ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2356/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2939/113/2008 reclamanta SCM P.Brăila a chemat în judecată pe pârâții SC C.P.C. SRL Brăila și C.G.F. pentru a se dispune: 1) rezilierea contractului de închiriere din 8 iunie 2007 cu actele adiționale subsecvente, în baza prevederilor art. 5 pct. b) din contract, pentru refuzul de a restrânge spațiul pe care îl ocupă, la suprafața de 14 m.p. 2) să se constate desființat de drept contractul de comodat, autentificat din 29 iunie 2007, pentru neexecutarea uneia din obligațiile esențiale enumerate în contract. 3) obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a precizat că între părți s-a încheiat în anul 2007 un contract de închiriere privind suprafața de 10 mp. situată în imobilul proprietatea reclamantei, iar prin acte adiționale s-a mărit suprafața închiriată la 14 mp. pârâta ocupând însă în fapt un spațiu mult mai mare, de aproximativ 20 mp. Urmare a notificării făcute privind eliberarea spațiului excedentar, societatea pârâtă a făcut la data de 17 octombrie 2008 o ofertă de cumpărare, cu care SCM P.Brăila nu a fost de acord, insistând în solicitarea de restrângere a spațiului. Cum pârâta nu a dat curs acestei solicitări, a fost formulată prezenta acțiune, a cărui prim capăt de cerere este întemeiat pe prevederile contractuale și pe dispozițiile art. 1021 C. civ.

În privința contractului de comodat, reclamanta a susținut că pe lângă clauzele exprese, părțile au convenit ca după finalizarea extinderii spațiului comercial să-și împartă folosința acestei extinderi în mod legal, pârâta urmând să ocupe jumătatea aferentă spațiului de 24 mp. deținut în comodat. Întrucât societatea nu și-a îndeplinit obligația esențială prevăzută în contract privind transmiterea dreptului de proprietate asupra extinderii, în condițiile în care predarea investiției s-a făcut la data de 14 mai 2008 și nici de a asigura folosința părții de extindere aflate în dreptul spațiului ocupat de reclamantă, s-a solicitat constatarea desființării de drept a contractului de comodat.

Reclamanta a cerut de asemenea obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în baza contractului de fidejusiune încheiat între societate și pârâtul C.G.F., care s-a obligat în solidar cu pârâta principală la plata „datoriilor de orice fel". Prin întâmpinarea formulată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.G.F., cu precizarea că acesta s-a obligat să plătească chiria lunară, majorări și penalități de întârziere precum și datoriile de orice fel, rezultate din contractul de închiriere din 8 iunie 2007. Referitor la rezilierea contractului de închiriere s-a arătat că la momentul încheierii convenției depozitul era despărțit printr-un perete din pal iar în spațiul închiriat, în suprafață de aproximativ 18-20 mp., are și reclamanta depozitate o serie de obiecte de mobilier, având în vedere aceste aspecte notificarea 20 august 2008 transmisă de reclamantă nu poate fi pusă în aplicare, dat fiind configurația spațiului.

Pârâta a apreciat ca neîntemeiată și solicitarea de desființare de plin drept a contractului de comodat, întrucât prin actul subsecvent încheiat la aceiași dată s-a precizat momentul trecerii investiției în proprietatea exclusivă a reclamantei, respectiv la"închirierea contractului de comodat", reprezentând fie data de 15 octombrie 2010, fie momentul amortizării integrale a investiției făcute de SC C.P.C. SRLBrăila. Ca urmare s-a răspuns notificării din 17 octombrie 2008 transmisă de reclamantă în sensul că obligația de transmitere a proprietății nu este scadentă iar investiția va fi amortizată până la data de 30 iulie 2014. Prin sentința nr. l13 din 4 iunie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Brăila, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.P.C.

SRL, iar față de pârâtul C.G.F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele: Între reclamantă și pârâta SC C.P.C. SRL s-a încheiat contractul de închiriere din 8 iunie 2007 având ca obiect spațiul în suprafață de 10 mp. situat în imobilul situat în Brăila, proprietatea SCM P.Brăila.

Ulterior, prin actul adițional din 16 iulie 2008 - suprafața închiriată a fost de 14 mp., iar chiria stabilită în cuantum de 600 lei, cu începere de la data de 1 august 2008. Din probele administrate a rezultat că spațiul închiriat face parte dintr-o încăpere depozit, în suprafață de 32,43 mp, ce a fost împărțită în două printr-un perete din pal, nefiind însă delimitat clar, unde se află rafturi și obiecte ale pârâtei dar sunt depozitate și piese de mobilier aparținând reclamantei (conform fotografiilor anexate), ambele părți având acces în incintă.

