ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3810/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile lipsei calității procesual active și tardivității, invocate de intervenienții în interes propriu. S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții în interes propriu C.H., B.F. și T.R. Au fost obligați intervenienții în interes propriu să plătească pârâtei M.S. SCM suma de 8.330 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienții C.H., B.F.

și T.R. au invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată cu respingerea acțiunii ca fiind tardiv promovată și au solicitat să se constate că au dobândit în mod legal părțile sociale emise ca urmare a majorării capitalului social al M.S. SCM din data de 5 decembrie 2005. În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că acțiunea este formulată cu încălcarea termenului de 15 zile și că hotărârea este în conformitate cu legea. În drept s-au invocat dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005. La termenul de judecată din 28 ianuarie 2009, intervenienții în interes propriu au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților H.Ș., B.C., O.I. și S.H., cu motivarea că membrii cooperatori care au votat pentru nu au dreptul să atace hotărârile adunării generale.

Având în vedere Decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, devenită irevocabilă, prin care s-au păstrat dispozițiile sentinței civile nr. 32/CC din 10 iunie 2008 a Tribunalului Brașov, privind constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii A.G.O.A. a membrilor cooperatori din data de 5 decembrie 2005 și constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din 19 ianuarie 2006 cu privire la majorarea capitalului social și distribuirea părților sociale aferente acestei majorări, pe cale de consecință, s-au respins atât excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților H.Ș., B.C., O.I. și S.H., tardivității formulării acțiunii principale cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C.H., B.F.

și T.R. În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța de fond a obligat intervenienții în interes propriu la plata către pârâtă a sumei de 8.330 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 39/Ap din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială a admis apelul declarat de intervenienții în interes propriu C.H., B.F. și T.R. împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a desființat-o și, în consecință, a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Prin decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov în vederea soluționării cererii de intervenție principală formulată de C.H., B.F.

și T.R., păstrându-se restul dispozițiilor sentinței atacate. Aceasta întrucât, respingând în principiu cererea de intervenție cu motivarea că, aceasta are un alt obiect decât cel al acțiunii principale, prima instanță nu analizase practic, în fond, cererea cu care fusese investită, deși aceasta se întemeia pe art. 49 alin. (2) C. proc. civ. Astfel greșit s-a apreciat prin sentința apelată, ca fiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ., întrucât relativ la cererea de intervenție în interes propriu, cu obiect acțiune în constatare, nu exista identitate de părți. Astfel, respingându-se în principiu, în dosar nr. 2531/62/2008, cererea de intervenție în interes propriu, apelanții C.H., B.F.

și T.R. n-au dobândit calitatea de parte, sentința nr. 2531/62/2008 nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia. Ori, pentru a exista autoritate de lucru judecat era necesar ca părțile să fi fost legal citate, pentru a-și executa drepturile procedurale, hotărârea urmând să fie pronunțată în contradictoriu cu aceștia. Pe cale de consecință respingând greșit cererea de intervenție pe excepția autorității de lucru judecat, tribunalul n-a soluționat în fond cererea cu care a fost învestită, fiind incidente art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ. Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs reclamanții H.Ș., B.C., O.I. și S.H., precum și pârâta SC M.S. SCM Brașov. Recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului formulat de intervenienți împotriva sentinței tribunalului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenții-reclamanți susțin astfel că nelegal Curtea de Apel a desființat sentința sub cuvânt că în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat față de decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov întrucât în acel proces intervenienții nu au participat. Curtea de Apel este în eroare, deoarece Tribunalul Brașov nu a invocat excepția autorității de lucru judecat, ci opozabilitatea deciziei nr. 126/Ap/2008 față de intervenienți, opozabilitate tradusă prin prezumția de adevăr cuprinsă în această hotărâre judecătorească. Recurenta-pârâtă solicită de asemenea admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de intervenienți împotriva sentinței tribunalului, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă susține că nu poate împărtăși soluția Curții de Apel, atât timp cât Tribunalul Brașov a pus în discuție opozabilitatea deciziei nr. 126/Ap/2008 față de intervenienți, opozabilitate tradusă prin prezumția de adevăr cuprinsă în această hotărâre judecătorească, ci nicidecum nu a invocat excepția autorității de lucru judecat. De vreme ce s-a stabilit că nu a avut loc o majorare de capital social, atunci este evident că intervenienții nu puteau dobândi în mod legal părțile sociale emise cu ocazia majorării de capital. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea susținerilor recurenților-reclamanți, cât și ale recurentei-pârâte, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legal incidente în speță, se constată următoarele: Curtea de Apel, prin decizia atacată cu prezentele recursuri a apreciat corect că soluția tribunalului de a respinge în principiu cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților C.H., B.F.

și T.R. prin luarea în considerarea exclusiv a existenței autorității de lucru judecat este greșită, atâta timp cât intervenienții nu au dobândit calitatea de parte, iar hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu aceștia. Se impunea, prin urmare, ca intervenienții să fie legal citați pentru a-și putea exercita drepturile procedurale și pentru ca hotărârea să fie pronunțată în contradictoriu și cu ei, - așa cum judicios a reținut și instanța de apel. Neprocedând în acest mod, respingând greșit cererea de intervenție, sub motiv că există autoritate de lucru judecat, tribunalul de fapt nu a soluționat cererea cu care a fost investit, împrejurare în care în mod corect Curtea de Apel a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc.

civ., trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe. Având în vedere cele mai sus arătate, se constată că susținerile recurenților sunt în mod evident pur formale și neîntemeiate procedural. De altfel, recurenții-reclamanți nici nu au invocat vreun temei legal al recursurilor formulate, recurenta-pârâtă invocând doar generic dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ. În consecință, recursurile declarate de reclamanți și de pârâtă vor fi respinse ca nefondate și se va menține hotărârea pronunțată de Curtea de Apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții H.Ș., B.C., O.I. și S.H. și de pârâta M.S. SCM Brașov împotriva deciziei nr. 39 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.