ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3810/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 4 din 4 februarie 2009, pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, s-au respins excepțiile lipsei calității

procesual active și tardivității, invocate de

intervenienții în interes propriu.

S-a respins cererea de intervenție

formulată de intervenienții în interes propriu C.H., B.F. și T.R.

Au fost obligați intervenienții în interes

propriu să plătească pârâtei M.S. SCM suma de 8.330 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, prin cererea de intervenție în interes

propriu, intervenienții C.H., B.F. și T.R. au invocat excepția

tardivității formulării cererii de chemare în judecată cu

respingerea acțiunii ca fiind tardiv promovată și au solicitat să

se constate că au dobândit în mod legal părțile sociale emise ca

urmare a majorării capitalului social al M.S. SCM din data de 5 decembrie

2005.

În motivarea cererii de intervenție s-a

arătat că acțiunea este formulată cu încălcarea

termenului de 15 zile și că hotărârea este în conformitate cu

legea.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 44 alin.

(3) din Legea nr. 1/2005.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2009,

intervenienții în interes propriu au invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților H.Ș., B.C., O.I.

și S.H., cu motivarea că membrii cooperatori care au votat pentru nu

au dreptul să atace hotărârile adunării generale.

Având în vedere Decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, devenită

irevocabilă, prin care s-au păstrat dispozițiile sentinței

civile nr. 32/CC din 10 iunie 2008 a Tribunalului Brașov, privind

constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii A.G.O.A.

a membrilor cooperatori din data de 5 decembrie 2005 și constatarea

nulității absolute parțiale a actului adițional din 19

ianuarie 2006 cu privire la majorarea capitalului social și distribuirea

părților sociale aferente acestei majorări, pe cale de

consecință, s-au respins atât excepțiile lipsei

calității procesuale active a reclamanților H.Ș., B.C., O.I.

și S.H., tardivității formulării acțiunii principale

cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienții C.H., B.F. și T.R.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța de

fond a obligat intervenienții în interes propriu la plata către

pârâtă a sumei de 8.330 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 39/Ap din 28 aprilie 2009, Curtea de

Apel Brașov, secția comercială a admis apelul declarat de

intervenienții în interes propriu C.H., B.F. și T.R. împotriva

sentinței mai sus menționate, pe care a desființat-o și, în

consecință, a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea acestei soluții, instanța de

apel a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008, Curtea

de Apel Brașov a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov în

vederea soluționării cererii de intervenție principală

formulată de C.H., B.F. și T.R., păstrându-se restul

dispozițiilor sentinței atacate.

Aceasta întrucât, respingând în principiu cererea de

intervenție cu motivarea că, aceasta are un alt obiect decât cel al

acțiunii principale, prima instanță nu analizase practic, în

fond, cererea cu care fusese investită, deși aceasta se întemeia pe art.

49 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel greșit s-a apreciat prin sentința

apelată, ca fiind întrunită tripla identitate de părți,

obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ., întrucât

relativ la cererea de intervenție în interes propriu, cu obiect

acțiune în constatare, nu exista identitate de părți.

Astfel, respingându-se în principiu, în dosar nr. 2531/62/2008,

cererea de intervenție în interes propriu, apelanții C.H., B.F.

și T.R. n-au dobândit calitatea de parte, sentința nr. 2531/62/2008

nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia.

Ori, pentru a exista autoritate de lucru judecat era

necesar ca părțile să fi fost legal citate, pentru a-și

executa drepturile procedurale, hotărârea urmând să fie

pronunțată în contradictoriu cu aceștia.

Pe cale de consecință respingând

greșit cererea de intervenție pe excepția autorității

de lucru judecat, tribunalul n-a soluționat în fond cererea cu care a fost

învestită, fiind incidente art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat

recurs reclamanții H.Ș., B.C., O.I. și S.H., precum și

pârâta SC M.S. SCM Brașov.

Recurenții-reclamanți solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului

formulat de intervenienți împotriva sentinței tribunalului, cu

obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenții-reclamanți susțin astfel

că nelegal Curtea de Apel a desființat sentința sub cuvânt

că în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat

față de decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008 a Curții de

Apel Brașov întrucât în acel proces intervenienții nu au participat.

Curtea de Apel este în eroare, deoarece Tribunalul

Brașov nu a invocat excepția autorității de lucru judecat,

ci opozabilitatea deciziei nr. 126/Ap/2008 față de

intervenienți, opozabilitate tradusă prin prezumția de

adevăr cuprinsă în această hotărâre

judecătorească.

Recurenta-pârâtă solicită de asemenea

admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii apelului declarat de intervenienți împotriva sentinței

tribunalului, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă susține că nu poate împărtăși

soluția Curții de Apel, atât timp cât Tribunalul Brașov a pus în

discuție opozabilitatea deciziei nr. 126/Ap/2008 față de

intervenienți, opozabilitate tradusă prin prezumția de

adevăr cuprinsă în această hotărâre

judecătorească, ci nicidecum nu a invocat excepția

autorității de lucru judecat.

De vreme ce s-a stabilit că nu a avut loc o

majorare de capital social, atunci este evident că intervenienții nu

puteau dobândi în mod legal părțile sociale emise cu ocazia

majorării de capital.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea susținerilor

recurenților-reclamanți, cât și ale recurentei-pârâte, în raport

de actele dosarului și de dispozițiile legal incidente în

speță, se constată următoarele:

Curtea de Apel, prin decizia atacată cu prezentele

recursuri a apreciat corect că soluția tribunalului de a respinge în

principiu cererea de intervenție în interes propriu a

intervenienților C.H., B.F. și T.R. prin luarea în considerarea

exclusiv a existenței autorității de lucru judecat este

greșită, atâta timp cât intervenienții nu au dobândit calitatea

de parte, iar hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu

și cu aceștia.

Se impunea, prin urmare, ca intervenienții

să fie legal citați pentru a-și putea exercita drepturile

procedurale și pentru ca hotărârea să fie pronunțată

în contradictoriu și cu ei, - așa cum judicios a reținut și

instanța de apel.

Neprocedând în acest mod, respingând greșit

cererea de intervenție, sub motiv că există autoritate de lucru

judecat, tribunalul de fapt nu a soluționat cererea cu care a fost

investit, împrejurare în care în mod corect Curtea de Apel a apreciat că

devin incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.

Având în vedere cele mai sus arătate, se

constată că susținerile recurenților sunt în mod evident

pur formale și neîntemeiate procedural.

De altfel, recurenții-reclamanți nici nu au

invocat vreun temei legal al recursurilor formulate, recurenta-pârâtă

invocând doar generic dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ.

În consecință, recursurile declarate de reclamanți

și de pârâtă vor fi respinse ca nefondate și se va menține

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

reclamanții H.Ș., B.C., O.I. și S.H. și de pârâta M.S. SCM

Brașov împotriva deciziei nr. 39 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.