ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Obiectul cauzei și hotărârile

judecătorești pronunțate în fond și apel.

la data de 27 martie 2008, pe rolul Tribunalului București reclamanta M. București

a solicitat obligarea pârâtei SC B.R. SRL la plata sumei de 88.915,13 dolari

S.U.A. reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și majorări de

întârziere datorate pentru spațiul comercial deținut de pârâtă în str.

Academiei în suprafață de 924,60 m.p.

Potrivit susținerilor reclamantei, pârâta a

beneficiat de folosința spațiului susmenționat în baza dispoziției Primarului

General nr. 888/2002 și a convenției încheiate în executarea acestei dispoziții

până în luna martie 2005 când urmare neplății sumelor datorate pentru folosința

spațiului s-a dispus anularea titlului locativ, iar prin sentința nr. 7279/2007

a Tribunalului București s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiu.

Arată reclamanta totodată că după pronunțarea

sentinței de evacuare, pârâta a continuat să folosească spațiul comercial,

context în care datorează suma solicitată prin acțiune aferentă perioadei 1

ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 plus majorări de întârziere.

data de 16 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca

primă instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei apreciind că

înscrisurile depuse la dosar în susținerea acțiunii nu dovedesc ocuparea

spațiului de către pârâtă în perioada de referință, iar conduita reclamantei, care

deși a dispus de un titlu executoriu nu a încercat punerea în executare a sentinței

de evacuare, nu este de natură să susțină demersul judiciar prezent.

martie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței fondului.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut

din probele administrate sub aspectul situației de fapt că în str. Academiei

sunt două spații comerciale ocupate de pârâtă respectiv un spațiu situat la

parter și subsol unde funcționează un punct de lucru al pârâtei, spațiu deținut

în baza unui Contract de închiriere a cărui valabilitate a expirat în anul

2005, potrivit relațiilor furnizate de O.R.C. din data de 25 august 2008, și un

spațiu comercial situat la etajul 7 din același imobil deținut în baza

contractului de comodat nr. 2 din 31 ianuarie 2005 valabil până la data de 31

ianuarie 2015.

În raport de situația de fapt astfel reținută

instanța apreciază că reclamanta face o confuzie în ce privește natura

obligației pretinse, contractuală sau delictuală, în sensul că nu poate

pretinde în baza aceluiași raport juridic atât daune contractuale cât și

delictuale.

Referitor la cererea reclamantei de obligare

a pârâtei la plata de majorări de întârziere pentru neplata sumelor la care a

fost obligată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, definitivă și

irevocabilă, instanța reține că și acest capăt de cerere este nefondat în

condițiile în care prin hotărârea rămasă irevocabilă instanța investită cu

soluționarea cauzei a statuat că reclamanta nu este în drept să solicite

majorări de întârziere la daunele pretinse în baza răspunderii civile

delictuale.

II. Împotriva acestei decizii reclamanta M. București

a declarat recurs, la data de 4 iunie 2009, solicitând modificarea în tot a hotărârii

atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.

În argumentarea criticilor formulate

recurenta a arătat că deși prin sentința comercială nr. 7279/2007 pronunțată de

Tribunalul București s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul deținut în str.

Academiei pentru lipsa unui titlu valabil, pârâta a continuat să folosească

spațiul în litigiu, datorând în aceste condiții contravaloarea lipsei de

folosință.

Susține recurenta că ocuparea spațiului de

către pârâtă este necontestată, așa cum rezultă din adresa cu nr. 6706 din 15

februarie 2008 emanând de la această parte prin care solicită încheierea unui

protocol care să consemneze angajamentul său ferm de a achita în două tranșe

sumele datorate pentru folosința spațiului, până la data de 31 martie 2008, și

renunțarea din partea municipalității la demersurile sale privind evacuarea din

spațiul ocupat de societate.

Sub un al doilea aspect recurenta a invocat

încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., care o

obligau în măsura în care nu se considera lămurită să pună în discuția părților

necesitatea efectuării unei expertize contabile care să evalueze prejudiciul

produs urmare folosirii efective a spațiului de către pârâta intimată avându-se

în vedere pentru majorările de întârziere solicitate caracterul de creanțe

bugetare al sumelor pretinse.

