ÎCCJ, decizie (scj.ro #82966)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82966) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune

în răspundere patrimonială a administratorului. Cerere

reconvențională a administratorului de retragere din societate. Excepție

de litispendență. Inadmisibilitate

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe

Index

alfabetic:

acțiune în răspundere patrimonială a

administratorului

-

cerere reconvențională

-

retragere din societate

C. proc. civ., art. 163

Legea nr. 31/1990, art. 72, art. 194 alin. (1) lit. c), art.

226 alin. (1) lit. c)

Acțiunea în răspundere patrimonială a

administratorului pentru gestiunea societății, întemeiată pe

dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune a

cărei autonomie în cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art. 194

alin. (1) lit. c).

Cererea reconvențională formulată de

administratorul societății având ca obiect pronunțarea

retragerii din societate are și ea autonomia sa legală și un

statut procesual distinct și independent, configurat de art. 226 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 31/1990, al cărui specific și finalitate o fac

incompatibilă cu caracterul incidental, ea putând fi formulată numai

pe cale principală

.

În atare situație, având în vedere obiectul cererii cu care

instanța a fost învestită pe cale principală, în mod nelegal a

fost admisă excepția de litispendență, nefiind întrunite

condițiile art. 163 C. proc. civ., cât timp pricinile reunite nu aveau

aceeași cauză, același obiect și nici părțile

aceeași calitate.

Secția

comercială, Decizia nr. 30 din

11 ianuarie 2011

Prin sentința nr.189 din 2 iunie 2008, Tribunalul Teleorman

a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC S.A.G. SRL

împotriva pârâtului I.M. pe care l-a obligat la plata sumelor de 19.554 lei

contravaloare grajd demolat, 18.378 lei avans ridicat din casieria societății,

7.008,85 lei contravaloare prime de asigurare și 4438 lei contravaloare

mărfuri scăzute din gestiune.(...)

Prin aceeași sentință s-au respins ca nefondate

capetele de cerere reconvențională formulate de pârâții I.M.

și E.I. în contradictor cu reclamanta și cu pârâta SC C.A.I. SRL

privind

repartizarea patrimoniului societății reclamante, capătul de

cerere reconvențională formulat de pârâtul I.M. privind plata sumei

de 1.709.274 lei, ca fiind formulat cu încălcarea art. 132 alin. (1) C.

proc. civ. și ca nefondat capătul de cerere privind plata

dividendelor.

Sentința

a fost atacată de societatea reclamantă, de pârâta SC C.A.I. SRL

și de pârâții I.M. și E.I. toate căile de atac fiind

calificate de curtea de apel ca apeluri.

Prin decizia nr. 226 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel

București, Secția a V-a comercială, a admis apelurile formulate

și anulând sentința în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. a

fixat termen pentru soluționarea cauzei având în vedere că prima

instanță a judecat în fond.

Instanța de apel a calificat cererile formulate de

părți după cum urmează: cererea prin care pârâtul I.M. l-a

chemat în judecată pe E.I. și pe SC C.A.I. SRL - cerere de

intervenție forțată, cererea pe care E.I. a formulat-o, cerere

de intervenție în interes propriu, cu același obiect ca și

cererea reconvențională formulată de pârâtul I.M., reținând

că reclamanta a formulat o cerere în angajarea răspunderii

administratorului și că pârâtul I.M. prin cerere

reconvențională a solicitat să se constate retragerea sa din

societate și repartizarea patrimoniului societății în raport cu

cota sa de participare la capitalul social.

După evocarea fondului, la termenul din 22 octombrie 2009,

instanța de apel a admis excepția de litispendență în

conformitate cu art. 163 C. proc. civ., și a dispus, în

consecință, conexarea dosarului nr. xx60/87/2008 al Tribunalului

Teleorman la dosarul nr. xx98/87/2006 al Curții de Apel.

