ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 323/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 323/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanții

H.Șt., B.C., O.I. și B.V. au solicitat

în contradictoriu cu SC M.S. SCM să se constate nulitatea absolută a Hotărârii

Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori ținută la data de 5

decembrie 2005 prin care s-a hotărât menținerea chiriilor pentru spațiile

comerciale la valoarea de la acea dată, cu motivarea că pe ordinea de zi

înscrisă în convocatorul publicat nu a figurat un astfel de obiectiv.

Potrivit reclamanților hotărârea a

cărei nulitate se solicită a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 34 alin.

(6) din Legea nr. 1/2005.

În fața instanței de fond au formulat

cereri de intervenție în interes propriu P.A., P.G., C.G., B.F., T.R. și L.M.,

care au solicitat instanței de fond să constate valabilitatea hotărârii atacate

și că hotărârea și-a produs efectele prin încheierea în mod legal a

contractelor asupra spațiilor deținute de intervenienți. În sprijinul susținerilor

privind menținerea hotărârii A.G.O.A., intervenienții au invocat excepțiile tardivității

cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesual active a reclamanților,

motivat de faptul că aceștia au luat parte la adunarea generală și au votat

pentru acest punct de pe ordinea de zi.

Sentința nr. 2365 din 10 decembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială.

Tribunalul a analizat cu precădere

excepțiile invocate de intervenienții în interes propriu și a reținut față de

prevederile Legii nr. 1/2005, art. 44 alin. (3), că hotărârile adunării

generale contrare legii și actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen

de 15 zile de la data menționării în Registrul Comerțului de oricare dintre membrii

cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau

care nu au participat la adunarea generală. În continuare tribunalul a reținut

că reclamanții au fost prezenți la ședința adunării generale a cărei hotărâre o

contestă și că au votat „pentru”, așa încât în temeiul dispozițiilor legale

enunțate a stabilit că aceștia nu au calitatea de a ataca hotărârea A.G.O.A.

Tribunalul a reținut ca fiind

întemeiată și excepția tardivității cererii ca urmare a depășirii termenului de

15 zile socotit de la data menționării în Registrul Comerțului a hotărârii

adunării generale, conchizând că prin admiterea celor două excepții o analiză a

fondului cauzei ar fi de prisos.

În consecință, s-au admis în parte cererile

de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții C.G., B.F., T.R.,

P.A., L.M.; s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale active și

tardivității cererii formulate de intervenienți; s-a respins acțiunea

reclamanților H.Șt., B.C., O.I. și B.V. formulată împotriva pârâtei SC M.S. SCM

Brașov precum și restul pretențiilor formulate de intervenienți.

Apelul. Decizia nr. 47 din 21 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Împotriva sentinței nr. 2365

pronunțată de Tribunalul Brașov au declarat apel reclamanții H.Șt., B.C., O.I. și

B.V. solicitând Curții de Apel Brașov să desființeze sentința criticată și să

trimită cauza pentru judecarea în fond a litigiului.

În esență, apelanții au susținut că

acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă și că poate fi introdusă de

orice persoană interesată. Autorii apelului și-au motivat interesul în

promovarea acțiunii arătând că au realizat consecințele păgubitoare pentru

societate și nelegalitatea votului după ce s-a ținut A.G.O.A. Au precizat,

totodată, că au introdus acțiunea în scopul de a obține restabilirea legalității

prin declararea nulității absolute a hotărârii adunării generale.

Apelanții au criticat soluția și

pentru motivul că instanța de fond a admis cererile de intervenție pe care apoi

le-a respins deși o cerere de intervenție în interes propriu este o adevărată

cerere de chemare în judecată care nu poate cuprinde doar excepții astfel că în

opinia acestora cererile trebuiau respinse iar nu admise în parte.

Soluționând apelul, Curtea a reținut prin

decizia nr. 47 din 21 mai 2009, că reclamanții au solicitat constatarea nulității

absolute a hotărârii adunării generale ordinare a membrilor cooperatori din

data de 5 decembrie 2005 pe considerentul că s-au încălcat prevederile art. 34 alin.

(6) din Legea nr. 1/2005 întrucât problema menținerii chiriilor la valoarea

actuală nu a figurat pe ordinea de zi înscrisă și explicitată în convocator. În

opinia Curții de Apel acest motiv vizează ordinea publică și nelegalitatea convocării.

În continuare s-au citat dispozițiile art.

44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 care, potrivit Curții de Apel, nu fac

distincție între felurile nulității invocate. În lipsa acestei distincții, s-a

apreciat că instanța de fond trebuia să țină seama de natura interesului

ocrotit. În privința calității procesuale a reclamanților apelanți s-a stabilit

că aceștia au calitate procesuală activă întrucât acțiunile în nulitate pot fi

introduse de către oricine are un interes legitim. Cu această motivare cele

două excepții, a lipsei calității procesuale active și a tardivității introducerii

acțiunii, în opinia Curții de Apel au fost greșit admise astfel că în temeiul art.