Asupra recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul

controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate,

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizării argumentelor pe care

instanța de apel își întemeiază soluția se impun câteva observații în raport de

cele statuate cu autoritate de lucru judecat în litigiul purtat anterior între

aceleași părți în legătură cu spațiul comercial deținut de pârâta intimată în

str. Academiei.

Prins sentința comercială nr. 7279 din 29 mai

2007 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, s-a dispus evacuarea

pârâtei din spațiul deținut în str. Academiei, în suprafață de 924,60 m.p.

pentru lipsă de titlu, reținându-se că începând cu data de 21 februarie 2005

titlul în baza căruia pârâta ocupa spațiul, respectiv fișa de calcul nr. 1213/2003

a fost anulată urmare neîndeplinirii obligațiilor de plată a chiriei lunare

datorate.

Prin aceiași sentință pârâta a fost obligată

și la plata lipsei de folosință a spațiului pe perioada 1 septembrie 2005 – 31

decembrie 2009 în cuantum echivalent cu chiria stabilită prin fișa de calcul.

Cele stabilite, prin sentința comercială nr. 7279/2007,

au intrat în puterea lucrului judecat pe aspectul lipsei unui titlu locativ

pentru spațiul în discuție începând cu data de 21 februarie 2005 precum și în

ce privesc sumele datorate de pârâtă pentru lipsa de folosință a spațiului pe

perioadele avute în vedere respectiv până la 31 decembrie 2006.

Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință pentru perioada 1 ianuarie 2007 -

31 octombrie 2007, cu motivarea că pârâta a continuat să ocupe în absența unui

titlu legal spațiul din str. Academiei.

În cauză pârâta SC B.R. SRL nu s-a prezentat

la nici un termen de judecată și nici nu a depus întâmpinare prin care să

susțină că situația sa locativă față de cele statuate prin sentința nr. 7279/2007

s-a modificat sub aspectul existenței unui titlu legal obținut după pronunțarea

hotărârii.

În acest context legal concluzia instanței de

apel desprinsă numai din verificarea relațiilor furnizate de O.R.C. în sensul

că pentru spațiul situat la nivelul et. 7 din imobil, pârâta are un titlu legal

respectiv un contract de comodat încheiat la data de 31 ianuarie 2005 și care

expiră în anul 2015 nu numai că este în contradicție cu cele statuate

irevocabil prin sentința comercială nr. 7279/2007, dar este și insuficient

fundamentată în absența înscrisului respectiv pentru a fi verificat sub

aspectul relevanței sale probatorii în cauza de față, cu atât mai mult cu cât

nu a fost invocat de către pârâta intimată care nu s-a prezentat în instanță și

nu și-a făcut apărări nici în faza apelului.

Și concluzia instanței în sensul că

reclamanta nu a administrat dovezi cu privire la folosința spațiului comercial

de către pârâtă în perioada de referință nu este susținută de probele

administrate în condițiile în care înscrisul existent la fila 11 dosar apel,

emanând de la societatea pârâtă și datat 14 februarie 2008, atestă că la data

de 14 februarie 2008, pârâta ocupă spațiul în discuție, și solicită renunțarea

la orice demers al reclamantei de evacuare a sa din spațiu având în vedere

angajamentul său de a achita debitul restant și conduita sa până la acel moment

prin plata unor sume importante în contul debitului de 255.000 dolari S.U.A.

Caracterul devolutiv al apelului obligau

instanța să verifice împrejurările de fapt relevate de înscrisurile sus-menționate

dispunând completarea probatoriilor pe aspectele mai sus evidențiate pentru

corecta soluționare a cauzei.

Neprocedând în acest mod, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre vădit nelegală prin încălcarea obligațiilor impuse de

dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și a celor referitoare la

judecata apelului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) cu referire la art. 314 C. proc. civ., va

admite prezentul recurs și va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei la

instanța de apel pentru rejudecare ocazie cu care se vor ordona probele suplimentare

cu înscrisuri și expertiză tehnico-contabilă care să stabilească în raport de spațiul

efectiv ocupat de pârâtă prin raportare la perioada indicată prin acțiune

sumelor datorate cu titlu de lipsă de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M. BUCUREȘTI

prin P. împotriva deciziei comerciale nr. 165 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

martie 2010.