În

dosarul conexat, I.M. în calitate de reclamant la 21 iulie 2008 a chemat în judecată pe pârâtele SC S.A.G. SRL și SC C.A.I. SRL solicitând să se

constate că urmare retragerii sale din societate are dreptul la 13,3% din

beneficiile, pierderile și patrimoniul social al societății

reclamante cu obligarea pârâtelor în solidar la contravaloarea acestei cote

și stabilirea structurii participării la capitalul social al

asociatului  unic după retragerea din societate a lui și a celui de

al doilea asociat.

În motivarea acestei cereri reclamantul a invocat

sentința nr. 189 din 2 iunie 2008, nedefinitivă, ce a fost

anulată prin prima decizie a curții de apel.

La

această acțiune, pârâta SC C.A.I. SRL a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat ca instanța să

constate că are un drept de creanță asupra pârâtului I.M. în

sumă de 5000 lei (5,55% din capitalul social) și obligarea lui la

plata acesteia.

Prin

decizia nr. 360 din 10 iunie 2010, instanța de apel soluționând

fondul cererilor cu care a fost investit tribunalul a hotărât astfel:

- a

respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, subsecvent admiterii

excepției cu acest obiect invocată de pârâtul I.M. și

respingerii excepției lipsei calității procesuale active

invocată tot de acesta;

- a

respins cererea de despăgubiri formulată de pârâtul I.M. împotriva

intervenientei pârâte SC C.A.I. SRL pentru lipsa calității procesual

pasive, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de

intervenientă și de reclamantă;

- a admis cererea reconvențională precizată

formulată de pârâtul I.M. și cererea de intervenție

formulată de intervenientul în interes propriu E.I. și în parte

cererea reunită formulată de pârâtul I.M. încuviințând cererile

de retragere din societatea reclamantă a acestora începând cu data

pronunțării hotărârii și stabilind că pe viitor

societatea SC S.A.G. SRL, va avea ca unic asociat pe SC C.A.I. SRL cu

participare de 100% la capitalul social;

- a obligat-o pe reclamantă la plata asociaților

retrași la drepturile cuvenite pentru părțile sociale pe care

le-au deținut: 800.000 lei către I.M. și 1.281.958 lei

către E.I.;

- a respins ca prescrisă cererea de despăgubiri

formulată de intervenienta forțată SC C.A.I. SRL împotriva

pârâtului I.M.(…)

În considerentele acestei decizii se arată că în

raport de prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990

instanța de apel a apreciat că societatea comercială

păgubită este legitimată procesual activ în promovarea unei

acțiuni în răspundere împotriva fostului administrator având în

vedere că paguba s-a produs în patrimoniul său, iar AGA nu este o

entitate diferită de aceasta, dar în același timp o acțiune în

pretenții pentru repararea prejudiciului nu poate fi promovată decât

dacă există o hotărâre AGA în acest sens conform textului de

lege evocat, motiv pentru care în lipsa acesteia acțiunea este

inadmisibilă.

S-a reținut că potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 31/1990 asociatul din societatea cu răspundere limitată se

poate retrage din societate pentru motive temeinice în baza hotărârii

tribunalului.

Sub acest aspect instanța de apel a reținut că

într-o societate de persoane părțile pot conveni asupra motivelor

temeinice care fac imposibilă conlucrarea pe viitor și în ce

privește data retragerii asociaților I.M. și E.I. s-a apreciat

că aceasta nu poate fi decât data pronunțării hotărârii

judecătorești cât timp retragerea nu a survenit în condițiile

art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la drepturile patrimoniale s-a constatat că

asociații retrași nu au dreptul la bunuri din patrimoniul

societății întrucât acestea sunt în proprietatea societății

ci un drept de creanță corespunzător aportului la capitalul

social.(...)

În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC

S.A.G. SRL și pârâta SC C.A.I. SRL

.

Recurenta SC S.A.G. SRL

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 6, 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare a arătat că:

- instanța de apel a soluționat cererile de retragere

ale asociaților I.M. și E.I. cu încălcarea prevederilor art. 226

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 care stabilește în favoarea

tribunalului competența de încuviințare a retragerii a cărui

hotărâre este supusă numai recursului (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

)

;(...)

