ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2549/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2549/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta H.A. a

solicitat să se constate „lipsa de temeinicie și fundament” a hotărârii Adunării

Generale Extraordinare a Membrilor Cooperatori ai SCC C. Săvârșin nr. 3 din 16

iulie 2008.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că nu s-a respectat modul de convocare a adunării generale, pe de altă

parte hotărârea este adoptată cu nerespectarea legii, în sensul că, închirierea

spațiilor aflate în administrarea SCC C. Săvârșin trebuia făcută prin licitație

și acordându-se dreptul de preemțiune membrilor cooperatori, înaintea

salariaților.

A precizat reclamanta că, anterior

adoptării hotărârii a informat, în calitate de contabil șef, membrii

cooperatori despre faptul că, prin această închiriere se renunță la

activitățile de bază ale societății, deși nu există motivație economică,

unitatea fiind autofinanțată și neavând datorii, spațiile fiind recent

modernizate și dotate cu toate utilitățile conform standardelor europene.

A mai arătat reclamanta că, întrucât

art. 17 din Actul Constitutiv prevede că hotărârile A.G.A. nu pot fi executate

înainte de publicarea la Registrul Comerțului, art. 1 din hotărârea nr. 3 din 16

iulie 2008 este nelegal. A fost încălcat dreptul la informare al membrilor

cooperatori, pe ordinea de zi a adunării generale nefiind introdusă discutarea

punctelor de vedere exprimate, respectiv informarea din 12 iunie 2008; chiriile

au fost supuse aprobării „fără a informa despre propunerile făcute de cenzor și

despre prețurile stabilite la încheierea contractelor de închiriere, similare,

cu chiriașii” anteriori, nu au fost prezentate și celelalte cereri de

închiriere, înregistrate la unitate – cererile depuse de P.O. și H.E.F.; art. 4

din hotărâre încalcă dispozițiile art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005, în

sensul că permite exercitarea unui comerț concurent, SCC C. Săvârșin putând

reveni oricând la activitatea de bază. Măsura reducerii personalului nu intră

în atribuțiile adunării generale extraordinare.

În drept, reclamanta a indicat

prevederile Legii nr. 1/2005, Codului Muncii și actului constitutiv al

societății.

Printr-o cerere ulterioară,

reclamanta a completat motivele arătate în cererea introductivă de instanță,

arătând că procesul-verbal al adunării generale nu este legal, nefiind „semnat

de membrii prezidiului” și neprezentând corect problemele discutate, mai mult,

problemele care nu s-au discutat apar consemnate și votate.

Astfel, din conținutul

procesului-verbal „nu reiese dacă s-a constatat îndeplinirea formalităților de

convocare, membrii cooperatori prezenți, invitații și dacă au participat și

persoane care nu aveau calitatea de membrii cooperatori, faptul că există o

cerere de completare a ordinii de zi, formulată în scris și înregistrată la

unitate, mai multe cereri privind închirierile, înregistrate la unitate, dacă

aceste documente au fost prezentate și supuse spre aprobare, punctul de vedere

al subsemnatei și al cenzorului unității”. Hotărârea a fost semnată „în

cunoștință de cauză” de 23 membrii cooperatori, celelalte 23 de semnături fiind

„exercitate de membrii cooperatori în necunoștință de cauză, care prin

neparticipare la lucrările Adunării Generale Extraordinare se înțelege că nu

erau interesați de reorganizarea Cooperativei, sau nu au cunoscut data și ora

reconvocării acestei ședințe”.

La data de 9 octombrie 2008

reclamanta și-a modificat cererea, solicitând și anularea tuturor actelor emise

ulterior hotărârii contestate.

Printr-o nouă precizare a acțiunii,

la 10 noiembrie 2008, reclamanta a arătat motivele pentru care se invocă lipsa

convocării legale, în speță neconvocarea pentru adunarea generală de la 16

iulie 2008, în condițiile lipsei cvorumului la data adunării convocate pentru 9

iulie 2008, termenul de întrunire fixat la mai puțin de 15 zile, semnarea

raportului comisiei de validare de către 2 persoane, în loc de 3, participarea

a doar 30 dintre membrii cooperatori, din 63 – mandatele neîndeplinind

cerințele de a se constitui în procuri speciale conform art. 14 alin. (1) din

Statut. A reiterat reclamanta susținerile privind semnarea ulterioară a hotărârii

de către membrii cooperatori ce nu au participat la ședință.

