respins cererea reconvențională formulată de

pârâta–reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel în termen legal pârâta SC P.C.D. SRL, prin care a solicitat schimbarea

soluției în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii

reconvenționale.

În motivarea apelului, pârâta a

susținut că instanța de fond a dat o dezlegare greșită excepției lipsei

capacității de folosință a reclamantei, iar pe fondul cauzei a susținut dreptul

său de proprietate asupra construcției edificate, potrivit autorizației de construcție

emise de Primăria Municipiului București. Cu privire la cererea

reconvențională, pârâta a arătat că în realitate a solicitat obligarea

reclamantei la emiterea titlului locativ, situație în care nu se pune problema

suplinirii consimțământului.

Analizând criticile formulate prin

cererea de apel, Curtea a apreciat că în mod corect a fost reținută capacitatea

de folosință a reclamantei, constatând că aceasta este organizată ca serviciu

public de interes local, în domeniul administrării piețelor agroalimentare,

târgurilor și oboarelor, cu personalitate juridică și autonomie financiară

extrabugetară, aflat în subordinea Consiliului Local al Sectorului 6 București,

conform anexei 3 la HCLS nr. 18 din 7 iulie 2009.

Cu referire la soluția pronunțată asupra

fondului cauzei și cererii reconvenționale, Curtea a reținut că pârâta nu a

precizat titlul prin care a dobândit dreptul de proprietate. În ceea ce

privește contractul de asociere, acesta a încetat prin ajungere la termen.

Simpla prezentare a autorizației de construcție nu valorează drept titlu de proprietate

asupra construcției.

Prin decizia comercială nr. 471 din 17

noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta, în temeiul motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În

susținerea acestora, recurenta a susținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de ambele teze ale

articolului sus citat.

Astfel,

în fața instanței de fond s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință

a reclamantei, la data introducerii acțiunii, soluția instanței de apel fiind

greșită, deoarece reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la momentul

înființării sale ca persoană juridică, dobândind personalitate juridică, în

sensul art. 33 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958.

Ca

entitate a unei autorități administrativ teritoriale, reclamanta dobândește

personalitate juridică de la data actului de dispoziție care a înființat-o, act

care a fost Hotărârea Consiliului Local nr. 138 din 7 iulie 2009, în vigoare

anterior introducerii acțiunii judecătorești.

Recurenta

susține că pârâta și-a dobândit personalitatea juridică pe parcursul acestui

proces.

Referitor

la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

a arătat că în mod greșit a fost calificat contractul încheiat cu reclamanta,

fiind de asociere în participațiune și nu de locațiune, reclamanta neavând alt

aport decât a ceda folosința terenului pe care se află construcția pârâtei.

Contractul

a fost greșit interpretat după denumirea aleasă de părți, și nu după intenția

comună a părților, situație în care se ajungea la ipoteza tacitei relocațiuni

invocată prin cererea reconvențională.

În

ceea ce privește modul în care a apreciat instanța de apel dreptul de

proprietate al pârâtei asupra construcției, arată că deține autorizație de

construcție, care este act administrativ de autoritate , care nu specifică

caracterul provizoriu al construcției.

Asupra

recursului

1.

Motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit

acestui motiv de recurs există nelegalitate, atunci când actul juridic dedus

judecății a fost greșit interpretat sau a fost schimbată natura și înțelesul

neîndoielnic al acestuia.

Prin

prisma acestui motiv, recurenta a susținut că voința reală a părților a fost

aceea de a încheia un contract de locațiune și nu unul de asociere în

participațiune, astfel cum a fost denumit de către părți.

Din

acest punct de vedere, Înalta Curte constată că prin contractul de asociere,

părțile au convenit să se asocieze în vederea exploatării terenului în suprafață

de 100 mp, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei terenul, iar

pârâta s-a obligat să amplaseze, să organizeze și să desfășoare pe terenul pus

la dispoziție de către reclamantă, o activitate comercială.

Încheierea

contractului de asociere și clauzele inserate în acesta au reprezentat voința

manifestată în actul scris, de către părțile în proces, or, nu s-ar putea ca

prin criticile aduse, sub pretextul aplicării greșite a regulilor de

interpretare, să se denatureze intenția existentă la momentul perfectării

convenției. Astfel, scopul urmărit de părți prin contractul de asociere a fost

bine determinat de instanțele anterioare, pornind de la obiectul și cauzele

acestuia, prin care s-a convenit punerea în comun de către reclamantă și pârâtă

a bunurilor de care dispun în vederea realizării unui obiectiv, asociere

configurata ca un parteneriat de afaceri pe o perioadă determinată.

