ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 189 din 2 iunie 2008, Tribunalul Teleorman

a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC S.A.G. SRL împotriva

pârâtului I.M. pe care l-a obligat la plata sumelor de 19.554 lei contravaloare

grajd demolat, 18.378 lei avans ridicat din casieria societății, 7.008,85 lei

contravaloare prime de asigurare și 4.438 lei contravaloare mărfuri scăzute din

gestiune.

A fost respinsă ca nefondată

excepția prescripției dreptului la acțiune privind despăgubirile pentru trecerea

pe costuri a prețurilor neîncasate pârâtul fiind obligat și la 25.447 lei cu

acest titlu și respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtului la

despăgubiri constând în cheltuieli suplimentare pentru refuzul mărfii la

export, dobânzi și penalități către bugetul de stat.

Prin aceeași sentință s-au respins

ca nefondate capetele de cerere reconvențională formulate de pârâții I.M. și E.I.

în contradictor cu reclamanta și cu pârâta SC C.A.I. SRL privind repartizarea

patrimoniului societății reclamante, capătul de cerere reconvențională formulat

de pârâtul I.M. privind plata sumei de 1.709.274 lei, ca fiind formulat cu

încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ. și ca nefondat capătul de cerere

privind plata dividendelor.

Sentința a fost atacată de

societatea reclamantă de pârâta SC C.A.I. SRL și de I.M. și E.I. toate căile de

atac fiind calificate de Curtea de Apel ca apeluri.

Prin decizia nr. 226 din 30 aprilie 2009,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelurile formulate

și anulând sentința în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. a fixat termen

pentru soluționarea cauzei având în vedere că prima instanță a judecat în fond.

Instanța de apel a calificat

cererile formulate de părți după cum urmează: cererea prin care pârâtul I.M. l-a

chemat în judecată pe E.I. și pe SC C.A.I. SRL - cerere de intervenție forțată,

cererea pe care E.I. a formulat-o, cerere de intervenție în interes propriu, cu

același obiect ca și cererea reconvențională formulată de pârâtul I.M.,

reținând că reclamanta a formulat o cerere în angajarea răspunderii

administratorului și că pârâtul I.M. prin cerere reconvențională a solicitat să

se constate retragerea sa din societate și repartizarea patrimoniului

societății în raport cu cota sa de participare la capitalul social.

După evocarea fondului, la termenul

din 22 octombrie 2009, instanța de apel a admis excepția de litispendență în

conformitate cu art. 163 C. proc. civ. și a dispus, în consecință, conexarea

dosarului nr. 3960/87/2008 al Tribunalului Teleorman la dosarul nr. 5398/87/2006

al Curții de Apel.

În dosarul conexat, I.M. în calitate

de reclamant la 21 iulie 2008 a chemat în judecată pe pârâtele SC S.A.G. SRL și

SC C.A.I. SRL solicitând să se constate că urmare retragerii sale din societate

are dreptul la 13,3% din beneficiile, pierderile și patrimoniul social al

societății reclamante cu obligarea pârâtelor în solidar la contravaloarea

acestei cote și stabilirea structurii participării la capitalul social al

asociatului unic după retragerea din societate a lui și a celui de al doilea

asociat.

În motivarea acestei cereri

reclamantul a invocat sentința nr. 189 din 2 iunie 2008, nedefinitivă, ce a

fost anulată prin prima decizie a Curții de Apel.

La această acțiune, pârâta SC C.A.I.

SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să

constate că are un drept de creanță asupra pârâtului I.M. în sumă de 5.000 lei

(5,55% din capitalul social) și obligarea lui la plata acesteia.

Prin decizia nr. 360 din 10 iunie

2010, instanța de apel soluționând fondul cererilor cu care a fost investit

tribunalul a hotărât astfel:

- a respins acțiunea reclamantei ca

inadmisibilă, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de

pârâtul I.M. și respingerii excepției lipsei calității procesuale active

invocată tot de acesta;

- a respins cererea de despăgubiri

formulată de pârâtul I.M. împotriva intervenientei pârâte SC C.A.I. SRL pentru

lipsa calității procesual pasive, subsecvent admiterii excepției cu acest

obiect invocată de intervenientă și de reclamantă;

- a admis cererea reconvențională

precizată formulată de pârâtul I.M. și cererea de intervenție formulată de

intervenientul în interes propriu E.I. și în parte cererea reunită formulată de

pârâtul I.M. încuviințând cererile de retragere din societatea reclamantă a

acestora începând cu data pronunțării hotărârii și stabilind că pe viitor

societatea SC S.A.G. SRL, va avea ca unic asociat pe SC C.A.I. SRL cu participare

de 100% la capitalul social;

- a obligat-o pe reclamantă la plata

asociaților retrași la drepturile cuvenite pentru părțile sociale pe care le-au

deținut: 800.000 lei către I.M. și 1.281.958 lei către E.I.;

- a respins ca prescrisă cererea de

despăgubiri formulată de intervenienta forțată SC C.A.I. SRL împotriva

pârâtului I.M.;

- s-a făcut aplicarea art. 274 C.

proc. civ.