Prin sentința civilă nr. 116 din 20

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3001/108/2008 s-a

admis în parte acțiunea astfel formulată de reclamanta H.A. în contradictoriu

cu pârâta SCC C., fiind anulată hotărârea Adunării Generale a SCC C. Săvârșin nr.

3 din 16 iulie 2008; s-a constatat nul capătul de cerere prin care se solicită

constatarea nulității tuturor actelor emise de pârâtă ulterior adoptării

hotărârii atacate; s-a dispus O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad menționarea în

Registrul Comerțului și publicarea în M. Of. al României, Partea a VII-a a

prezentei hotărâri la data rămânerii irevocabile. În baza art. 274 C. proc.

civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1.051,80 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Tribunalul Arad a reținut că, „Conform art. 12 din actul constitutiv al SCC C. Săvârșin,

Adunarea Generală, se convoacă de către Consiliul de Administrație prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau semnarea convocatorului de

fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data

adunării generale într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în

care se află sediul Societății Cooperative. Modalitatea publicării convocării

în ziar este cumulativă cu modalitatea convocării prin scrisoare recomandată.

Conform art. 13 din același act

constitutiv în cazul neîndeplinirii cvorumului necesar adunarea se va întruni

la a doua convocare.

Cele două articole amintite nu fac

deosebire în ceea ce privește modul de convocare al Adunării Generale Ordinare

sau a Adunării Generale Extraordinare. De asemenea modul de convocare este

același atât pentru prima ședință cât și pentru cea de-a doua ședință, convocarea

trebuind făcută din nou pentru ședința a doua. Mai mult conform art. 13 alin.

(1) ultim în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de cvorum Adunarea

Ordinară sau Extraordinară se va reconvoca până la îndeplinirea acestor

condiții. Deci pentru fiecare ședință trebuie făcută o convocare separată.

Pentru prima ședință nu a fost

respectată condiția publicării convocatorului într-un ziar de largă răspândire,

iar în ce privește cea de-a doua ședință, cea în care s-a adoptat hotărârea

atacată, aceasta a avut loc fără a exista vreo convocare.

Față de cele reținute, instanța

urmează să anuleze hotărârea nr. 3 din 16 iulie 2008 aceasta fiind adoptată în

cadrul unei adunări care nu a fost convocată în condițiile actului constitutiv.

Cu privire la solicitarea de a

constata nulitatea tuturor actelor emise de către pârâtă ulterior hotărârii nr.

3 din 16 iulie 2008 instanța constată că acest capăt de cerere este formulat la

modul general fără a se indica în concret care anume acte urmează să fie

constatate nule, lipsind astfel obiectul cererii, motiv pentru care instanța va

constata nulitatea acestui capăt de cerere. În lipsa precizării obiectului nu

se poate face distincție între actele emise de pârâtă în baza hotărârii nr. 3

din 16 iulie 2008 și celelalte acte care deși ulterioare acestei hotărâri nu au

legătură cu aceasta”.

Răspunzând criticilor formulate de

ambele părți împotriva soluției instanței de fond, Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 221 din 22 decembrie 2009 a admis apelurile

promovate de părți, a anulat sentința criticată și pe fond a respins acțiunea

reclamantei H.A. privind anularea Hotărârii Adunării Generale a SCC C. Săvârșin

nr. 3 din 16 iulie 2008 ca neîntemeiată.

A constatat nul capătul de cerere

prin care se solicită constatarea nulității tuturor actelor emise de pârâtă

ulterior adoptării hotărârii, respingând capătul de cerere al reclamantei

privind cheltuielile de judecată.

A obligat reclamanta la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 3.655,50 lei.

În fundamentarea soluției instanța

de control judiciar a reținut că soluționarea cererii în anulare în Camera de

Consiliu constituie o înfrângere a principiului publicității consacrat printr-o

normă legală imperativă conducând la nulitatea actului procedural, respectiv a

sentinței pronunțate în cauză.

