ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2356/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2356/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Brăila sub nr. 2939/113/2008 reclamanta SCM P.Brăila a chemat în

judecată pe pârâții SC C.P.C. SRL Brăila și C.G.F. pentru a

se dispune:

1) rezilierea

contractului de închiriere din 8 iunie 2007 cu actele adiționale subsecvente,

în baza prevederilor art. 5 pct. b) din contract, pentru refuzul de a restrânge

spațiul pe care îl ocupă, la suprafața de 14 m.p.

2) să se

constate desființat de drept contractul de comodat, autentificat din 29

iunie 2007, pentru neexecutarea uneia din obligațiile esențiale

enumerate în contract.

3) obligarea în

solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii s-a precizat că între părți s-a încheiat în anul

2007 un contract de închiriere privind suprafața de 10 mp. situată în

imobilul proprietatea reclamantei, iar prin acte adiționale s-a mărit

suprafața închiriată la 14 mp. pârâta ocupând însă în fapt un

spațiu mult mai mare, de aproximativ 20 mp.

Urmare a

notificării făcute privind eliberarea spațiului excedentar, societatea

pârâtă a făcut la data de 17 octombrie 2008 o ofertă de

cumpărare, cu care SCM P.Brăila nu a fost de acord, insistând în

solicitarea de restrângere a spațiului.

Cum pârâta nu a dat

curs acestei solicitări, a fost formulată prezenta acțiune, a

cărui prim capăt de cerere este întemeiat pe prevederile contractuale

și pe dispozițiile art. 1021 C. civ.

În privința

contractului de comodat, reclamanta a susținut că pe lângă

clauzele exprese, părțile au convenit ca după finalizarea

extinderii spațiului comercial să-și împartă folosința

acestei extinderi în mod legal, pârâta urmând să ocupe jumătatea

aferentă spațiului de 24 mp. deținut în comodat.

Întrucât societatea

nu și-a îndeplinit obligația esențială prevăzută

în contract privind transmiterea dreptului de proprietate asupra extinderii, în

condițiile în care predarea investiției s-a făcut la data de 14

mai 2008 și nici de a asigura folosința părții de extindere

aflate în dreptul spațiului ocupat de reclamantă, s-a solicitat

constatarea desființării de drept a contractului de comodat.

Reclamanta a cerut de

asemenea obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de

judecată, în baza contractului de fidejusiune încheiat între societate

și pârâtul C.G.F., care s-a obligat în solidar cu pârâta principală

la plata „datoriilor de orice fel".

Prin întâmpinarea

formulată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului C.G.F., cu precizarea că acesta s-a obligat să

plătească chiria lunară, majorări și

penalități de întârziere precum și datoriile de orice fel,

rezultate din contractul de închiriere din 8 iunie 2007.

Referitor la

rezilierea contractului de închiriere s-a arătat că la momentul

încheierii convenției depozitul era despărțit printr-un perete

din pal iar în spațiul închiriat, în suprafață de aproximativ

18-20 mp., are și reclamanta depozitate o serie de obiecte de mobilier,

având în vedere aceste aspecte notificarea 20 august 2008 transmisă de

reclamantă nu poate fi pusă în aplicare, dat fiind configurația

spațiului.

Pârâta a apreciat ca

neîntemeiată și solicitarea de desființare de plin drept a

contractului de comodat, întrucât prin actul subsecvent încheiat la

aceiași dată s-a precizat momentul trecerii investiției în

proprietatea exclusivă a reclamantei, respectiv la"închirierea

contractului de comodat", reprezentând fie data de 15 octombrie 2010, fie

momentul amortizării integrale a investiției făcute de SC C.P.C.

SRLBrăila.

Ca urmare s-a

răspuns notificării din 17 octombrie 2008 transmisă de

reclamantă în sensul că obligația de transmitere a

proprietății nu este scadentă iar investiția va fi

amortizată până la data de 30 iulie 2014.

Prin sentința nr.

l13 din 4 iunie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul

Brăila, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâta SC C.P.C. SRL, iar față de pârâtul C.G.F.,

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A fost obligată

reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.500 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept,

următoarele:

Între reclamantă

și pârâta SC C.P.C. SRL s-a încheiat contractul de închiriere din 8 iunie 2007

având ca obiect spațiul în suprafață de 10 mp. situat în

imobilul situat în Brăila, proprietatea SCM P.Brăila.

Ulterior, prin actul

adițional din 16 iulie 2008 - suprafața închiriată a fost de 14

mp., iar chiria stabilită în cuantum de 600 lei, cu începere de la data de

1 august  2008.

Din probele

administrate a rezultat că spațiul închiriat face parte dintr-o

încăpere depozit, în suprafață de 32,43 mp, ce a fost

împărțită în două printr-un perete din pal, nefiind

însă delimitat clar, unde se află rafturi și obiecte ale pârâtei

dar sunt depozitate și piese de mobilier aparținând reclamantei

(conform fotografiilor anexate), ambele părți având acces în

incintă.

Întrucât nu s-a

făcut dovada ocupării în fapt de către pârâtă a unei

suprafețe mai mari decât cei 14 mp închiriați, în condițiile în

care în spațiul de aproximativ 20 mp delimitat există și bunuri

ale reclamantei, instanța apreciază că refuzul pârâtei de

restrângere a spațiului ocupat conform contractului expirat, ca urmare a notificării

din 28 octombrie 2008 făcute de reclamantă, nu poate constitui un

temei pentru rezilierea Contractului de închiriere din 8 iunie 2007; SC C.P.C.

