ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Brașov la data de 3 decembrie 2008, reclamanta

M.S. SCM

a

chemat în judecată pe pârâții

B.F.I.

și

O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Brașov

,

solicitând a se dispune:

1.-anularea parțială

a Actului Constitutiv al

M.S.

SCM

nr. 883

din 12 octombrie 2005 în sensul înlăturării mențiunii că pârâtul B.F.I. este

membru cooperator fondator;

2.-anularea parțială

a Hotărârea A.G.A. din 5 decembrie 2005 de majorare a capitalului social;

3.-anularea parțială

a Actului adițional al

M.S.

SCM

din

data de 19 ianuarie 2006 care s-a majorat capitalul social în ceea ce privește

mărimea capitalului cu părțile sociale achiziționate de pârâtul nr. 1;

4.-anularea părților sociale care sunt înregistrate pe

numele pârâtului nr. 1.

5.-reducerea

capitalului social cu contravaloarea părților sociale anulate.

6.-înscrierea

hotărârii la

O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Brașov

7.-cu

cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din

10 octombrie 2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Brașov

în

baza prevederilor art. 5, 6, 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, aceasta fiind

scoasă din cauză.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2349/C din 3

decembrie 2008, a respins acțiunea.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia

nr. 42/Ap din 30

aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul, ca

nefondat.

A reținut că eroarea

în întocmirea listei cu membrii cooperatori putea fi invocată, pe calea

contestației, într-un anumit termen. După trecerea acestui termen, s-a

desfășurat adunarea generală în care a fost aprobat numărul de părți sociale

pentru fiecare cooperator.

Argumentul invocat de reclamantă în concluziile scrise

depuse la fond, că numai membrii

cooperatori aveau dreptul de a formula

contestații și nu organizația cooperatistă, care are la îndemână calea

dreptului comun a fost înlăturat. Organizația cooperatistă este alcătuită din

membrii cooperatori, astfel că în cazul sesizării unei erori chiar persoanele

care au întocmit lista aveau dreptul de a formula contestație, în calitatea lor

de membrii cooperatori. Neformularea vreunei contestații în termenul prevăzut

de lege și aprobarea de către adunarea generală a membrilor cooperatori a

actelor constitutive cuprinzând membrii cooperatori și cotele de participare a

acestora la capitalul social dovedește însușirea listei prevăzute în art. 117 alin.

(2), astfel că actul constitutiv nu mai poate fi anulat sub acest aspect.

S-a remarcat că hotărârea adunării generale de aprobare

a actului constitutiv nu a fost

atacată în termenul legal prevăzut de art. 44

alin. (4) din Legea nr. 1/2005, astfel că aceasta a rămas definitivă, fiind

obligatorie pentru toți membrii cooperatori. În prezent, această hotărâre nu ar

mai putea fi anulată pentru motivele invocate de reclamantă în acțiune, eroarea

asupra persoanei fiind un motiv de nulitate relativă și nu absolută.

Totodată,

este evident că în perioada 1996 - 2005 pârâtul a participat la majorări

succesive de

capital social și a cumpărat acțiuni de la persoanele

care s-au retras, operațiuni pe care nu le-ar fi

putut realiza

decât în calitate de acționar al cooperativei, rezultând deci, că anterior

adoptării noului act

constitutiv

pârâtul deținea această calitate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a

formulat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia și modificarea

deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței

civile nr. 2349/C din 3 decembrie 2008 cu consecința schimbării în tot a

acesteia și a admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată.

În subsidiar, în

măsura în care recursul nu va fi admis a solicitat diminuarea corespunzătoare a

cheltuielilor de judecată acordate intimatului- pârât.

A susținut, în

esență, fără a încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs,

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., că instanța de apel a interpretat greșit

dispozițiile Legii nr. 1/2005 critici care pot fi, deci, încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., limite în care se va soluționa

recursul.

Astfel, a arătat că

potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, în termen de 30 de zile de la

data afișării, membrii cooperatori pot înainta contestații privind includerea

sau neincluderea unor persoane pe listele afișate, care vor fi soluționate de

către organizațiile cooperatiste respective, în maximum 30 de zile de la data

înregistrării contestației.

Hotărârea

organizației cooperatiste poate fi atacată în justiție, conform legii.

Din interpretarea

literală a acestui text rezultă evident că eventualele contestații privind

includerea sau neincluderea unor persoane pe listele afișate, pot fi formulate

numai de membrii cooperatori, iar organizația cooperatistă are doar competența

de a soluționa aceste contestații într-un termen de 30 de zile de la

înregistrare, printr-o hotărâre, care poate fi atacată în justiție.

Prin urmare, de vreme

ce legea specială nu prevede că procedura de mai sus va fi urmată și de

organizația cooperatistă, atunci această entitate juridică are deschisă doar

calea dreptului comun.

