ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 323/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții H.Șt., B.C., O.I. și B.V. au solicitat în contradictoriu cu SC M.S. SCM să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori ținută la data de 5 decembrie 2005 prin care s-a hotărât menținerea chiriilor pentru spațiile comerciale la valoarea de la acea dată, cu motivarea că pe ordinea de zi înscrisă în convocatorul publicat nu a figurat un astfel de obiectiv. Potrivit reclamanților hotărârea a cărei nulitate se solicită a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005. În fața instanței de fond au formulat cereri de intervenție în interes propriu P.A., P.G., C.G., B.F., T.R.

și L.M., care au solicitat instanței de fond să constate valabilitatea hotărârii atacate și că hotărârea și-a produs efectele prin încheierea în mod legal a contractelor asupra spațiilor deținute de intervenienți. În sprijinul susținerilor privind menținerea hotărârii A.G.O.A., intervenienții au invocat excepțiile tardivității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesual active a reclamanților, motivat de faptul că aceștia au luat parte la adunarea generală și au votat pentru acest punct de pe ordinea de zi. Sentința nr. 2365 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială.

Tribunalul a analizat cu precădere excepțiile invocate de intervenienții în interes propriu și a reținut față de prevederile Legii nr. 1/2005, art. 44 alin. (3), că hotărârile adunării generale contrare legii și actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în Registrul Comerțului de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. În continuare tribunalul a reținut că reclamanții au fost prezenți la ședința adunării generale a cărei hotărâre o contestă și că au votat „pentru”, așa încât în temeiul dispozițiilor legale enunțate a stabilit că aceștia nu au calitatea de a ataca hotărârea A.G.O.A.

Tribunalul a reținut ca fiind întemeiată și excepția tardivității cererii ca urmare a depășirii termenului de 15 zile socotit de la data menționării în Registrul Comerțului a hotărârii adunării generale, conchizând că prin admiterea celor două excepții o analiză a fondului cauzei ar fi de prisos. În consecință, s-au admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții C.G., B.F., T.R., P.A., L.M.; s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale active și tardivității cererii formulate de intervenienți; s-a respins acțiunea reclamanților H.Șt., B.C., O.I. și B.V. formulată împotriva pârâtei SC M.S. SCM Brașov precum și restul pretențiilor formulate de intervenienți.

Apelul. Decizia nr. 47 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Împotriva sentinței nr. 2365 pronunțată de Tribunalul Brașov au declarat apel reclamanții H.Șt., B.C., O.I. și B.V. solicitând Curții de Apel Brașov să desființeze sentința criticată și să trimită cauza pentru judecarea în fond a litigiului. În esență, apelanții au susținut că acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă și că poate fi introdusă de orice persoană interesată. Autorii apelului și-au motivat interesul în promovarea acțiunii arătând că au realizat consecințele păgubitoare pentru societate și nelegalitatea votului după ce s-a ținut A.G.O.A. Au precizat, totodată, că au introdus acțiunea în scopul de a obține restabilirea legalității prin declararea nulității absolute a hotărârii adunării generale.

Apelanții au criticat soluția și pentru motivul că instanța de fond a admis cererile de intervenție pe care apoi le-a respins deși o cerere de intervenție în interes propriu este o adevărată cerere de chemare în judecată care nu poate cuprinde doar excepții astfel că în opinia acestora cererile trebuiau respinse iar nu admise în parte. Soluționând apelul, Curtea a reținut prin decizia nr. 47 din 21 mai 2009, că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a membrilor cooperatori din data de 5 decembrie 2005 pe considerentul că s-au încălcat prevederile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005 întrucât problema menținerii chiriilor la valoarea actuală nu a figurat pe ordinea de zi înscrisă și explicitată în convocator.