Prin

urmare, aceasta a fost intenția comună a părților, pe care au determinat-o

instanțele anterioare, utilizând regulile de interpretare prevăzute de art. 977

și art. 979 C. civ.

Recurenta

a susținut natura juridică a contractului fiind de locațiune, pentru a se

prevala de dispozițiile tacitei relocațiuni, însă dispozițiile art. 1437 C.

civ. nici nu pot fi incidente în cauză, în condițiile în care contractul

încheiat între părți a încetat prin ajungere la termen, potrivit intenției

neechivoce a reclamantei de a nu mai prelungi contractul de asociere, exprimată

prin adresa nr. 4736 din 18 septembrie 2007.

În

consecință, critica va fi înlăturată.

2.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost argumentat deopotrivă

pe aplicarea greșită a legii și lipsa de temei legal, în ceea ce privește modul

de soluționare a excepției lipsei capacității de folosință a reclamantei.

În legătură cu aceste susțineri,

Înalta Curte constată că potrivit art. 28 și art. 33 din Decretul nr. 31/1954,

persoanele juridice dobândesc diferit capacitatea de folosință, după cum sunt

sau nu supuse înregistrării.

Din acest punct de vedere,

considerentele instanțelor de fond sunt corecte, în ceea ce privește existența

personalității juridice a reclamantei la data introducerii acțiunii, având în

vedere că aceasta a fost înregistrată la administrația financiară încă din anul

1993, în prezent funcționând ca serviciu public de interes local în domeniul administrării

piețelor agroalimentare, târgurilor și oboarelor, cu personalitate juridică.

Anterior adoptării actului de

dispoziție reprezentat de Hotărârea Consiliului Local nr. 138 din 7 iulie 2009,

prin care au fost aprobate modificările din actele de dispoziție prin care a

fost înființată, Administrația piețelor a funcționat inițial mai întâi ca

instituție bugetară subordonată Comitetului Executiv al Statului Popular, iar

apoi ca unitate economică extrabugetară cu personalitate juridică. În aceste

condiții, nu se poate susține că reclamanta nu a deținut capacitate procesuală

de folosință la data introducerii acțiunii, aceasta întrunind elementele

constitutive ale unei persoane juridice, astfel cum ele sunt definite de art.

26 lit. a) din Decretul nr. 31/1954.

Aplicarea greșită a legii a fost

invocată de către recurentă și pentru a susține că instanța de apel a

interpretat greșit dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcției, cu

referire la pretențiile formulate prin cererea reconvențională.

Critica este nefondată.

Pe de o parte, prin autorizația de

construire nr. 8V din 13 mai 1992 emisă de Primăria Sectorului 6 București,

pârâta a fost autorizată să execute lucrări pentru un spațiu de producere și

desfacere în suprafață totală de 130 mp, însă se constată că la data eliberării

autorizației, pârâta nu deținea nici un drept asupra terenului. Mai mult decât

atât, conform art. 12 din contract, pârâta s-a obligat ca la data expirării sau

rezilierii contractului, să predea terenul în stare inițială, liber de sarcini.

Pe de altă parte, terenul menționat în

contractul de asociere face parte din domeniul public al Municipiului

București, astfel încât acesta nu poate fi înstrăinat, ci poate fi dat doar în

administrare, poate fi concesionat sau închiriat, conform Legii nr. 213/1998.

În raport de aceste precizări, Înalta

Curte constată că în mod corect a fost reținută netemeinicia cererii

reconvenționale, întrucât pârâta nu își poate valorifica dreptul care rezultă

din calitatea de constructor de bună credință în cadrul prezentei acțiuni,

acest drept putând fi valorificat în contradictoriu cu proprietarul terenului.

Pe de altă parte, în aplicarea

dispozițiilor art. 1073-1077 C. civ., instanța nu poate trece peste voința

exprimată de părți prin intermediul contractului de asociere.

În consecință, față de cele ce preced,

conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.C.D. SRL BUCUREȘTI împotriva

deciziei comerciale nr. 471 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2628/2011
Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 3833 din 23 martie 2010, Tribunalul București, secția comercială a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, a admis
ÎCCJ 2010-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2898/2010
Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 5987/2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanta SC P. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC R.S. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va p
ÎCCJ 2009-03-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 6057 din 26 octombrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a
ÎCCJ 2009-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2801/2009
Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin sentința comercială nr. 14189 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea p
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1095/2010
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 19 noiembrie 2008, Universitatea B. a chemat în judecată pe pârâta SC M.R
Sursă