Întrucât nu s-a făcut dovada ocupării în fapt de către pârâtă a unei suprafețe mai mari decât cei 14 mp închiriați, în condițiile în care în spațiul de aproximativ 20 mp delimitat există și bunuri ale reclamantei, instanța apreciază că refuzul pârâtei de restrângere a spațiului ocupat conform contractului expirat, ca urmare a notificării din 28 octombrie 2008 făcute de reclamantă, nu poate constitui un temei pentru rezilierea Contractului de închiriere din 8 iunie 2007; SC C.P.C. SRL a achitat la termen chiria stabilită și chiar a făcut propunere de cumpărare a magaziei în care se află spațiul închiriat, la o valoare ce urma a fi stabilită prin raportul de evaluare, ofertă refuzată de reclamantă.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat și un contract de comodat, autentificat din 29 iunie 2007 la B.N.P. S.C.V.A., având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 23 mp, reprezentând camera de la față ce face parte din imobilul situat în Brăila, aparținând SCM P.Brăila. Împrumutul de folosință s-a făcut cu titlu gratuit pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15 iulie 2007 până la data de 15 iulie 2010, părțile hotărând ca anual să prelungească durata contractului până la amortizarea integrală a investiției făcută de SC C.P.C. SRLpentru extinderea spațiului comercial ce face obiectul contractului.

În susținerea acțiunii reclamanta a invocat nerespectarea de către societatea pârâtă a uneia din obligațiile esențiale asumate prin contract, respectiv cea de transmitere în proprietate comodantului a extinderii construcției executate, la finalizarea acesteia, odată cu semnarea procesului - verbal de predare-primire. De asemenea, pârâta s-a obligat să efectueze pe cheltuiala sa toate formalitățile și demersurile necesare pentru intabularea în Cartea funciară atât a spațiului deținut în proprietate de SCM P.Brăila cât și a extinderii executate. La aceeași dată părțile au mai încheiat însă o convenție, autentificată din 29 iunie 2007 la același birou notarial, prin care reclamanta a fost de acord cu extinderea și modernizarea spațiului comercial în suprafață de 23 mp., ce urma a fi realizată pe cheltuiala pârâtei.

Totodată, SC C.P.C. SRL s-a obligat ca la finalizarea lucrărilor de extindere și modernizare și la încheierea contractului de comodat privind spațiul comercial, să efectueze toate formalitățile necesare pentru ca această extindere să treacă în proprietatea exclusivă a reclamantei. Prin încheierea ulterioară a convenției menționate s-a realizat practic o modificare a obligației pârâtei de transmitere în proprietatea SCM P.Brăila a extinderii executate, aceasta urmând a deveni executorie după finalizarea lucrărilor, însă la încheierea contractului de comodat. S-a reținut, în esență că, întrucât voința părților a fost clar exprimată printr-un înscris autentic și nu s-a constatat neîndeplinirea de către pârâtă a uneia din obligațiile esențiale prevăzute în contractul de comodat, ca motiv de constatare a desființării de drept a actului juridic.

Ca urmare, răspunsul SC C.P.C. SRL adresat reclamantei prin notificarea din 17 octombrie 2008, este pe deplin justificat, în sensul refuzului cedării investiției pentru spațiul comercial, aceasta nefiind amortizată. În cauză s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada înțelegeri verbale cu pârâta privind împărțirea folosinței extinderii în mod egal, potrivit art. 1169 C. civ., iar din depozițiile martorilor audiați la propunerea părților a rezultat în fapt că investiția privind extinderea spațiului comercial a constat în construirea unui modul cu fundație de beton, cu geamuri și două uși termopan, personalul angajat al SCM P.Brăila având acces numai în prezența reprezentantului pârâtei.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.G.F., tribunalul a admis excepția, reținând că pârâtul nu S-a obligat în solidar cu societatea la plata eventualelor cheltuieli urmare a litigiilor ce ar avea ca obiect imobilul închiriat, contractul de fidejusiune din 19 decembrie 2007 având ca obiect garantarea plății lunare a chiriei, majorărilor și penalităților de întârziere, precum și a datoriilor de orice fel, însumând alte debite aferente folosinței imobilului. Împotriva sentinței reclamata a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Soluția primei instanțe a fost confirmată prin respingerea apelului declarat de reclamantă prin decizia nr. 114/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, în considerentele căreia s-a reținut, în esență, că sentința atacată este legală și temeinică, fiind în deplină concordanță cu situația de fapt corect dedusă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente în cauză. În conformitate cu art. 274 C. proc. civ. apelanta, ca parte căzută în pretenții a fost obligată la plata cheltuielile de judecată efectuate de acesta din urmă și având că intimata nu a probat efectuarea cheltuielilor solicitate cu înscrisuri originale, a fost respinsă cererea sa, ca nefondată.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs în motivarea căruia a formulat critici vizând aspecte de netemeinicie prin care nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate în apel. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că argumentele aduse în dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu pot fi încadrate nici unui motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ. Cum criticile vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC C.P.C. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 114/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi la 22 iunie 2010.