În opinia Curții de Apel acest motiv vizează ordinea publică și nelegalitatea convocării. În continuare s-au citat dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 care, potrivit Curții de Apel, nu fac distincție între felurile nulității invocate. În lipsa acestei distincții, s-a apreciat că instanța de fond trebuia să țină seama de natura interesului ocrotit. În privința calității procesuale a reclamanților apelanți s-a stabilit că aceștia au calitate procesuală activă întrucât acțiunile în nulitate pot fi introduse de către oricine are un interes legitim. Cu această motivare cele două excepții, a lipsei calității procesuale active și a tardivității introducerii acțiunii, în opinia Curții de Apel au fost greșit admise astfel că în temeiul art. 297 C. proc.

civ., apelul reclamanților a fost admis, iar sentința nr. 2365 din 10 decembrie 2008 a fost desființată în parte în sensul respingerii excepțiilor lipsei calității procesuale active și a tardivității formulării acțiunii, invocate de intervenienți. Celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la respingerea cererilor de intervenție formulate de intervenienți au fost păstrate cu argumentul că intervenienții nu au declarat apel. Recursurile. Motivele de recurs. Împotriva deciziei nr. 47 din 21 mai 2009 au declarat recurs intervenienții C.G., B.F. și T.R. Separat de cei trei intervenienți în nume propriu au declarat recurs P.A., L.M. și P.G. Prin ambele recursuri, intervenienții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., în temeiul căruia au solicitat modificarea deciziei criticate și, în fond, menținerea sentinței fondului ca fiind legală și temeinică. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenții intervenienți au criticat soluția Curții de apel sub cuvânt că s-au aplicat greșit dispozițiilor art. 44 pct. 3 din Legea nr. 1/2005 prin care se statuează atât termenul în care se poate cere anularea unei hotărâri a adunării generale cât și persoanele care pot fi titularele acțiunii în anulare. Au mai susținut recurenții că instanța de apel a ignorat dovezile de la dosar din care rezultă împrejurarea că reclamanții intimați au fost prezenți la data când s-a ținut adunarea generală, că au votat împotrivă și că au promovat acțiunea pentru anularea adunării generale a acționarilor cu depășirea termenului de 15 zile stipulat de articolul 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Respingerea excepțiilor tardivității și a lipsei calității procesual active a fost considerată de recurenți ca fiind greșită cu atât mai mult cu cât unii dintre reclamanți sunt membri ai consiliului de administrație și aveau obligația să vegheze la legalitatea hotărârilor adoptate. În fine, au susținut că potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, tardivitatea intervine indiferent de motivele de nulitate invocate și întrucât legea nu distinge între felurile nulităților nici cel ce interpretează nu trebuie să distingă. Recursurile sunt fondate. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. pct. (9) „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Argumentele aduse de recurenți în sprijinul motivului de nelegalitate invocat vizează ipoteza a doua a punctului 9 ceea ce înseamnă că au supus spre analiză modul în care instanța de apel a aplicat textele de lege care vizează acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori. Precizări utile. I - Înainte de a examina dacă textele de lege la care a recurs instanța de apel au fost încălcate în litera și spiritul lor și dacă au fost aplicate greșit trebuie observat că litigiul de față se supune Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației. Această lege are un domeniu restrâns de aplicare care se adresează cooperației, sector specific al economiei care funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și național.

2. Legea nr. 1/2005, aplicabilă în speță, a reglementat detaliat în capitolul III secțiunea 1, normele aplicabile „actelor” care materializează această voință, hotărârile adunării generale, și limitele în care se manifestă voința socială. În acest context, pornind de la faptul că hotărârea adunării generale nu este un act juridic unilateral și niciun contract între acționari, ci, mai degrabă un act juridic sui generis, dar care nu scapă controlului de legalitate care se realizează în condițiile Legii nr. 1/2005, se vor lua în examinare dispozițiile legale puse în discuție de recurenți. II - Analiza recursurilor în raport de criticile formulate.

1. „Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în Registrul Comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală” [(art. 44 alin. (3)]. Dispozițiile citate constituie sediul materiei în privința exercitării căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor adunării generale a membrilor cooperatori din societățile cooperative. Trebuie recunoscut faptul că textul limitează în timp, indiferent de motivele de nulitate invocate, posibilitatea de a ataca hotărârile adunării generale.

A doua limitare vizează categoriile de persoane care pot promova o astfel de acțiune prin indicarea expresă a persoanelor care au participat la adunarea generală și au votat împotrivă și a persoanelor care nu au participat la adunarea generală. În alte cuvinte, calitatea procesuală activă se verifică sub cele două aspecte: a) participarea sau neparticiparea la adunarea generală; b) votul „împotrivă” exprimat în adunarea generală, în cazul participării. Deși dispozițiile analizate, calificate ca fiind speciale și aplicabile într-un domeniu restrâns, se referă la acțiunile în anulare, în sensul acestui argument fiind dispozițiile art. 44 alin. (5), (6) și (7), instanța de apel a extins dreptul de a ataca hotărârea adunării generale apreciind că interesul ocrotit este unul general iar acțiunea este imprescriptibilă.