- greșit a stabilit continuarea societății cu

asociat unic SC C.A.I. SRL deși aceasta nu și-a exprimat acordul în

acest sens (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);

- nelegal instanța de apel a aplicat prevederile art. 226

lit. b) și c) din Legea nr. 31/1990, motivul de neînțelegere invocat

de I.M. privind angajarea răspunderii sale neputând constitui temei

justificat de retragere din societate și nelegal s-a aplicat art. 194 lit.

c) din aceeași lege în forma modificată după promovarea

acțiunii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);(...)

- greșit instanța și-a întemeiat hotărârea

de retragere pe acordul asociaților cât timp art. 226 alin. (1) lit. c)

din lege impune instanței să cenzureze motivele de retragere,

convenția părților fiind încadrabilă în art. 226 alin. (1)

lit. b) din lege;(...)

- pe fond, greșit s-a respins cererea în răspundere

patrimonială a pârâtului I.M. în calitate de administrator, sub acest

aspect fiind corectă hotărârea instanței de fond care a

reținut incidența art. 72 din Legea nr. 31/1990.(...)

Recursurile sunt fondate pentru considerentele care

urmează:

Socotind că sentința pronunțată de

judecătorul fondului este lovită de nulitate în temeiul art. 105

alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel prin prima decizie

pronunțată, nr. 226 din 30.04.2009, neatacată prin recursul de

față, a dispus anularea acesteia, a evocat fondul cu motivarea

că prima instanță s-a pronunțat pe fond, pe care l-a

soluționat conform cu noua calificare pe care a dat-o cererilor formulate

de părți.

În acest demers procedural au fost încălcate însă

reguli de principiu care fundamentează tot eșafodajul

procesual.

Astfel, prima instanță a fost învestită de

reclamantă cu o acțiune în răspundere patrimonială a

administratorului pentru gestiunea societății conform cu art. 72 din

Legea nr. 31/1990 modificată, acțiune a cărei autonomie în

cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art. 194 alin. (1) lit. c),

societatea în cauză fiind una cu răspundere limitată.

A fost investită și de pârâtul administrator cu o

cerere în pronunțarea retragerii din societate, pe cale

reconvențională. Această din urmă cerere are însă

și ea autonomia sa legală și un statut procesual distinct

și independent, configurat de art. 226 din Legea nr. 31/1990, al

cărui specific și finalitate o fac incompatibilă cu caracterul

incidental atribuit de instanța de apel, ea putând fi formulată numai

pe cale principală; hotărârea judecătorească dată

asupra cererii în retragere este supusă numai recursului, iar prin

această hotărâre instanța dispune și cu privire la

structura participării la capitalul social al celorlalți

asociați.

Prin urmare, cererile având ca obiect retrageri din societate

întemeiate, ca în cauza de față, pe dispozițiile art. 226 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, trebuie disjunse și soluționate pe

cale principală, unde, pe bază de probe instanța să fie

aceea care să aprecieze și să stabilească dacă

motivele invocate sunt în sensul legii „temeinice”, iar nu să procedeze,

cum greșit a procedat instanța de apel, în a lua act de acordul

părților asupra temeiniciei motivelor.

Instanța de apel a evocat fondul motivând că nu se

impune desființarea cu trimitere deoarece prima instanță s-a

pronunțat și ea pe fond, subsecvent stabilirii că toate

căile de atac cu care a fost investită sunt apeluri, a

recalificării recursurilor în apel.

În atare situație, având în vedere obiectul cererii și

părțile cu care instanța de fond a fost investită pe cale

principală, în mod nelegal a fost admisă excepția de

litispendență, nefiind întrunite condițiile art. 163 C. proc. civ. cât timp pricinile reunite nu aveau aceeași cauză, același obiect

și nici părțile aceeași calitate. (...)

Pentru toate aceste motive care se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursurile declarate și a casat decizia atacată cu

trimitere la aceeași instanță pentru rejudecare în sensul celor

mai sus arătate.(…)