ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2549/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta H.A. a solicitat să se constate „lipsa de temeinicie și fundament” a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Membrilor Cooperatori ai SCC C. Săvârșin nr. 3 din 16 iulie 2008. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu s-a respectat modul de convocare a adunării generale, pe de altă parte hotărârea este adoptată cu nerespectarea legii, în sensul că, închirierea spațiilor aflate în administrarea SCC C. Săvârșin trebuia făcută prin licitație și acordându-se dreptul de preemțiune membrilor cooperatori, înaintea salariaților.

A precizat reclamanta că, anterior adoptării hotărârii a informat, în calitate de contabil șef, membrii cooperatori despre faptul că, prin această închiriere se renunță la activitățile de bază ale societății, deși nu există motivație economică, unitatea fiind autofinanțată și neavând datorii, spațiile fiind recent modernizate și dotate cu toate utilitățile conform standardelor europene. A mai arătat reclamanta că, întrucât art. 17 din Actul Constitutiv prevede că hotărârile A.G.A. nu pot fi executate înainte de publicarea la Registrul Comerțului, art. 1 din hotărârea nr. 3 din 16 iulie 2008 este nelegal.

A fost încălcat dreptul la informare al membrilor cooperatori, pe ordinea de zi a adunării generale nefiind introdusă discutarea punctelor de vedere exprimate, respectiv informarea din 12 iunie 2008; chiriile au fost supuse aprobării „fără a informa despre propunerile făcute de cenzor și despre prețurile stabilite la încheierea contractelor de închiriere, similare, cu chiriașii” anteriori, nu au fost prezentate și celelalte cereri de închiriere, înregistrate la unitate – cererile depuse de P.O. și H.E.F.; art. 4 din hotărâre încalcă dispozițiile art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005, în sensul că permite exercitarea unui comerț concurent, SCC C. Săvârșin putând reveni oricând la activitatea de bază.

Măsura reducerii personalului nu intră în atribuțiile adunării generale extraordinare. În drept, reclamanta a indicat prevederile Legii nr. 1/2005, Codului Muncii și actului constitutiv al societății. Printr-o cerere ulterioară, reclamanta a completat motivele arătate în cererea introductivă de instanță, arătând că procesul-verbal al adunării generale nu este legal, nefiind „semnat de membrii prezidiului” și neprezentând corect problemele discutate, mai mult, problemele care nu s-au discutat apar consemnate și votate.

Astfel, din conținutul procesului-verbal „nu reiese dacă s-a constatat îndeplinirea formalităților de convocare, membrii cooperatori prezenți, invitații și dacă au participat și persoane care nu aveau calitatea de membrii cooperatori, faptul că există o cerere de completare a ordinii de zi, formulată în scris și înregistrată la unitate, mai multe cereri privind închirierile, înregistrate la unitate, dacă aceste documente au fost prezentate și supuse spre aprobare, punctul de vedere al subsemnatei și al cenzorului unității”. Hotărârea a fost semnată „în cunoștință de cauză” de 23 membrii cooperatori, celelalte 23 de semnături fiind „exercitate de membrii cooperatori în necunoștință de cauză, care prin neparticipare la lucrările Adunării Generale Extraordinare se înțelege că nu erau interesați de reorganizarea Cooperativei, sau nu au cunoscut data și ora reconvocării acestei ședințe”.

La data de 9 octombrie 2008 reclamanta și-a modificat cererea, solicitând și anularea tuturor actelor emise ulterior hotărârii contestate. Printr-o nouă precizare a acțiunii, la 10 noiembrie 2008, reclamanta a arătat motivele pentru care se invocă lipsa convocării legale, în speță neconvocarea pentru adunarea generală de la 16 iulie 2008, în condițiile lipsei cvorumului la data adunării convocate pentru 9 iulie 2008, termenul de întrunire fixat la mai puțin de 15 zile, semnarea raportului comisiei de validare de către 2 persoane, în loc de 3, participarea a doar 30 dintre membrii cooperatori, din 63 – mandatele neîndeplinind cerințele de a se constitui în procuri speciale conform art. 14 alin. (1) din Statut.

