ÎCCJ, decizie (scj.ro #83007)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83007) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat
cu dublă reprezentare. Dol prin reticență săvârșit de către mandatar în
executarea mandatului. Acțiune în rezilierea actului încheiat de mandatar.
Condiții și efecte
Cuprins
pe materii: Drept comercial. Contracte
Index alfabetic:
acțiune în reziliere
-
mandat cu dublă reprezentare
-
antecontract de vânzare-cumpărare
-
dol prin reticență
C. civ., art. 1539-1541
C. com., art. 378, art. 382
În cazul în care un mandatar încheie un antecontract de
vânzare-cumpărare, în dublă calitate, de împuternicit al vânzătoarei și
reprezentant al cumpărătoarei, nesocotind regulile de protecție a mandantului -
stabilind în sarcina sa obligații împovărătoare de plată a unor daune interese
de trei ori mai mari decât prețul vânzării - și conflictul de interese astfel
ivit, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în aceste condiții nu poate
fi opus mandantului, sancțiunea nulității relative invocate de acesta fiind pe
deplin aplicabilă ca un remediu pentru încălcarea de către mandatar a
obligațiilor sale esențiale.
Secția
comercială, Decizia nr. 2026 din 24 mai 2011
Reclamanta S.N. a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță,
înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC
B.S.D.G. SRL, să se dispună rezilierea contractului de asociere în
participațiune încheiat cu societatea la data de 8 aprilie 2005, urmare
neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de pârâta prin contractul de
asociere.(…)
În cauză, societatea pârâtă a formulat cerere reconvențională, solicitând
pronunțarea unei hotărâri care să constate intervenită vânzarea-cumpărarea
privind construcția neterminată - Complex Comercial P+1-2E situată
pe terenul în suprafață de teren de 7153 mp, hotărârea urmând să țină loc
de contract de vânzare-cumpărare; totodată pârâta a solicitat și
obligarea reclamantei la plata de daune-interese în sumă de
885.000 lei.
În motivare pârâta a arătat că prin antecontractul nr. 504/2008, reclamanta
(prin mandatar) s-a obligat față de societate să-i transfere dreptul de
proprietate asupra construcției neterminate edificată de societate, declarând
expres că antecontractul reprezintă consimțământul său pentru vânzarea bunului
și obligându-se la plata sumei de 300.000 USD cu titlu de despăgubiri, în
ipoteza nerespectării promisiunii de vânzare.
Potrivit pârâtei, în baza antecontractului, la data de 30 iulie 2008,
reclamanta a fost notificată prin intermediul unui executor judecătoresc, să se
prezinte la notar, în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare, la data
de 1 septembrie 2008, termen pe care reclamanta nu l-a respectat, fapt
consemnat în Încheierea de certificare nr. 6704/2008 a BNP S.M.
În raport de obiectul pretențiilor din cererea reconvențională, reclamanta S.N.
a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să
se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare
nr. 504/2008 și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea cererii
reconvenționale formulată de societatea pârâtă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că după încheierea contractului
de asociere în participațiune, în vederea executării obiectivului Complex
Comercial și în scopul de a facilita urgentarea proiectului, printr-o procură
autentificată, a consimțit să-l împuternicească pe domnul C.Ș., administratorul
societății pârâte, ca, în numele său, să vândă societății, construcția
neterminată denumită Complex Comercial, la prețul cel mai convenabil, vânzarea
efectivă urmând să intervină numai în cazul în care ar fi fost absolut necesară
definitivării proiectului.
Potrivit reclamantei, în anul 2008, relațiile sale cu asociații din societatea
pârâtă s-au deteriorat, datorită nefinalizării proiectului și refuzului
societății de a-i pune la dispoziție relații și documente cu privire la stadiul
realizării Complexului, astfel că la data de 7 iulie 2008 a revocat mandatul
dat administratorului societății.