297 C. proc. civ., apelul reclamanților a fost admis, iar sentința nr. 2365 din

10 decembrie 2008 a fost desființată în parte în sensul respingerii excepțiilor

lipsei calității procesuale active și a tardivității formulării acțiunii,

invocate de intervenienți. Celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la

respingerea cererilor de intervenție formulate de intervenienți au fost

păstrate cu argumentul că intervenienții nu au declarat apel.

Recursurile. Motivele de recurs.

Împotriva deciziei nr. 47 din 21 mai

2009 au declarat recurs intervenienții C.G., B.F. și T.R. Separat de cei trei

intervenienți în nume propriu au declarat recurs P.A., L.M. și P.G.

Prin ambele recursuri, intervenienții

au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., în temeiul căruia au solicitat modificarea deciziei criticate și, în

fond, menținerea sentinței fondului ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivului de

nelegalitate invocat, recurenții intervenienți au criticat soluția Curții de

apel sub cuvânt că s-au aplicat greșit dispozițiilor art. 44 pct. 3 din Legea

nr. 1/2005 prin care se statuează atât termenul în care se poate cere anularea

unei hotărâri a adunării generale cât și persoanele care pot fi titularele

acțiunii în anulare. Au mai susținut recurenții că instanța de apel a ignorat dovezile

de la dosar din care rezultă împrejurarea că reclamanții intimați au fost

prezenți la data când s-a ținut adunarea generală, că au votat împotrivă și că au

promovat acțiunea pentru anularea adunării generale a acționarilor cu depășirea

termenului de 15 zile stipulat de articolul 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Respingerea excepțiilor tardivității

și a lipsei calității procesual active a fost considerată de recurenți ca fiind

greșită cu atât mai mult cu cât unii dintre reclamanți sunt membri ai consiliului

de administrație și aveau obligația să vegheze la legalitatea hotărârilor

adoptate.

În fine, au susținut că potrivit

dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, tardivitatea intervine indiferent

de motivele de nulitate invocate și întrucât legea nu distinge între felurile

nulităților nici cel ce interpretează nu trebuie să distingă.

Recursurile sunt fondate.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Modificarea sau casarea unor hotărâri

se poate cere .. pct. (9) „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Argumentele aduse de recurenți în

sprijinul motivului de nelegalitate invocat vizează ipoteza a doua a punctului

9 ceea ce înseamnă că au supus spre analiză modul în care instanța de apel a

aplicat textele de lege care vizează acțiunea în anularea hotărârii adunării

generale a membrilor cooperatori.

Precizări utile.

I - Înainte de a examina dacă textele

de lege la care a recurs instanța de apel au fost încălcate în litera și

spiritul lor și dacă au fost aplicate greșit trebuie observat că litigiul de

față se supune Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.

Această lege are un domeniu restrâns de aplicare care se adresează cooperației,

sector specific al economiei care funcționează prin societăți cooperative și

alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și național.

speță, a reglementat detaliat în capitolul III secțiunea 1, normele aplicabile

„actelor” care materializează această voință, hotărârile adunării generale, și

limitele în care se manifestă voința socială.

În acest context, pornind de la faptul

că hotărârea adunării generale nu este un act juridic unilateral și niciun

contract între acționari, ci, mai degrabă un act juridic sui generis, dar care

nu scapă controlului de legalitate care se realizează în condițiile Legii nr. 1/2005,

se vor lua în examinare dispozițiile legale puse în discuție de recurenți.

II - Analiza recursurilor în raport de

criticile formulate.

contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate

în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în Registrul

Comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la

adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea

generală” [(art. 44 alin. (3)].

Dispozițiile citate constituie sediul

materiei în privința exercitării căilor de atac îndreptate împotriva

hotărârilor adunării generale a membrilor cooperatori din societățile

cooperative. Trebuie recunoscut faptul că textul limitează în timp, indiferent

de motivele de nulitate invocate, posibilitatea de a ataca hotărârile adunării

generale. A doua limitare vizează categoriile de persoane care pot promova o

astfel de acțiune prin indicarea expresă a persoanelor care au participat la

adunarea generală și au votat împotrivă și a persoanelor care nu au participat

la adunarea generală.

În alte cuvinte, calitatea procesuală activă

se verifică sub cele două aspecte: a) participarea sau neparticiparea la

adunarea generală; b) votul „împotrivă” exprimat în adunarea generală, în cazul

participării.

