ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 3 decembrie 2008, reclamanta M.S. SCM a chemat în judecată pe pârâții B.F.I. și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov , solicitând a se dispune: 1.-anularea parțială a Actului Constitutiv al M.S. SCM nr. 883 din 12 octombrie 2005 în sensul înlăturării mențiunii că pârâtul B.F.I. este membru cooperator fondator; 2.-anularea parțială a Hotărârea A.G.A. din 5 decembrie 2005 de majorare a capitalului social; 3.-anularea parțială a Actului adițional al M.S. SCM din data de 19 ianuarie 2006 care s-a majorat capitalul social în ceea ce privește mărimea capitalului cu părțile sociale achiziționate de pârâtul nr. 1; 4.-anularea părților sociale care sunt înregistrate pe numele pârâtului nr. 1. 5.-reducerea capitalului social cu contravaloarea părților sociale anulate.

6.-înscrierea hotărârii la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov 7.-cu cheltuieli de judecată. Prin Încheierea din 10 octombrie 2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov în baza prevederilor art. 5, 6, 7 din Legea nr. 26/1990 modificată, aceasta fiind scoasă din cauză. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2349/C din 3 decembrie 2008, a respins acțiunea. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 42/Ap din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul, ca nefondat. A reținut că eroarea în întocmirea listei cu membrii cooperatori putea fi invocată, pe calea contestației, într-un anumit termen.

După trecerea acestui termen, s-a desfășurat adunarea generală în care a fost aprobat numărul de părți sociale pentru fiecare cooperator. Argumentul invocat de reclamantă în concluziile scrise depuse la fond, că numai membrii cooperatori aveau dreptul de a formula contestații și nu organizația cooperatistă, care are la îndemână calea dreptului comun a fost înlăturat. Organizația cooperatistă este alcătuită din membrii cooperatori, astfel că în cazul sesizării unei erori chiar persoanele care au întocmit lista aveau dreptul de a formula contestație, în calitatea lor de membrii cooperatori. Neformularea vreunei contestații în termenul prevăzut de lege și aprobarea de către adunarea generală a membrilor cooperatori a actelor constitutive cuprinzând membrii cooperatori și cotele de participare a acestora la capitalul social dovedește însușirea listei prevăzute în art. 117 alin. (2), astfel că actul constitutiv nu mai poate fi anulat sub acest aspect.

S-a remarcat că hotărârea adunării generale de aprobare a actului constitutiv nu a fost atacată în termenul legal prevăzut de art. 44 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, astfel că aceasta a rămas definitivă, fiind obligatorie pentru toți membrii cooperatori. În prezent, această hotărâre nu ar mai putea fi anulată pentru motivele invocate de reclamantă în acțiune, eroarea asupra persoanei fiind un motiv de nulitate relativă și nu absolută. Totodată, este evident că în perioada 1996 - 2005 pârâtul a participat la majorări succesive de capital social și a cumpărat acțiuni de la persoanele care s-au retras, operațiuni pe care nu le-ar fi putut realiza decât în calitate de acționar al cooperativei, rezultând deci, că anterior adoptării noului act constitutiv pârâtul deținea această calitate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2349/C din 3 decembrie 2008 cu consecința schimbării în tot a acesteia și a admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată. În subsidiar, în măsura în care recursul nu va fi admis a solicitat diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată acordate intimatului- pârât. A susținut, în esență, fără a încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 1/2005 critici care pot fi, deci, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., limite în care se va soluționa recursul. Astfel, a arătat că potrivit art. 117 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, în termen de 30 de zile de la data afișării, membrii cooperatori pot înainta contestații privind includerea sau neincluderea unor persoane pe listele afișate, care vor fi soluționate de către organizațiile cooperatiste respective, în maximum 30 de zile de la data înregistrării contestației. Hotărârea organizației cooperatiste poate fi atacată în justiție, conform legii. Din interpretarea literală a acestui text rezultă evident că eventualele contestații privind includerea sau neincluderea unor persoane pe listele afișate, pot fi formulate numai de membrii cooperatori, iar organizația cooperatistă are doar competența de a soluționa aceste contestații într-un termen de 30 de zile de la înregistrare, printr-o hotărâre, care poate fi atacată în justiție.