A reiterat reclamanta susținerile privind semnarea ulterioară a hotărârii de către membrii cooperatori ce nu au participat la ședință. Prin sentința civilă nr. 116 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3001/108/2008 s-a admis în parte acțiunea astfel formulată de reclamanta H.A. în contradictoriu cu pârâta SCC C., fiind anulată hotărârea Adunării Generale a SCC C. Săvârșin nr. 3 din 16 iulie 2008; s-a constatat nul capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității tuturor actelor emise de pârâtă ulterior adoptării hotărârii atacate; s-a dispus O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad menționarea în Registrul Comerțului și publicarea în M. Of. al României, Partea a VII-a a prezentei hotărâri la data rămânerii irevocabile.

În baza art. 274 C. proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1.051,80 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arad a reținut că, „Conform art. 12 din actul constitutiv al SCC C. Săvârșin, Adunarea Generală, se convoacă de către Consiliul de Administrație prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul Societății Cooperative. Modalitatea publicării convocării în ziar este cumulativă cu modalitatea convocării prin scrisoare recomandată.

Conform art. 13 din același act constitutiv în cazul neîndeplinirii cvorumului necesar adunarea se va întruni la a doua convocare. Cele două articole amintite nu fac deosebire în ceea ce privește modul de convocare al Adunării Generale Ordinare sau a Adunării Generale Extraordinare. De asemenea modul de convocare este același atât pentru prima ședință cât și pentru cea de-a doua ședință, convocarea trebuind făcută din nou pentru ședința a doua. Mai mult conform art. 13 alin. (1) ultim în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de cvorum Adunarea Ordinară sau Extraordinară se va reconvoca până la îndeplinirea acestor condiții. Deci pentru fiecare ședință trebuie făcută o convocare separată.

Pentru prima ședință nu a fost respectată condiția publicării convocatorului într-un ziar de largă răspândire, iar în ce privește cea de-a doua ședință, cea în care s-a adoptat hotărârea atacată, aceasta a avut loc fără a exista vreo convocare. Față de cele reținute, instanța urmează să anuleze hotărârea nr. 3 din 16 iulie 2008 aceasta fiind adoptată în cadrul unei adunări care nu a fost convocată în condițiile actului constitutiv. Cu privire la solicitarea de a constata nulitatea tuturor actelor emise de către pârâtă ulterior hotărârii nr. 3 din 16 iulie 2008 instanța constată că acest capăt de cerere este formulat la modul general fără a se indica în concret care anume acte urmează să fie constatate nule, lipsind astfel obiectul cererii, motiv pentru care instanța va constata nulitatea acestui capăt de cerere.

În lipsa precizării obiectului nu se poate face distincție între actele emise de pârâtă în baza hotărârii nr. 3 din 16 iulie 2008 și celelalte acte care deși ulterioare acestei hotărâri nu au legătură cu aceasta”. Răspunzând criticilor formulate de ambele părți împotriva soluției instanței de fond, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 221 din 22 decembrie 2009 a admis apelurile promovate de părți, a anulat sentința criticată și pe fond a respins acțiunea reclamantei H.A. privind anularea Hotărârii Adunării Generale a SCC C. Săvârșin nr. 3 din 16 iulie 2008 ca neîntemeiată. A constatat nul capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității tuturor actelor emise de pârâtă ulterior adoptării hotărârii, respingând capătul de cerere al reclamantei privind cheltuielile de judecată.