Deși dispozițiile analizate,

calificate ca fiind speciale și aplicabile într-un domeniu restrâns, se referă

la acțiunile în anulare, în sensul acestui argument fiind dispozițiile art. 44 alin.

(5), (6) și (7), instanța de apel a extins dreptul de a ataca hotărârea

adunării generale apreciind că interesul ocrotit este unul general iar acțiunea

este imprescriptibilă.

Se poate observa că în raționamentul

său curtea de apel a recurs la natura interesului ocrotit, care, în adevăr,

este un criteriu esențial de delimitare a naturii nulității (absolute sau

relative), pentru a ajunge la consecințele juridice ale acestei delimitări care

vizează atât termenul de promovare a acțiunii cât și condițiile pe care trebuie

să le îndeplinească titularii unei astfel de acțiuni.

Sub aspectul interesului ocrotit,

instanța și-a însușit afirmația potrivit căreia interesul este unul general

fără să observe că chiar și în acest caz, nu se poate recurge la un interes abstract

al legii fără nicio legătură cu interesul propriu al reclamanților. Dând

eficiență acestor susțineri, instanța de apel s-a îndepărtat de conținutul

normelor speciale aplicabile speței și de domeniul lor de aplicare.

Din acest punct de vedere, Înalta

Curte observă că interpretarea dată dispozițiilor legale mai sus amintite este

greșită de vreme ce nu s-a ținut seama de faptul că Legea nr. 1/2005 prin

derogare de la dreptul comun nu distinge asupra naturii nulității, ci

stabilește termenul de 15 zile înăuntrul căruia poate fi atacată hotărârea A.G.A.,

momentul de început al curgerii termenului fiind înregistrarea în Registrul

comerțului. Rațiunea termenului se explică și își găsește fundamentul în celeritatea

operațiunilor, în stabilitatea și siguranța circuitului comercial, dar și în natura

interesului ocrotit prin lege în care interesul privat este de esența acestor

societăți.

Distinct de argumentele de mai sus

care relevă depășirea termenului de promovare a acțiunii de către intimați

trebuie reținut și faptul că hotărârile adunării generale nu sunt acte de drept

comun încheiate potrivit regulilor contractuale, prin acordul de voință al

tuturor părților, ci sunt diferite de acestea întrucât nașterea lor se bazează

pe principiul majorității. În acest sens Legea nr. 1/2005, instituie explicit

principiul voinței majorității prin art. 43, atunci când dispune că:

„Hotărârile adunării generale a membrilor cooperatori luate în conformitate cu

prevederile actului constitutiv și ale prezentei legi sunt obligatorii pentru

toți membrii cooperatori, inclusiv pentru membrii cooperatori care nu au luat

parte la adunare sau au votat împotrivă”.

Nu în ultimul rând trebuie reținut că

în această materie a nulității hotărârilor adunării generale, sunt situații în

care prin lege s-a făcut distincție între motivele de nulitate statuându-se

expres acest lucru.

În măsura în care s-ar fi avut în vedere

asimilarea hotărârii adunării generale cu un act juridic de drept comun,

această distincție nu ar fi fost necesară (în acest sens art. 132 L.S.C.). Cum Legea

nr. 1/2005 nu conține o reglementare expresă în acest sens, pentru argumentele

arătate mai sus, distincția făcută de instanța de apel nu are fundament în

dispozițiile legale mai sus analizate (art. 43 și 44) și nici în regulile

generale în materie la care a făcut trimitere.

În acest context al reglementării

speciale numai neobservarea de către instanța de apel a faptului că regimul

nulității hotărârii adunării generale derogă de la regimul de drept comun al

nulității actelor juridice a dus la aplicarea greșită a dispozițiilor legale

mai sus analizate.

de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 implică cerința votului împotrivă.

Este necontestat faptul că intimații

au votat „pentru” în adunarea generală din 5 decembrie 2005 astfel că aceștia

nu sunt îndreptățiți să atace hotărârea adunării generale. Nici abținerea de la

vot nu îndreptățește acționarul la o astfel de acțiune, abținerea reprezentând

în realitate o achiesare tacită la problema supusă deliberării și votului

adunării generale.

Din acest punct de vedere respingerea

excepției lipsei calității procesuale active a fost greșită și tot greșit s-a

procedat la schimbarea soluției pronunțată de prima instanță.

Față de cele ce preced, conform art. 312

C. proc. civ., se vor admite recursurile intervenienților în nume propriu, iar decizia

instanței de apel va fi modificată în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

intervenienții

C.G., B.F.,

T.R., P.A.L.M., P.G.

împotriva

deciziei comerciale nr. 47/ Ap din 21 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de

reclamanții

H.Șt., B.C., O.I.

și B.V. împotriva sentinței civile nr. 2365 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie  2010.