ÎCCJ, decizie (scj.ro #82966)

Acțiune în răspundere patrimonială a administratorului. Cerere reconvențională a administratorului de retragere din societate. Excepție de litispendență. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe Index alfabetic: acțiune în răspundere patrimonială a administratorului - cerere reconvențională - retragere din societate C. proc.

civ., art. 163 Legea nr. 31/1990, art. 72, art. 194 alin. (1) lit. c), art. 226 alin. (1) lit. c) Acțiunea în răspundere patrimonială a administratorului pentru gestiunea societății, întemeiată pe dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune a cărei autonomie în cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art. 194 alin. (1) lit. c). Cererea reconvențională formulată de administratorul societății având ca obiect pronunțarea retragerii din societate are și ea autonomia sa legală și un statut procesual distinct și independent, configurat de art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, al cărui specific și finalitate o fac incompatibilă cu caracterul incidental, ea putând fi formulată numai pe cale principală . În atare situație, având în vedere obiectul cererii cu care instanța a fost învestită pe cale principală, în mod nelegal a fost admisă excepția de litispendență, nefiind întrunite condițiile art. 163 C. proc.

civ., cât timp pricinile reunite nu aveau aceeași cauză, același obiect și nici părțile aceeași calitate. Secția comercială, Decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2011 Prin sentința nr.189 din 2 iunie 2008, Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC S.A.G. SRL împotriva pârâtului I.M. pe care l-a obligat la plata sumelor de 19.554 lei contravaloare grajd demolat, 18.378 lei avans ridicat din casieria societății, 7.008,85 lei contravaloare prime de asigurare și 4438 lei contravaloare mărfuri scăzute din gestiune.(...) Prin aceeași sentință s-au respins ca nefondate capetele de cerere reconvențională formulate de pârâții I.M. și E.I. în contradictor cu reclamanta și cu pârâta SC C.A.I.

SRL privind repartizarea patrimoniului societății reclamante, capătul de cerere reconvențională formulat de pârâtul I.M. privind plata sumei de 1.709.274 lei, ca fiind formulat cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ. și ca nefondat capătul de cerere privind plata dividendelor. Sentința a fost atacată de societatea reclamantă, de pârâta SC C.A.I. SRL și de pârâții I.M. și E.I. toate căile de atac fiind calificate de curtea de apel ca apeluri. Prin decizia nr. 226 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, a admis apelurile formulate și anulând sentința în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. a fixat termen pentru soluționarea cauzei având în vedere că prima instanță a judecat în fond.

Instanța de apel a calificat cererile formulate de părți după cum urmează: cererea prin care pârâtul I.M. l-a chemat în judecată pe E.I. și pe SC C.A.I. SRL - cerere de intervenție forțată, cererea pe care E.I. a formulat-o, cerere de intervenție în interes propriu, cu același obiect ca și cererea reconvențională formulată de pârâtul I.M., reținând că reclamanta a formulat o cerere în angajarea răspunderii administratorului și că pârâtul I.M. prin cerere reconvențională a solicitat să se constate retragerea sa din societate și repartizarea patrimoniului societății în raport cu cota sa de participare la capitalul social. După evocarea fondului, la termenul din 22 octombrie 2009, instanța de apel a admis excepția de litispendență în conformitate cu art. 163 C. proc.

civ., și a dispus, în consecință, conexarea dosarului nr. xx60/87/2008 al Tribunalului Teleorman la dosarul nr. xx98/87/2006 al Curții de Apel. În dosarul conexat, I.M. în calitate de reclamant la 21 iulie 2008 a chemat în judecată pe pârâtele SC S.A.G. SRL și SC C.A.I. SRL solicitând să se constate că urmare retragerii sale din societate are dreptul la 13,3% din beneficiile, pierderile și patrimoniul social al societății reclamante cu obligarea pârâtelor în solidar la contravaloarea acestei cote și stabilirea structurii participării la capitalul social al asociatului unic după retragerea din societate a lui și a celui de al doilea asociat. În motivarea acestei cereri reclamantul a invocat sentința nr. 189 din 2 iunie 2008, nedefinitivă, ce a fost anulată prin prima decizie a curții de apel.

La această acțiune, pârâta SC C.A.I. SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să constate că are un drept de creanță asupra pârâtului I.M. în sumă de 5000 lei (5,55% din capitalul social) și obligarea lui la plata acesteia. Prin decizia nr. 360 din 10 iunie 2010, instanța de apel soluționând fondul cererilor cu care a fost investit tribunalul a hotărât astfel: - a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de pârâtul I.M. și respingerii excepției lipsei calității procesuale active invocată tot de acesta; - a respins cererea de despăgubiri formulată de pârâtul I.M. împotriva intervenientei pârâte SC C.A.I.

SRL pentru lipsa calității procesual pasive, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de intervenientă și de reclamantă; - a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul I.M. și cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu E.I. și în parte cererea reunită formulată de pârâtul I.M. încuviințând cererile de retragere din societatea reclamantă a acestora începând cu data pronunțării hotărârii și stabilind că pe viitor societatea SC S.A.G. SRL, va avea ca unic asociat pe SC C.A.I. SRL cu participare de 100% la capitalul social; - a obligat-o pe reclamantă la plata asociaților retrași la drepturile cuvenite pentru părțile sociale pe care le-au deținut: 800.000 lei către I.M.