Reclamanta a arătat că antecontractul a fost încheiat cu depășirea mandatului
acordat și cu fraudarea intereselor sale prin dol urmare înțelegerii
frauduloase dintre mandatar și terț.(…)
Astfel învestit, Tribunalul Constanța, prin sentința comercială pronunțată la 4
mai 2010, a respins acțiunea principală formulată de reclamantă ca
inadmisibilă; a respins cererea reconvențională formulată de societatea pârâtă
ca nefondată; a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta S.N. și a
dispus anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 23 ianuarie
2008 privind construcția neterminată ,,Complex Comercial P+1-2E” situată în
Năvodari (…).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept
următoarele:
Raporturile comerciale dintre reclamanta S.N. și pârâtă s-au derulat pe două
planuri.
Inițial reclamanta împreună cu alte patru persoane fizice, în baza unui
contract cadru au hotărât înființarea Societății B.S.D.G. SRL având ca obiectiv
realizarea unui complex hotelier și rezidențial și exploatarea acestuia
pe terenul în suprafață de 20.340 mp situat în Năvodari, teren concesionat
reclamantei de Consiliul Local Năvodari și pus la dispoziția societății.
Complexul hotelier a fost realizat și, prin contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 2970/2005, reclamanta a vândut societății construcția
neterminată edificată pe acest teren.
La data de 8 aprilie 2005 între reclamantă și societatea pârâtă s-a încheiat
contractul de asociere ce face obiectul prezentului litigiu, obiectivul
asocierii vizând realizarea unui complex comercial pe terenul de 7.153 mp
pus la dispoziție de reclamanta asocierii.
Prin procura autentificată la 28 septembrie 2005, reclamanta împuternicește pe
C.Ș., administrator al societății pârâte, să vândă societății construcția
neterminată.(…)
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de societate și
pretențiile reclamantei, ca răspuns la cererea reconvențională a pârâtei,
tribunalul a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 23
ianuarie 2008 de reclamantă prin mandatar Ș.C., în calitate de promitent
vânzător, și societatea pârâtă reprezentată de administrator Ș.C., în calitate
de promitent cumpărător, este anulabil urmare dolului prin reticență comis de
mandatarul cu dublă reprezentare.
În acest sens, tribunalul a constatat că, deși prin procura dată la 28
septembrie 2005 reclamanta l-a mandatat de domnul Ș.C. să încheie un contract
de vânzare-cumpărare, acesta a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu
o clauză penală foarte împovărătoare pentru promitentul vânzător care se obliga
astfel să plătească despăgubiri, în cazul neexecutării contractului, de trei
ori mai mare decât prețul imobilului ce se vinde.
Totodată, tribunalul a constatat că mandatarul nu și-a respectat obligația
esențială de a informa pe mandant asupra modului de executare a mandatului, mai
ales în condițiile în care executarea mandatului s-a făcut în alt mod
decât cel convenit.
În drept, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 382, 378 C. com.,
în raport de care a apreciat că lezarea intereselor mandantului și neinformarea
asupra modului de executare a mandatului, în ipoteza mandatului cu dublă
reprezentare, sunt constitutive de dol prin reticență cu consecința anulării
antecontractului astfel încheiat.(...)
Prin decizia civilă nr. 160/COM din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța,
Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a
respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă (…).
Instanța de control judiciar a confirmat ca legală și temeinică
soluția de anulare a antecontractului de vânzare-cumpărare dedus
judecății, pentru dol prin reticență reținând că prin clauzele excesiv de
împovărătoare stabilite în sarcina mandantului, asupra cărora acesta nu a fost
informat, actul astfel încheiat de mandatarul cu dublă reprezentare este viciat
de dol prin reticență.
Prin cererea de recurs, societatea pârâtă prin lichidatorul
judiciar desemnat să o reprezinte, a criticat decizia instanței de apel
sub următoarele aspecte: (...)
