ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2968/2010

Deliberând asupra recursului de

față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 13241 din 4

decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta A.F.I. în contradictor cu pârâta SC T.P.C.

SRL obligând-o pe aceasta la plata sumei de 24.430 dolari SUA în echivalent în

lei la cursul B.N.R. din data plății, contravaloare lipsă de folosință spațiu

pentru perioada 1 mai 2005 – 31 martie 2008.

Prin aceiași sentință s-a respins

capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 81.343,85

dolari S.U.A. penalități de întârziere și s-a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în București, Șos. Giurgiului.

Instanța de fond a reținut că pârâta

a folosit spațiul în litigiu în baza unei fișe de calcul până în anul 2001,

când aceasta a fost anulată dar întrucât îl folosește și în prezent cererea de

obligare la contravaloarea folosinței este întemeiată în raport de prevederile art.

998 – art. 999 C. civ., ca de altfel și cererea de evacuare a pârâtei.

Cât privește obligarea la plata

penalităților, cererea a fost respinsă în lipsa unei clauze cu acest obiect, în

raport de prevederile art. 1066 – art. 1069 C. civ.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 124 din 9 martie 2010, a respins apelurile

declarate de reclamantă și de pârâtă

, ca nefondate.

Critica apelantei - reclamante cu

privire la greșita neacordare a penalităților a fost înlăturată de instanța de

apel cu motivarea că penalitățile se pot acorda numai în baza unei convenții

între părți cu acest obiect, iar reclamanta nu a făcut o atare dovadă în raport

de prevederile art. 1069 C. civ.

În ce privește critica pârâtei cu

privire la temeinicia despăgubirilor la care a fost obligată prin sentință,

instanța de apel a înlăturat-o cu motivarea că deși pârâta nu contestă

folosința spațiului, nu a făcut dovada unui alt cuantum al despăgubirilor,

expertiza încuviințată în cauză nefiind efectuată datorită nedepunerii

onorariului de expert de către aceasta, probă din care a fost decăzută.

În contra deciziei menționate a

declarat recurs reclamanta A.F.I.

pentru motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ.

Criticile în dezvoltarea motivului

de recurs referă la neaplicarea art. 970 alin. (2) C. civ., în sensul că în

general convențiile obligă nu numai la ceea ce este prevăzut în mod expres în

ele ci și la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea obligă cât și la

neaplicarea art. 1090 C. civ. alin. (1), care prevede că veniturile pe timpul

trecut produc dobândă din ziua convenției.

Intimata SC T.P.C. SRL nu a depus

întâmpinare la dosar.

Recursul nu este fondat

.

Reclamanta - recurentă și-a

întemeiat acțiunea cu care a învestit instanța de fond pe dispozițiile art. 998

– art. 999 C. civ., arătând că cel care a cauzat un prejudiciu este obligat a-l

repara precum și pe Dispoziția Primarului General nr. 105/1998 și H.C.G.M.B. nr.

59/1997 și nr. 221/1998, adăugând art. 1073, 1081 și 1086 C. civ., solicitând

în mod expres obligarea la penalități.

Ambele instanțe, în absența

necontestată a unei convenții cu privire la evaluarea anticipată a

prejudiciului din neexecutare, în raport de prevederile art. 1066 – art. 1089 C.

civ., au apreciat, ca neîntemeiată, cererea de obligare la penalități.

În atare situație, prevederile art. 970

C. civ., care presupun existența unei convenții, a cărei dovadă nu s-a făcut și

nici nu s-a susținut, acțiunea fiind întemeiată pe răspunderea civilă

delictuală, nu-și au aplicarea în speță și nici prevederile art. 1010 alin. (1)

C. civ., întrucât ceea ce reclamanta a solicitat neechivoc prin cererea sa a

fost obligarea pârâtei la penalități, nu la dobândă, despăgubiri cu natură

juridică și izvor diferit.

Așa fiind, față de cele ce preced,

Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurentul -

reclamant C.G.M.B. – A.F.I.B. împotriva deciziei nr. 124 din 9 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.