Prin urmare, de vreme ce legea specială nu prevede că procedura de mai sus va fi urmată și de organizația cooperatistă, atunci această entitate juridică are deschisă doar calea dreptului comun. În legătură cu motivarea potrivit căreia neatacarea hotărârii adunării generale, de aprobare a actului constitutiv în termenul legal conferă acesteia un caracter definitiv, instanța de apel trebuia să observe că prin acțiunea introductivă a fost atacat chiar actul constitutiv, care reprezintă hotărârea unanimă a tuturor asociaților, neexistând un act distinct în acest sens al adunării generale, actul constitutiv producând efecte similare cu ale unei asemenea hotărâri chiar dacă ar exista. Totodată, pe fondul delimitării cauzelor de nulitate, instanța de apel nu a avut în vedere în integralitate dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ.

potrivit cărora eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, în afară numai când considerația persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut convenția. În cauza dedusă judecății, cooptarea intimatului - pârât s-a făcut în considerarea calității sale de cooperator pe care trebuia să o aibă, potrivit Legii nr. 1/2005, la data reorganizării cooperativei, respectiv la 12 octombrie 2005. Cât privește dovada calității de membru cooperator, probele confirmă o altă situație de fapt, chiar dacă s-ar admite că există o cerere de primire în cooperativă în 1990, deoarece intimatul- pârât și-a pierdut calitatea la 31 iulie 1993, când și-a încetat activitatea la cooperativă, în condițiile art. 91 din Legea nr. 11/1970, modificată prin Legea nr. 130/1990.

Greșit a reținut instanța de apel că nu se poate reține valabil că intimatul- pârât nu și-ar fi pierdut calitatea de membru cooperator, neexistând o aprobare a conducerii, deși acest fapt rezultă din carnetul de muncă (poziția 36), iar potrivit Statutului cadru al cooperației meșteșugărești înregistrat sub nr. 2611 din 2 iulie 1990, aprobat în Adunarea generală la 28 iunie 1991, calitatea de membru cooperator încetează în cazul retragerii sau transferului din cooperativă (art. 21). De altfel, chiar revenirea în cooperativă pentru o perioadă scurtă de timp la 1 septembrie 1993 până la 31 octombrie 1993, confirmă această situație de fapt, această cerere fiind și respinsă de Adunarea generală din 27 octombrie 1993. În fine, a arătat că instanța de apel nu trebuia să ia în considerare nici concluziile expertizei care nu sunt concludente sub acest aspect, în lipsa unei cereri de primire în cooperativă.

Cât privește cheltuielile de judecată acordate intimatului- pârât reprezentând onorariu de avocat consideră că sunt prea mari în raport cu volumul de muncă și complexitatea cauzei. Intimatul- pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul se găsește nefondat. În primul rând trebuie arătat că recursul nu este devolutiv, astfel încât reaprecierea probelor cu acte și expertiză, privind stabilirea calității de membru cooperator a intimatului- pârât, nu poate fi făcută în acest cadru procesual, instanța de recurs verificând legalitatea hotărârii cu raportare la situația de fapt astfel cum a fost deja stabilită de către instanța de apel.

Pe de altă parte, considerentele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii pronunțată în apel au fost reținerea calității de membru cooperator în perioada 1996 - 2005 și neatacarea listei cu membrii cooperatori, întocmită conform art. 117 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 de către ceilalți membrii cooperatori, în temeiul art. 117 alin. (4) din aceiași lege și nu de către recurenta- reclamantă, încât nu se poate reține interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (4) din Lege, din această perspectivă.

Ceea ce a avut în vedere instanța de apel, în esență, este faptul că atât timp cât legea prevede o procedură separată, anterioară, de contestare a listei, neparcursă, nu se mai poate invoca în cadrul acțiunii în constatare a nulității actelor constitutive care s-au bazat pe conținutul acestei liste, aspecte care țin de nevalabilitatea acestui act cu valoare juridică, fiind, deci, lipsită de relevanță juridică calificarea nulității, atât timp cât legiuitorul a prevăzut un anumit termen în care această listă trebuia contestată. Prin urmare, soluția de respingere a apelului și de menținere a hotărârii primei instanțe este legală. Cât privește cererea subsidiară de diminuare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la care a fost obligată prin hotărârea recurată, se reține că potrivit art. 247 alin. (3) C. proc.

civ., textul prevede posibilitatea și nu obligația instanței de apel de a reduce onorariul avocaților, față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat, verificarea cuantumului sub acest aspect, direct în recurs, ținând de aprecieri de fapt, situație care, de asemenea, nu poate face obiectul cenzurii în recurs. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la cheltuielile de judecată din recurs având în vedere culpa sa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.S. SCM Brașov, împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov nr. 42 din 30 aprilie 2009 , ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatului - pârât B.F.I. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.