Se poate observa că în raționamentul său curtea de apel a recurs la natura interesului ocrotit, care, în adevăr, este un criteriu esențial de delimitare a naturii nulității (absolute sau relative), pentru a ajunge la consecințele juridice ale acestei delimitări care vizează atât termenul de promovare a acțiunii cât și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească titularii unei astfel de acțiuni. Sub aspectul interesului ocrotit, instanța și-a însușit afirmația potrivit căreia interesul este unul general fără să observe că chiar și în acest caz, nu se poate recurge la un interes abstract al legii fără nicio legătură cu interesul propriu al reclamanților. Dând eficiență acestor susțineri, instanța de apel s-a îndepărtat de conținutul normelor speciale aplicabile speței și de domeniul lor de aplicare.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte observă că interpretarea dată dispozițiilor legale mai sus amintite este greșită de vreme ce nu s-a ținut seama de faptul că Legea nr. 1/2005 prin derogare de la dreptul comun nu distinge asupra naturii nulității, ci stabilește termenul de 15 zile înăuntrul căruia poate fi atacată hotărârea A.G.A., momentul de început al curgerii termenului fiind înregistrarea în Registrul comerțului. Rațiunea termenului se explică și își găsește fundamentul în celeritatea operațiunilor, în stabilitatea și siguranța circuitului comercial, dar și în natura interesului ocrotit prin lege în care interesul privat este de esența acestor societăți.

Distinct de argumentele de mai sus care relevă depășirea termenului de promovare a acțiunii de către intimați trebuie reținut și faptul că hotărârile adunării generale nu sunt acte de drept comun încheiate potrivit regulilor contractuale, prin acordul de voință al tuturor părților, ci sunt diferite de acestea întrucât nașterea lor se bazează pe principiul majorității. În acest sens Legea nr. 1/2005, instituie explicit principiul voinței majorității prin art. 43, atunci când dispune că: „Hotărârile adunării generale a membrilor cooperatori luate în conformitate cu prevederile actului constitutiv și ale prezentei legi sunt obligatorii pentru toți membrii cooperatori, inclusiv pentru membrii cooperatori care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă”.

Nu în ultimul rând trebuie reținut că în această materie a nulității hotărârilor adunării generale, sunt situații în care prin lege s-a făcut distincție între motivele de nulitate statuându-se expres acest lucru. În măsura în care s-ar fi avut în vedere asimilarea hotărârii adunării generale cu un act juridic de drept comun, această distincție nu ar fi fost necesară (în acest sens art. 132 L.S.C.). Cum Legea nr. 1/2005 nu conține o reglementare expresă în acest sens, pentru argumentele arătate mai sus, distincția făcută de instanța de apel nu are fundament în dispozițiile legale mai sus analizate (art. 43 și 44) și nici în regulile generale în materie la care a făcut trimitere. În acest context al reglementării speciale numai neobservarea de către instanța de apel a faptului că regimul nulității hotărârii adunării generale derogă de la regimul de drept comun al nulității actelor juridice a dus la aplicarea greșită a dispozițiilor legale mai sus analizate.

2. Aplicarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 implică cerința votului împotrivă. Este necontestat faptul că intimații au votat „pentru” în adunarea generală din 5 decembrie 2005 astfel că aceștia nu sunt îndreptățiți să atace hotărârea adunării generale. Nici abținerea de la vot nu îndreptățește acționarul la o astfel de acțiune, abținerea reprezentând în realitate o achiesare tacită la problema supusă deliberării și votului adunării generale. Din acest punct de vedere respingerea excepției lipsei calității procesuale active a fost greșită și tot greșit s-a procedat la schimbarea soluției pronunțată de prima instanță. Față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc.

civ., se vor admite recursurile intervenienților în nume propriu, iar decizia instanței de apel va fi modificată în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de intervenienții C.G., B.F., T.R., P.A.L.M., P.G. împotriva deciziei comerciale nr. 47/ Ap din 21 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții H.Șt., B.C., O.I. și B.V. împotriva sentinței civile nr. 2365 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.