În considerentele acestei decizii se

arată că în raport de prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990

instanța de apel a apreciat că societatea comercială păgubită este legitimată

procesual activ în promovarea unei acțiuni în răspundere împotriva fostului

administrator având în vedere că paguba s-a produs în patrimoniul său iar A.G.A.

nu este o entitate diferită de aceasta, dar în același timp o acțiune în

pretenții pentru repararea prejudiciului nu poate fi promovată decât dacă

există o hotărâre A.G.A. în acest sens conform textului de lege evocat, motiv

pentru care în lipsa acesteia acțiunea este inadmisibilă.

S-a reținut că potrivit art. 226 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 asociatul din societatea cu răspundere

limitată se poate retrage din societate pentru motive temeinice în baza

hotărârii Tribunalului.

Sub acest aspect instanța de apel a

reținut că într-o societate de persoane părțile pot conveni asupra motivelor

temeinice care fac imposibilă conlucrarea pe viitor și în ce privește data

retragerii asociaților I.M. și E.I. s-a apreciat că aceasta nu poate fi decât

data pronunțării hotărârii judecătorești cât timp retragerea nu a survenit în

condițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la drepturile patrimoniale

s-a constatat că asociații retrași nu au dreptul la bunuri din patrimoniul

societății întrucât acestea sunt în proprietatea societății ci un drept de

creanță corespunzător aportului la capitalul social.

Cererea reconvențională formulată în

dosarul conexat de pârâta SC C.A.I. SRL a fost respinsă ca prescrisă în raport

de art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

În contra acestei decizii au

declarat recurs reclamanta SC S.A.G. SRL și pârâta SC C.A.I. SRL.

I. Recurenta SC S.A.G. SRL își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 6, 9 C. proc. civ. în a

căror dezvoltare arată că:

- instanța de apel a soluționat

cererile de retragere ale asociaților I.M. și E.I. cu încălcarea prevederilor art.

226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 care stabilește în favoarea Tribunalului

competența de încuviințare a retragerii a cărui hotărâre este supusă numai

recursului (art. 304. pct. 3 C. proc. civ.);

- retragerea asociatului E.I. s-a

dispus cu data pronunțării deși acesta a solicitat-o cu data de 4 noiembrie

2002, dată în raport de care dreptul la acțiune pentru despăgubiri era

prescris;

- greșit a stabilit continuarea

societății cu asociat unic SC C.A.I. SRL deși aceasta nu și-a exprimat acordul

în acest sens (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);

- nelegal instanța de apel a aplicat

prevederile art. 226 lit. b) și c) din Legea nr. 31/1990, motivul de

neînțelegere invocat de I.M. privind angajarea răspunderii sale neputând

constitui temei justificat de retragere din societate și nelegal s-a aplicat

art. 194 lit. c) din aceeași lege în forma modificată după promovarea acțiunii

(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);

- se impunea realizarea unei

expertize care să evalueze patrimoniul societății la momentul retragerii

asociaților;

- greșit instanța și-a întemeiat

hotărârea de retragere pe acordul asociaților cât timp art. 226 alin. (1) lit.

c) din lege impune instanței să cenzureze motivele de retragere, convenția

părților fiind încadrabilă în art. 226 alin. (1) lit. b) din lege;

- pentru acțiunea în pretenții a

asociaților retrași era incident art. 720

1

C. proc. civ.;

- greșit a fost obligat la

cheltuieli de judecată;

- pe fond greșit s-a respins cererea

în răspundere patrimonială a pârâtului I.M. în calitate de administrator, sub acest

aspect fiind corectă hotărârea instanței de fond care a reținut incidența art. 72

din Legea nr. 31/1990.

II. Recurenta SC C.A.I. SRL critică

decizia în partea referitoare la admiterea cererilor de retragere din societate

a asociaților I.M. și E.I. și continuarea societății cu asociat unic în

persoana sa pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

încălcarea competenței altei instanțe, 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru

aceleași argumente arătate și de primul recurent precum și pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia arată că s-a

dispus continuarea societății conferindu-i calitatea de asociat unic în contra

voinței sale sens în care a depus la dosar o cerere de dizolvare a societății

pe care instanța a omis să o examineze. Mai arată că instanța de apel a făcut o

greșită aplicare a prevederilor art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990

care condiționează admiterea cererilor de retragere de dovedirea unor motive

temeinice.

Intimații I.M. și E.I. au depus

întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursurilor și

menținerea deciziei atacate pentru motivele pe care aceasta le reține.

Intimatul I.M. a invocat și excepția

inadmisibilității recursului declarat de SC C.A.I. SRL motivată de faptul că

prin decizia atacată s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a

acesteia iar recurenta nu critică decizia sub acest aspect, așa încât, în ce o

privește hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.