A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.655,50 lei. În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că soluționarea cererii în anulare în Camera de Consiliu constituie o înfrângere a principiului publicității consacrat printr-o normă legală imperativă conducând la nulitatea actului procedural, respectiv a sentinței pronunțate în cauză. S-a reținut că examinând cererea reclamantei în condițiile art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ. s-a reținut netemeinicia acțiunii, având în vedere că legea nu prevede expres sancțiunea nulității, în cazul nerespectării dispozițiilor art. 34 – art. 36 din Legea nr. 1/2005 privind adunările generale. Rolul convocării este de a informa membrii cooperatori despre ținerea ședinței adunării generale și de a permite acestora exercitarea dreptului de vot în adunare.

Natura interesului ocrotit prin norma juridică este criteriul esențial pentru delimitarea nulității absolute de nulitatea relativă. Dacă interesul este general, comun, atunci nulitatea este absolută. Dacă interesul este particular, nulitatea este relativă. Or, singurul interes potențial prejudiciat prin nerespectarea formalităților convocării este cel al membrului neconvocat, ipoteză ce nu se reține în speță, reclamanta cunoscând ordinea de zi, propunând modificarea acesteia și exercitându-și dreptul de vot, fără a-i fi încălcat dreptul la informare. Încălcarea acestui drept la informare al altor persoane, chiar reală fiind, nu poate fi invocată de către reclamantă pentru a înlătura efectele hotărârii adunării generale.

A mai invocat reclamanta nerespectarea condițiilor de cvorum și majoritate, susținând că procesul-verbal a fost semnat de mai mulți membrii cooperatori decât cei efectiv prezenți la adunare. Se observă însă că, hotărârea a fost adoptată prin votul a 34 de membrii cooperatori – 30 prezenți personal și 4 prin reprezentare, în condițiile unui număr de 63 de membrii cooperatori. Într-adevăr, mandatele sunt acordate pentru adunarea din 9 iulie 2008, însă în cazul reconvocării adunării în condițiile art. 36 din Legea nr. 1/2005, a pretinde acordarea unui nou mandat, în sensul art. 14 din Actul constitutiv, pentru exprimarea votului raportat la aceeași ordine de zi reprezintă o sarcină excesivă. Acest argument al reclamantei urmează a fi înlăturat, fiind lipsit de temei legal.

În ce privește adoptarea hotărârii cu nerespectarea competenței adunării generale, se observă că dispozițiile art. 41 lit. h) din Legea nr. 1/2005 [art. 16 lit. g) din Actul Constitutiv] atribuie adunării generale extraordinare decizia transmiterii în folosință a imobilizărilor corporale aparținând societății cooperative.

Externalizarea serviciului de contabilitate, hotărâtă în adunarea generală extraordinară, nu reprezintă o depășire a competențelor, astfel cum susține reclamanta, cât timp adunarea extraordinară are toate atribuțiile adunării ordinare iar aceasta, la rândul ei, cenzurează deciziile consiliului de administrație, conform legii și actului constitutiv [art. 16 lit. i), art. 23 alin. (2) lit. d) și i)]. Revenind la susținerile inițiale ale reclamantei, în sensul că decizia de închiriere a spațiilor, cu prioritate salariaților, este nelegală, întrucât ar fi trebuit să fie făcută prin licitație și acordându-se dreptul de preempțiune membrilor cooperatori, înaintea salariaților, se constată că reclamanta nu a indicat dispozițiile legale pretins încălcate, iar Curtea nu identifică astfel de norme imperative, ce ar determina ca efectele hotărârii să fie contrare legii.

Oportunitatea deciziei adunării generale nu poate face obiectul cenzurii instanței, astfel încât împrejurarea că „nu există motivație economică, unitatea fiind autofinanțată și neavând datorii, spațiile fiind recent modernizate și dotate cu toate utilitățile conform standardelor europene”, chiar reale fiind susținerile reclamantei, este lipsită de relevanță în cauză. Cererea de constatare a nulității unor acte juridice se impunea a fi precizată de către reclamantă sub aspectul obiectului, conform art. 112 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât actele a căror nulitate se invocă sunt sinalagmatice, presupunând drepturi și obligații nu doar ale pârâtei atrase în judecată, ci și ale terțelor persoane cocontractante.