SRL a achitat la termen chiria stabilită și chiar a făcut

propunere de cumpărare a magaziei în care se află spațiul

închiriat, la o valoare ce urma a fi stabilită prin raportul de evaluare,

ofertă refuzată de reclamantă.

Referitor la cel

de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că

între părți s-a încheiat și un contract de comodat, autentificat

din 29 iunie 2007 la B.N.P. S.C.V.A., având ca obiect spațiul comercial în

suprafață de 23 mp, reprezentând camera de la față ce face

parte din imobilul situat în Brăila, aparținând SCM P.Brăila.

Împrumutul de

folosință s-a făcut cu titlu gratuit pentru o perioadă de 3

ani, începând cu data de 15 iulie 2007 până la data de 15 iulie 2010,

părțile hotărând ca anual să prelungească durata

contractului până la amortizarea integrală a investiției

făcută de SC C.P.C. SRLpentru extinderea spațiului comercial ce

face obiectul contractului.

În susținerea

acțiunii reclamanta a invocat nerespectarea de către societatea

pârâtă a uneia din obligațiile esențiale asumate prin contract,

respectiv cea de transmitere în proprietate comodantului a extinderii

construcției executate, la finalizarea acesteia, odată cu semnarea

procesului - verbal de predare-primire.

De asemenea, pârâta

s-a obligat să efectueze pe cheltuiala sa toate formalitățile

și demersurile necesare pentru intabularea în Cartea funciară atât a

spațiului deținut în proprietate de SCM P.Brăila cât și a

extinderii executate.

La aceeași

dată părțile au mai încheiat însă o convenție,

autentificată din 29 iunie 2007 la același birou notarial, prin care

reclamanta a fost de acord cu extinderea și modernizarea spațiului

comercial în suprafață de 23 mp., ce urma a fi realizată pe

cheltuiala pârâtei.

Totodată, SC

C.P.C. SRL s-a obligat ca la finalizarea lucrărilor de extindere și

modernizare și la încheierea contractului de comodat privind spațiul

comercial, să efectueze toate formalitățile necesare pentru ca

această extindere să treacă în proprietatea exclusivă a

reclamantei.

Prin încheierea

ulterioară a convenției menționate s-a realizat practic o

modificare a obligației pârâtei de transmitere în proprietatea SCM P.Brăila

a extinderii executate, aceasta urmând a deveni executorie după

finalizarea lucrărilor, însă la încheierea contractului de comodat.

S-a reținut, în

esență că, întrucât voința părților a fost clar

exprimată printr-un înscris autentic și nu s-a constatat

neîndeplinirea de către pârâtă a uneia din obligațiile

esențiale prevăzute în contractul de comodat, ca motiv de constatare

a desființării de drept a actului juridic.

Ca urmare,

răspunsul SC C.P.C. SRL adresat reclamantei prin notificarea din 17

octombrie 2008, este pe deplin justificat, în sensul refuzului cedării

investiției pentru spațiul comercial, aceasta nefiind amortizată.

În cauză s-a

constatat că reclamanta nu a făcut dovada înțelegeri verbale cu

pârâta privind împărțirea folosinței extinderii în mod egal,

potrivit art. 1169 C. civ., iar din depozițiile martorilor audiați la

propunerea părților a rezultat în fapt că investiția

privind extinderea spațiului comercial a constat în construirea unui modul

cu fundație de beton, cu geamuri și două uși termopan,

personalul angajat al SCM P.Brăila având acces numai în prezența

reprezentantului pârâtei.

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului C.G.F., tribunalul a admis excepția, reținând că

pârâtul nu

S-a obligat în

solidar cu societatea la plata eventualelor cheltuieli urmare a litigiilor ce

ar avea ca obiect imobilul închiriat, contractul de fidejusiune din 19

decembrie 2007 având ca obiect garantarea plății lunare a chiriei,

majorărilor și penalităților de întârziere, precum și

a datoriilor de orice fel, însumând alte debite aferente folosinței

imobilului.

Împotriva

sentinței reclamata a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Soluția primei

instanțe a fost confirmată prin respingerea apelului declarat de

reclamantă prin decizia nr. 114/A din 4 decembrie 2009 a Curții de

Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, în considerentele căreia s-a reținut, în

esență, că sentința atacată este legală și

temeinică, fiind în deplină concordanță cu situația de

fapt corect dedusă din coroborarea mijloacelor de probă administrate

în cauză și cu dispozițiile legale incidente în cauză.

În conformitate cu art.

274 C. proc. civ. apelanta, ca parte căzută în pretenții a fost

obligată la plata cheltuielile de judecată efectuate de acesta din

urmă și având că intimata nu a probat efectuarea cheltuielilor

solicitate cu înscrisuri originale, a fost respinsă cererea sa, ca

nefondată.

Împotriva deciziei

pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a formulat critici vizând

aspecte de netemeinicie prin care nu i-au fost acordate cheltuielile de

judecată solicitate în apel.

Analizând cererea de

recurs, Înalta Curte constată că argumentele aduse în dezvoltarea

criticilor formulate de recurentă nu pot fi încadrate nici unui motiv de

nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.

Cum criticile

vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și

de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor

anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această

fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs

sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC C.P.C. SRL Brăila

împotriva deciziei nr. 114/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, conform

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi la 22 iunie 2010.