Excepția invocată nu poate fi primită

deoarece prin decizia atacată, instanța de apel a respins pentru lipsa

calității procesuale cererea de despăgubiri pe care intimatul a formulat-o

împotriva pârâtei SC C.A.I. SRL, dar aceasta, la rândul său, a formulat o

cerere reconvențională împotriva intimatului I.M., cerere pe care instanța de

apel a respins-o ca prescrisă.

Prin urmare, în calitate de parte în

dosarul de fond, pârâta SC C.A.I. SRL are legitimare activă în a ataca decizia

instanței de apel, dincolo de faptul că prin aceasta s-a dispus continuarea

societății cu asociat unic în persoana sa.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele care urmează:

de judecătorul fondului este lovită de nulitate în temeiul art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., instanța de apel prin prima decizie pronunțată, nr. 226 din 30

aprilie 2009, neatacată prin recursul de față, a dispus anularea acesteia, a

evocat fondul cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat pe fond pe ca l-a

soluționat conform cu noua calificare pe care a dat-o cererilor formulate de

părți.

fost încălcate însă reguli de principiu care fundamentează tot eșafodajul

procesual.

Astfel, prima instanță a fost

învestită de reclamantă cu o acțiune în răspundere patrimonială a administratorului

pentru gestiunea societății conform cu art. 72 din Legea nr. 31/1990,

modificată, acțiune a cărei autonomie în cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art.

194 alin. (1) lit. c), societatea în cauză fiind una cu răspundere limitată.

A fost investită și de pârâtul

administrator cu o cerere în pronunțarea retragerii din societate, pe cale

reconvențională. Această din urmă cerere are însă și ea autonomia sa legală și

un statut procesual distinct și independent, configurat de art. 226 din Legea nr.

31/1990, al cărui specific și finalitate o fac incompatibilă cu caracterul

incidental atribuit de instanța de apel, ea putând fi formulată numai pe cale

principală; hotărârea judecătorească dată asupra cererii în retragere este

supusă numai recursului, iar prin această hotărâre instanța dispune și cu

privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați.

Prin urmare, cererile având ca

obiect retrageri din societate întemeiate, ca în cauza de față, pe dispozițiile

art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, trebuie disjunse și

soluționate pe cale principală, unde, pe bază de probe instanța să fie aceea

care să aprecieze și să stabilească dacă motivele invocate sunt în sensul legii

„temeinice” iar nu să procedeze, cum greșit a procedat instanța de apel, în a

lua act de acordul părților asupra temeiniciei motivelor.

motivând că nu se impune desființarea cu trimitere deoarece prima instanță s-a

pronunțat și ea pe fond, subsecvent stabilirii că toate căile de atac cu care a

fost investită sunt apeluri, a recalificării recursurilor în apel.

În atare situație, având în vedere

obiectul cererii și părțile cu care instanța de fond a fost investită pe cale

principală, în mod nelegal a fost admisă excepția de litispendență, nefiind

întrunite condițiile art. 163 C. proc. civ. cât timp pricinile reunite nu aveau

aceeași cauză, același obiect și nici părțile aceeași calitate.

fond, fără a motiva în fapt și în drept a stabilit că în urma retragerii pe

care a încuviințat-o societatea reclamantă va funcționa pe viitor cu asociat

unic în persoana recurentei SC C.A.I. SRL, contrar voinței acesteia exprimată

explicit și care în acest sens a depus la dosar o cerere de dizolvare a

societății.

Potrivit art. 229 alin. (1)

societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitat se dizolvă și atunci

când datorită retragerii numărul asociaților s-a redus la unul singur. Alin. (2)

al acestui articol conține două excepții: „Se exceptează cazul când în actul

constitutiv există clauza de continuare cu moștenitorii sau când asociatul

rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere

limitată cu asociat unic”.

Prin urmare, continuarea societății

cu asociat unic în caz de retrageri din societate depinde exclusiv de voința

asociatului rămas.

Cum în cauza de față asociatul rămas

nu și-a exprimat acordul în acest sens hotărârea judecătorească care-l forțează

la aceasta este nelegală.

formulat chiar o cerere de dizolvare a societății reclamante (dosar apel)

întemeiată pe dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) și art. 229 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, tocmai pentru că nu era de acord să continue ca asociat unic

societatea, cerere asupra căreia instanța de apel, ca instanță de fond nu s-a

pronunțat.

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursurile declarate și va casa decizia atacată cu trimitere

la aceeași instanță pentru rejudecare în sensul celor mai sus arătate.

casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. deoarece

prevederile art. 226 alin. (1) lit. c) referitoare la Tribunal trebuie

coroborate cu prevederile art. 297 C. proc. civ., instanța de apel fiind și ea,

competentă să judece fondul în condițiile pe care acest din urmă text de lege

le prevede.

În raport de dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., față de soluția dată recursurilor, recurenta reclamantă urmează a

reitera cererea de cheltuieli de judecată în fața instanței de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

recurenta – reclamantă SC S.A.G. SRL Alexandria și de recurenta - pârâtă SC

C.A.I. SRL Predeal împotriva deciziei nr. 360 din 10 iunie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia atacată și trimite

la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.