Instanța de apel, în mod eronat, a reținut că reclamanta nu a avut
cunoștință de existența dublei reprezentări a mandatarului, Ș.C., întrucât
societatea a fost înființată la 7 aprilie 2005, iar prin actul constitutiv Ș.C.
a fost numit Președinte al Consiliului de Administrație.
În cauză nu sunt întrunite condițiile dolului prin reticență
deoarece modul de executare a mandatului prin încheierea unui antecontract de
vânzare-cumpărare nu impunea obligația de informare a mandantului, efectele
antecontractului încheiat fiind mai reduse decât în ipoteza încheierii unui act
translativ de proprietate.(...)
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate
decizia atacată, în raport de criticile formulate, a constatat următoarele:
Deși recurentul nu indică motivele de nelegalitate pe care își
întemeiază cererea, prin criticile formulate pune în discuție îndeplinirea
condițiilor dolului prin reticență de natură să ducă la anularea actului,
aspecte care vor fi examinate din perspectiva motivului prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
De principiu, în legislația noastră civilă, nu există o
interdicție expresă a contractului cu sine însuși sau a
contractului cu dublă reprezentare așa încât, din punct de vedere tehnico
juridic, aceeași persoană poate acționa în mai multe calități, exprimând
interesele unor persoane diferite, care figurează cu calități diferite în
actul astfel încheiat.
Cu toate acestea, în cazul autocontractului sau al contractului
cu dublă reprezentare există riscul mai mare al vătămării drepturilor
reprezentatului, mandantului, datorită conflictului de interese ce se poate ivi
între mandant și partea pe care mandatarul o reprezintă în dubla sa calitate,
în sensul că mandatarul ar putea să favorizeze pe una din părți în dauna
celeilalte.
Așadar, în cadrul contractului cu dublă reprezentare, ipoteză pe
care o relevă speța de față, esențial, în opinia curții, pentru aprecierea
valabilității actului astfel încheiat este modul în care mandatarul și-a
îndeplinit mandatul, fiind exclusă cu desăvârșire lezarea intereselor
mandantului.
Plecând de la această premisă a analizei antecontractului de
vânzare-cumpărare dedus judecății, mai trebuie spus, că, după art.
1539-1541 C. civ. și art. 382 C. com. mandatarul are obligația să execute
mandatul ce i-a fost încredințat conform puterilor conferite și să dea socoteală
mandantului.
Cum, mandatul este un contract intuitu personae, bazat pe
încrederea pe care mandantul o are în persoana aleasă ca mandatar, el implică
obligația de loialitate a mandatarului față de mandant, astfel că în executarea
mandatului, facultatea de inițiativă a mandatarului trebuie întotdeauna să se
manifeste în interesul mandantului.
Așa fiind, în ipoteza unui dublu mandat, loialitatea și
buna-credință a mandatarului sunt esențiale pentru valabilitatea actului
încheiat.
În cauză, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de
mandatarul C.Ș. în dublă calitate de împuternicit al vânzătoarei și
reprezentant al societății cumpărătoare nesocotește aceste reguli de protecție
a mandantului, stabilind în sarcina sa obligații împovărătoare de plată a unor
daune interese de trei ori mai mari decât prețul vânzării, precum și acordul
expres ca sumele de bani datorate în cazul neexecutării vânzării să facă
obiectul unei cereri de somație de plată din partea cumpărătorului pe care se
angajează să nu o conteste.
Aceste obligații exced evident puterilor conferite de mandant
prin procura dată, și ele, în mod indubitabil nu au fost aduse la cunoștința
mandantului, chestiune de fapt statuată de prima instanță, confirmată în apel
și necontestată de mandatar și societatea pârâtă.
În același timp, ele relevă incontestabil existența unui
conflict de interese dat fiind dubla reprezentare a mandatarului care, în
această calitate, a acționat prin lezarea intereselor mandantului și în
favoarea societății cumpărătoare, stabilind numai în sarcina vânzătoarei
promitente obligații și sancțiuni în caz de neexecutare, fără ca acestea să se
regăsească, pentru echilibrul contraprestațiilor și în sarcina
cumpărătoarei-promitente.