S-a reținut că examinând cererea

reclamantei în condițiile art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ. s-a

reținut netemeinicia acțiunii, având în vedere că legea nu prevede expres

sancțiunea nulității, în cazul nerespectării dispozițiilor art. 34 – art. 36

din Legea nr. 1/2005 privind adunările generale.

Rolul convocării este de a informa

membrii cooperatori despre ținerea ședinței adunării generale și de a permite

acestora exercitarea dreptului de vot în adunare.

Natura interesului ocrotit prin

norma juridică este criteriul esențial pentru delimitarea nulității absolute de

nulitatea relativă. Dacă interesul este general, comun, atunci nulitatea este

absolută. Dacă interesul este particular, nulitatea este relativă.

Or, singurul interes potențial

prejudiciat prin nerespectarea formalităților convocării este cel al membrului

neconvocat, ipoteză ce nu se reține în speță, reclamanta cunoscând ordinea de

zi, propunând modificarea acesteia și exercitându-și dreptul de vot, fără a-i

fi încălcat dreptul la informare.

Încălcarea acestui drept la

informare al altor persoane, chiar reală fiind, nu poate fi invocată de către

reclamantă pentru a înlătura efectele hotărârii adunării generale.

A mai invocat reclamanta

nerespectarea condițiilor de cvorum și majoritate, susținând că procesul-verbal

a fost semnat de mai mulți membrii cooperatori decât cei efectiv prezenți la

adunare.

Se observă însă că, hotărârea a fost

adoptată prin votul a 34 de membrii cooperatori – 30 prezenți personal și 4

prin reprezentare, în condițiile unui număr de 63 de membrii cooperatori.

Într-adevăr, mandatele sunt acordate pentru adunarea din 9 iulie 2008, însă în

cazul reconvocării adunării în condițiile art. 36 din Legea nr. 1/2005, a

pretinde acordarea unui nou mandat, în sensul art. 14 din Actul constitutiv,

pentru exprimarea votului raportat la aceeași ordine de zi reprezintă o sarcină

excesivă. Acest argument al reclamantei urmează a fi înlăturat, fiind lipsit de

temei legal.

În ce privește adoptarea hotărârii

cu nerespectarea competenței adunării generale, se observă că dispozițiile art.

41 lit. h) din Legea nr. 1/2005 [art. 16 lit. g) din Actul Constitutiv]

atribuie adunării generale extraordinare decizia transmiterii în folosință a

imobilizărilor corporale aparținând societății cooperative. Externalizarea

serviciului de contabilitate, hotărâtă în adunarea generală extraordinară, nu

reprezintă o depășire a competențelor, astfel cum susține reclamanta, cât timp

adunarea extraordinară are toate atribuțiile adunării ordinare iar aceasta, la

rândul ei, cenzurează deciziile consiliului de administrație, conform legii și

actului constitutiv [art. 16 lit. i), art. 23 alin. (2) lit. d) și i)].

Revenind la susținerile inițiale ale

reclamantei, în sensul că decizia de închiriere a spațiilor, cu prioritate

salariaților, este nelegală, întrucât ar fi trebuit să fie făcută prin

licitație și acordându-se dreptul de preempțiune membrilor cooperatori, înaintea

salariaților, se constată că reclamanta nu a indicat dispozițiile legale

pretins încălcate, iar Curtea nu identifică astfel de norme imperative, ce ar

determina ca efectele hotărârii să fie contrare legii.

Oportunitatea deciziei adunării

generale nu poate face obiectul cenzurii instanței, astfel încât împrejurarea

că „nu există motivație economică, unitatea fiind autofinanțată și neavând

datorii, spațiile fiind recent modernizate și dotate cu toate utilitățile

conform standardelor europene”, chiar reale fiind susținerile reclamantei, este

lipsită de relevanță în cauză.

Cererea de constatare a nulității

unor acte juridice se impunea a fi precizată de către reclamantă sub aspectul

obiectului, conform art. 112 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât actele a căror

nulitate se invocă sunt sinalagmatice, presupunând drepturi și obligații nu

doar ale pârâtei atrase în judecată, ci și ale terțelor persoane

cocontractante. Neprecizarea obiectului acestei cereri atrage sancțiunea

nulității, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs în termen și legal timbrat H.A., criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Se susține că așa cum reiese din

convocatorul a cărei copie este anexată cauzei Adunarea Generală Extraordinară

a intimatei a fost convocată pentru data de 9 iulie 2008, dar nu a întrunit

prezența necesară.