În legătură cu

motivarea potrivit căreia neatacarea hotărârii adunării generale, de aprobare a

actului constitutiv în termenul legal conferă acesteia un caracter definitiv,

instanța de apel trebuia să observe că prin acțiunea introductivă a fost atacat

chiar actul constitutiv, care reprezintă hotărârea unanimă a tuturor

asociaților, neexistând un act distinct în acest sens al adunării generale,

actul constitutiv producând efecte similare cu ale unei asemenea hotărâri chiar

dacă ar exista.

Totodată, pe fondul

delimitării cauzelor de nulitate, instanța de apel nu a avut în vedere în

integralitate dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ. potrivit cărora eroarea

nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, în afară

numai când considerația persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut

convenția.

În cauza dedusă judecății, cooptarea

intimatului - pârât s-a făcut în considerarea calității sale de cooperator pe

care trebuia să o aibă, potrivit Legii nr. 1/2005, la data reorganizării

cooperativei, respectiv la 12 octombrie 2005.

Cât privește dovada

calității de membru cooperator, probele confirmă o altă situație de fapt, chiar

dacă s-ar admite că există o cerere de primire în cooperativă în 1990, deoarece

intimatul- pârât și-a pierdut calitatea la 31 iulie 1993, când și-a încetat

activitatea la cooperativă, în condițiile art. 91 din Legea nr. 11/1970,

modificată prin Legea nr. 130/1990.

Greșit a reținut instanța de apel că nu se

poate reține valabil că intimatul- pârât nu și-ar fi pierdut calitatea de

membru cooperator, neexistând o aprobare a conducerii, deși acest fapt rezultă

din carnetul de muncă (poziția 36), iar potrivit Statutului cadru al

cooperației meșteșugărești înregistrat sub nr. 2611 din 2 iulie 1990, aprobat

în Adunarea generală la 28 iunie 1991, calitatea de membru cooperator încetează

în cazul retragerii sau transferului din cooperativă (art. 21).

De altfel, chiar

revenirea în cooperativă pentru o perioadă scurtă de timp la 1 septembrie 1993

până la 31 octombrie 1993, confirmă această situație de fapt, această cerere

fiind și respinsă de Adunarea generală din 27 octombrie 1993.

În fine, a arătat că

instanța de apel nu trebuia să ia în considerare nici concluziile expertizei

care nu sunt concludente sub acest aspect, în lipsa unei cereri de primire în

cooperativă.

Cât privește

cheltuielile de judecată acordate intimatului- pârât reprezentând onorariu de

avocat consideră că sunt prea mari în raport cu volumul de muncă și

complexitatea cauzei.

Intimatul- pârât a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

În primul rând

trebuie arătat că recursul nu este devolutiv, astfel încât reaprecierea

probelor cu acte și expertiză, privind stabilirea calității de membru

cooperator a intimatului- pârât, nu poate fi făcută în acest cadru procesual,

instanța de recurs verificând legalitatea hotărârii cu raportare la situația de

fapt astfel cum a fost deja stabilită de către instanța de apel.

Pe de altă parte,

considerentele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii pronunțată în

apel au fost reținerea calității de membru cooperator în perioada 1996 - 2005

și neatacarea listei cu membrii cooperatori, întocmită conform art. 117 alin.

(2) din Legea nr. 1/2005 de către ceilalți membrii cooperatori, în temeiul art.

117 alin. (4) din aceiași lege și nu de către recurenta- reclamantă, încât nu

se poate reține interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin.

(4) din Lege, din această perspectivă.

Ceea ce a avut în

vedere instanța de apel, în esență, este faptul că atât timp cât legea prevede

o procedură separată, anterioară, de contestare a listei, neparcursă, nu se mai

poate invoca în cadrul acțiunii în constatare a nulității actelor constitutive

care s-au bazat pe conținutul acestei liste, aspecte care țin de

nevalabilitatea acestui act cu valoare juridică, fiind, deci, lipsită de

relevanță juridică calificarea nulității, atât timp cât legiuitorul a prevăzut

un anumit termen în care această listă trebuia contestată.

Prin urmare, soluția

de respingere a apelului și de menținere a hotărârii primei instanțe este

legală.

Cât privește cererea

subsidiară de diminuare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu

avocat la care a fost obligată prin hotărârea recurată, se reține că potrivit art.

247 alin. (3) C. proc. civ., textul prevede posibilitatea și nu obligația

instanței de apel de a reduce onorariul avocaților, față de valoarea pricinii

sau munca depusă de avocat, verificarea cuantumului sub acest aspect, direct în

recurs, ținând de aprecieri de fapt, situație care, de asemenea, nu poate face

obiectul cenzurii în recurs.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la cheltuielile de

judecată din recurs având în vedere culpa sa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta M.S. SCM Brașov, împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 42 din

30 aprilie 2009

,

ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatului - pârât B.F.I. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

17 martie 2010.