Neprecizarea obiectului acestei cereri atrage sancțiunea nulității, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat H.A., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că așa cum reiese din convocatorul a cărei copie este anexată cauzei Adunarea Generală Extraordinară a intimatei a fost convocată pentru data de 9 iulie 2008, dar nu a întrunit prezența necesară. Pentru data de 16 iulie 2008 au fost anunțați verbal de către președinte, doar o parte dintre membrii cooperatori, încălcându-se art. 12 alin. (5) din actul constitutiv și art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005.

Fapt dovedit și de prezența redusă (doar 34 membrii cooperatori) din data de 16 iulie 2008. Recurenta susține față de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 a participat la Adunarea Generală și a votat împotriva situației în care nu există motiv de nulitate relativă. Recursul este fondat. În conformitate cu prevederile art. 12 din Actul Constitutiv al SCC C. Săvârșin, Adunarea Generală a membrilor cooperatori, atât cea ordinară cât și cea extraordinară, se convoacă de către Consiliul de Administrație al societății. Convocarea se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel puțin 15 zile înainte de data adunării generale într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății cooperative sau în cea mai apropiată localitate [art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, cu modificările și completările ulterioare].

Termenul de întrunire în niciun caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării [art. 34 alin. (5) din Legea nr. 1/2005, cu modificările și completările ulterioare]. În temeiul acestor prevederi, Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori din cadrul SCC C. Săvârșin, a fost convocată de către Consiliul de conducere pentru data de 9 iulie 2008 prin emiterea unui Convocator în care se menționa și ordinea de zi. Acest convocator nu este însă datat astfel încât nu se poate face nicio dovadă că respectiva convocare s-a făcut cu respectarea termenului impus prin art. 12 teza 6 din Statutul societății. Deoarece la data de 9 iulie 2008, nu s-au prezentat un număr de cel puțin 3/4 din totalul membrilor cooperatori, Adunarea Generală Extraordinară nu a fost legal constituită [art. 13 teza I din Statut și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, cu modificările și completările ulterioare].

În aceste condiții, Consiliul de Administrație al SCC C. Săvârșin, trebuia să procedeze la o nouă convocare a membrilor cooperatori, în condițiile impuse de dispozițiile art. 12 din Statut. Având în vedere faptul că Adunarea Generală Extraordinară din data de 9 iulie 2008 nu a fost legal constituită, conform Statutului și prevederilor Legii nr. 1/2005, o nouă convocare nu putea avea loc mai devreme de 15 zile de la această dată, deci Adunarea Generală Extraordinară nu putea fi convocată mai devreme de data de 24 iulie 2008. Cu toate acestea, în data de 16 iulie 2008 a avut loc cea de-a doua Adunare Generală Extraordinară a membrilor cooperatori din cadrul SCC C. Săvârșin. Această știință, în cadrul căreia a fost adoptată și hotărârea nr. 3/2008 a cărei anulare a solicitat-o, nu a fost statutară, nefiind respectate condițiile impuse de Statutul societății referitoare la modul de convocare a Adunării Generale Extraordinare.

De altfel prin intermediul notelor scrise depuse de pârâtă la termenul de judecată din 8 decembrie 2008 intimata a recunoscut că nu a îndeplinit cerințele legale privind convocarea membrilor cooperatori. Cum membrii cooperatori nu au fost convocați efectiv pentru data de 16 iulie 2008 conform dispozițiilor Statutului, hotărârea luată nu întrunește condițiile legale. Faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată în Camera de Consiliu nu are relevanță atâta timp cât nu s-a dovedit producerea vreunui prejudiciu. În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta H.A. împotriva deciziei nr. 221/A din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta H.A. și de pârâta SCC C. Săvârșin împotriva sentinței comerciale nr. 116 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Arad. Obligă pârâta la 20 lei cheltuieli de judecată către reclamanta H.A. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2010.