Pentru data de 16 iulie 2008 au fost

anunțați verbal de către președinte, doar o parte dintre membrii cooperatori,

încălcându-se art. 12 alin. (5) din actul constitutiv și art. 34 alin. (4) din

Legea nr. 1/2005. Fapt dovedit și de prezența redusă (doar 34 membrii

cooperatori) din data de 16 iulie 2008.

Recurenta susține față de

dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 a participat la Adunarea

Generală și a votat împotriva situației în care nu există motiv de nulitate

relativă.

Recursul este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 12

din Actul Constitutiv al SCC C. Săvârșin, Adunarea Generală a membrilor

cooperatori, atât cea ordinară cât și cea extraordinară, se convoacă de către

Consiliul de Administrație al societății.

Convocarea se face fie prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea

convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile

înainte de data adunării generale într-unul din ziarele de largă răspândire din

localitatea în care se află sediul societății cooperative sau în cea mai

apropiată localitate [art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, cu modificările

și completările ulterioare]. Termenul de întrunire în niciun caz nu poate fi

mai mic de 15 zile de la publicarea convocării [art. 34 alin. (5) din Legea nr.

1/2005, cu modificările și completările ulterioare].

În temeiul acestor prevederi,

Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori din cadrul SCC C. Săvârșin,

a fost convocată de către Consiliul de conducere pentru data de 9 iulie 2008

prin emiterea unui Convocator în care se menționa și ordinea de zi. Acest

convocator nu este însă datat astfel încât nu se poate face nicio dovadă că

respectiva convocare s-a făcut cu respectarea termenului impus prin art. 12 teza

6 din Statutul societății.

Deoarece la data de 9 iulie 2008, nu

s-au prezentat un număr de cel puțin 3/4 din totalul membrilor cooperatori,

Adunarea Generală Extraordinară nu a fost legal constituită [art. 13 teza I din

Statut și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, cu modificările și

completările ulterioare].

În aceste condiții, Consiliul de

Administrație al SCC C. Săvârșin, trebuia să procedeze la o nouă convocare a

membrilor cooperatori, în condițiile impuse de dispozițiile art. 12 din Statut.

Având în vedere faptul că Adunarea Generală Extraordinară din data de 9 iulie

2008 nu a fost legal constituită, conform Statutului și prevederilor Legii nr. 1/2005,

o nouă convocare nu putea avea loc mai devreme de 15 zile de la această dată,

deci Adunarea Generală Extraordinară nu putea fi convocată mai devreme de data

de 24 iulie 2008.

Cu toate acestea, în data de 16 iulie

2008 a avut loc cea de-a doua Adunare Generală Extraordinară a membrilor

cooperatori din cadrul SCC C. Săvârșin. Această știință, în cadrul căreia a

fost adoptată și hotărârea nr. 3/2008 a cărei anulare a solicitat-o, nu a fost

statutară, nefiind respectate condițiile impuse de Statutul societății

referitoare la modul de convocare a Adunării Generale Extraordinare.

De altfel prin intermediul notelor

scrise depuse de pârâtă la termenul de judecată din 8 decembrie 2008 intimata a

recunoscut că nu a îndeplinit cerințele legale privind convocarea membrilor

cooperatori.

Cum membrii cooperatori nu au fost

convocați efectiv pentru data de 16 iulie 2008 conform dispozițiilor

Statutului, hotărârea luată nu întrunește condițiile legale.

Faptul că hotărârea instanței de

fond a fost dată în Camera de Consiliu nu are relevanță atâta timp cât nu s-a

dovedit producerea vreunui prejudiciu.

În aceste condiții, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta H.A. împotriva deciziei nr. 221/A din 22 decembrie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca

nefondate apelurile declarate de reclamanta H.A. și de pârâta SCC C. Săvârșin

împotriva sentinței comerciale nr. 116 din 2 februarie 2009 a Tribunalului

Arad.

Obligă pârâta la 20 lei cheltuieli

de judecată către reclamanta H.A.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 1 iulie 2010.