și 1.281.958 lei către E.I.; - a respins ca prescrisă cererea de despăgubiri formulată de intervenienta forțată SC C.A.I. SRL împotriva pârâtului I.M.(…) În considerentele acestei decizii se arată că în raport de prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 instanța de apel a apreciat că societatea comercială păgubită este legitimată procesual activ în promovarea unei acțiuni în răspundere împotriva fostului administrator având în vedere că paguba s-a produs în patrimoniul său, iar AGA nu este o entitate diferită de aceasta, dar în același timp o acțiune în pretenții pentru repararea prejudiciului nu poate fi promovată decât dacă există o hotărâre AGA în acest sens conform textului de lege evocat, motiv pentru care în lipsa acesteia acțiunea este inadmisibilă.

S-a reținut că potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 asociatul din societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate pentru motive temeinice în baza hotărârii tribunalului. Sub acest aspect instanța de apel a reținut că într-o societate de persoane părțile pot conveni asupra motivelor temeinice care fac imposibilă conlucrarea pe viitor și în ce privește data retragerii asociaților I.M. și E.I. s-a apreciat că aceasta nu poate fi decât data pronunțării hotărârii judecătorești cât timp retragerea nu a survenit în condițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990. Cu privire la drepturile patrimoniale s-a constatat că asociații retrași nu au dreptul la bunuri din patrimoniul societății întrucât acestea sunt în proprietatea societății ci un drept de creanță corespunzător aportului la capitalul social.(...) În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC S.A.G.

SRL și pârâta SC C.A.I. SRL . Recurenta SC S.A.G. SRL și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 6, 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare a arătat că: - instanța de apel a soluționat cererile de retragere ale asociaților I.M. și E.I. cu încălcarea prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 care stabilește în favoarea tribunalului competența de încuviințare a retragerii a cărui hotărâre este supusă numai recursului (art. 304 pct. 3 C. proc. civ. ) ;(...) - greșit a stabilit continuarea societății cu asociat unic SC C.A.I. SRL deși aceasta nu și-a exprimat acordul în acest sens (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.); - nelegal instanța de apel a aplicat prevederile art. 226 lit. b) și c) din Legea nr. 31/1990, motivul de neînțelegere invocat de I.M.

privind angajarea răspunderii sale neputând constitui temei justificat de retragere din societate și nelegal s-a aplicat art. 194 lit. c) din aceeași lege în forma modificată după promovarea acțiunii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);(...) - greșit instanța și-a întemeiat hotărârea de retragere pe acordul asociaților cât timp art. 226 alin. (1) lit. c) din lege impune instanței să cenzureze motivele de retragere, convenția părților fiind încadrabilă în art. 226 alin. (1) lit. b) din lege;(...) - pe fond, greșit s-a respins cererea în răspundere patrimonială a pârâtului I.M. în calitate de administrator, sub acest aspect fiind corectă hotărârea instanței de fond care a reținut incidența art. 72 din Legea nr. 31/1990.(...) Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmează: Socotind că sentința pronunțată de judecătorul fondului este lovită de nulitate în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de apel prin prima decizie pronunțată, nr. 226 din 30.04.2009, neatacată prin recursul de față, a dispus anularea acesteia, a evocat fondul cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat pe fond, pe care l-a soluționat conform cu noua calificare pe care a dat-o cererilor formulate de părți. În acest demers procedural au fost încălcate însă reguli de principiu care fundamentează tot eșafodajul procesual. Astfel, prima instanță a fost învestită de reclamantă cu o acțiune în răspundere patrimonială a administratorului pentru gestiunea societății conform cu art. 72 din Legea nr. 31/1990 modificată, acțiune a cărei autonomie în cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art. 194 alin. (1) lit. c), societatea în cauză fiind una cu răspundere limitată.

A fost investită și de pârâtul administrator cu o cerere în pronunțarea retragerii din societate, pe cale reconvențională. Această din urmă cerere are însă și ea autonomia sa legală și un statut procesual distinct și independent, configurat de art. 226 din Legea nr. 31/1990, al cărui specific și finalitate o fac incompatibilă cu caracterul incidental atribuit de instanța de apel, ea putând fi formulată numai pe cale principală; hotărârea judecătorească dată asupra cererii în retragere este supusă numai recursului, iar prin această hotărâre instanța dispune și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați.

Prin urmare, cererile având ca obiect retrageri din societate întemeiate, ca în cauza de față, pe dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, trebuie disjunse și soluționate pe cale principală, unde, pe bază de probe instanța să fie aceea care să aprecieze și să stabilească dacă motivele invocate sunt în sensul legii „temeinice”, iar nu să procedeze, cum greșit a procedat instanța de apel, în a lua act de acordul părților asupra temeiniciei motivelor. Instanța de apel a evocat fondul motivând că nu se impune desființarea cu trimitere deoarece prima instanță s-a pronunțat și ea pe fond, subsecvent stabilirii că toate căile de atac cu care a fost investită sunt apeluri, a recalificării recursurilor în apel.

În atare situație, având în vedere obiectul cererii și părțile cu care instanța de fond a fost investită pe cale principală, în mod nelegal a fost admisă excepția de litispendență, nefiind întrunite condițiile art. 163 C. proc. civ. cât timp pricinile reunite nu aveau aceeași cauză, același obiect și nici părțile aceeași calitate. (...) Pentru toate aceste motive care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursurile declarate și a casat decizia atacată cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecare în sensul celor mai sus arătate.(…)