Relevant este și faptul că prin antecontractul de
vânzare-cumpărare, vânzătoarea s-a obligat că până la o anumită dată (01
septembrie 2008) să se prezinte personal la biroul notarului public în vederea
încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.
Or, în situația în care, exista o procură dată mandatarului
pentru vânzare, procură în baza căreia s-a întocmit antecontractul de
vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 2008, ca act preliminar vânzării, recurenta
nu a oferit o explicație rezonabilă în virtutea căreia să se stipuleze
obligația vânzătoarei de a se prezenta în persoană până la o dată limită la
notar sub sancțiunea de daune interese de 300.000 de dolari, în condițiile în
care procura pentru vânzare își păstra deplina valabilitate.
Susținerea recurentei că intimata reclamantă a cunoscut de la
data acordării procurii că domnul Ș.C., mandatarul său, este și reprezentantul
societății, și prin urmare, în actul de vânzare-cumpărare va avea o dublă
calitate, nu este confirmată de probele dosarului, deoarece deși domnul
Ș.C. apare în actul constitutiv ca Președinte al Consiliului de Administrație,
administrarea societății este încredințată unui consiliu de administrație
format din 5 administratori care puteau să reprezinte societatea evitând dubla
reprezentare.
Distinct de aceasta, probele cauzei nu relevă faptul că
reclamanta a fost încunoștiințată de dubla reprezentare de către mandatarul său
anterior încheierii actului, or după art. 378 C. com., mandatarul este
îndatorat să facă cunoscut mandantului toate faptele ce l-ar putea determina să
revoce sau să modifice mandatul.
Argumentul invocat de recurenta-pârâtă în sensul că prin
antecontract nu s-a realizat transmisiunea proprietății, valoarea juridică a
actului fiind mai restrânsă decât în cazul unei vânzări și prin urmare, nu se poate
susține că mandatarul și-a încălcat puterile conferite, este fals, putând fi
caracterizat ca un veritabil sofism deoarece obligațiile asumate prin
antecontractul de vânzare-cumpărare au putere juridică deplină și obligă
părțile în temeiul art. 969 C. civ., în ipoteza în care mandatarul ar fi
acționat potrivit puterilor conferite. De altfel, promovarea cererii
reconvenționale de către societate, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri
care să țină loc de act de vânzare-cumpărare în baza obligațiilor asumate de
promitentul-vânzător prin antecontractul de vânzare-cumpărare, infirmă
argumentul recurentei.
În sfârșit, chiar dacă am considera că, aparent, mandatarul a rămas în limita
procurii, a împuternicirii date, în sensul că deși nu a încheiat o
vânzare-cumpărare, a încheiat un act premergător respectiv un antecontract de
vânzare-cumpărare, prin clauzele stabilite în sarcina mandantului a urmărit
numai interesul celeilalte părți reprezentate, al societății cumpărătoare
încălcându-și obligația de loialitate față de mandant și nu în ultimul rând
abuzând de mandatul și puterile conferite.
Cu alte cuvinte, executarea mandatului nu s-a făcut cu bună-credință și
loialitate , mandantul nu a fost informat de dubla calitate a mandatarului său,
iar societatea, terțul beneficiar al promisiunii de vânzare, a cunoscut aceste
aspecte astfel cum rezultă din circumstanțele cauzei, ceea ce o plasează în
sfera unei conivențe frauduloase cu mandatarul.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în aceste condiții nu poate fi
opus mandantului, sancțiunea nulității relative invocate de acesta fiind pe
deplin aplicabilă ca un remediu pentru încălcarea de către mandatar a
obligațiilor sale esențiale.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat, constatând că motivele invocate
nu relevă încălcarea dispozițiilor legale incidente.