ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 189 din 2 iunie 2008, Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC S.A.G. SRL împotriva pârâtului I.M. pe care l-a obligat la plata sumelor de 19.554 lei contravaloare grajd demolat, 18.378 lei avans ridicat din casieria societății, 7.008,85 lei contravaloare prime de asigurare și 4.438 lei contravaloare mărfuri scăzute din gestiune. A fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune privind despăgubirile pentru trecerea pe costuri a prețurilor neîncasate pârâtul fiind obligat și la 25.447 lei cu acest titlu și respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri constând în cheltuieli suplimentare pentru refuzul mărfii la export, dobânzi și penalități către bugetul de stat.
Prin aceeași sentință s-au respins ca nefondate capetele de cerere reconvențională formulate de pârâții I.M. și E.I. în contradictor cu reclamanta și cu pârâta SC C.A.I. SRL privind repartizarea patrimoniului societății reclamante, capătul de cerere reconvențională formulat de pârâtul I.M. privind plata sumei de 1.709.274 lei, ca fiind formulat cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ. și ca nefondat capătul de cerere privind plata dividendelor. Sentința a fost atacată de societatea reclamantă de pârâta SC C.A.I. SRL și de I.M. și E.I. toate căile de atac fiind calificate de Curtea de Apel ca apeluri. Prin decizia nr. 226 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelurile formulate și anulând sentința în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc.
civ. a fixat termen pentru soluționarea cauzei având în vedere că prima instanță a judecat în fond. Instanța de apel a calificat cererile formulate de părți după cum urmează: cererea prin care pârâtul I.M. l-a chemat în judecată pe E.I. și pe SC C.A.I. SRL - cerere de intervenție forțată, cererea pe care E.I. a formulat-o, cerere de intervenție în interes propriu, cu același obiect ca și cererea reconvențională formulată de pârâtul I.M., reținând că reclamanta a formulat o cerere în angajarea răspunderii administratorului și că pârâtul I.M. prin cerere reconvențională a solicitat să se constate retragerea sa din societate și repartizarea patrimoniului societății în raport cu cota sa de participare la capitalul social.
După evocarea fondului, la termenul din 22 octombrie 2009, instanța de apel a admis excepția de litispendență în conformitate cu art. 163 C. proc. civ. și a dispus, în consecință, conexarea dosarului nr. 3960/87/2008 al Tribunalului Teleorman la dosarul nr. 5398/87/2006 al Curții de Apel. În dosarul conexat, I.M. în calitate de reclamant la 21 iulie 2008 a chemat în judecată pe pârâtele SC S.A.G. SRL și SC C.A.I. SRL solicitând să se constate că urmare retragerii sale din societate are dreptul la 13,3% din beneficiile, pierderile și patrimoniul social al societății reclamante cu obligarea pârâtelor în solidar la contravaloarea acestei cote și stabilirea structurii participării la capitalul social al asociatului unic după retragerea din societate a lui și a celui de al doilea asociat.
În motivarea acestei cereri reclamantul a invocat sentința nr. 189 din 2 iunie 2008, nedefinitivă, ce a fost anulată prin prima decizie a Curții de Apel. La această acțiune, pârâta SC C.A.I. SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să constate că are un drept de creanță asupra pârâtului I.M. în sumă de 5.000 lei (5,55% din capitalul social) și obligarea lui la plata acesteia. Prin decizia nr. 360 din 10 iunie 2010, instanța de apel soluționând fondul cererilor cu care a fost investit tribunalul a hotărât astfel: - a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de pârâtul I.M. și respingerii excepției lipsei calității procesuale active invocată tot de acesta; - a respins cererea de despăgubiri formulată de pârâtul I.M.
împotriva intervenientei pârâte SC C.A.I. SRL pentru lipsa calității procesual pasive, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de intervenientă și de reclamantă; - a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul I.M. și cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu E.I. și în parte cererea reunită formulată de pârâtul I.M. încuviințând cererile de retragere din societatea reclamantă a acestora începând cu data pronunțării hotărârii și stabilind că pe viitor societatea SC S.A.G. SRL, va avea ca unic asociat pe SC C.A.I. SRL cu participare de 100% la capitalul social; - a obligat-o pe reclamantă la plata asociaților retrași la drepturile cuvenite pentru părțile sociale pe care le-au deținut: 800.000 lei către I.M.
și 1.281.958 lei către E.I.; - a respins ca prescrisă cererea de despăgubiri formulată de intervenienta forțată SC C.A.I. SRL împotriva pârâtului I.M.; - s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. În considerentele acestei decizii se arată că în raport de prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 instanța de apel a apreciat că societatea comercială păgubită este legitimată procesual activ în promovarea unei acțiuni în răspundere împotriva fostului administrator având în vedere că paguba s-a produs în patrimoniul său iar A.G.A. nu este o entitate diferită de aceasta, dar în același timp o acțiune în pretenții pentru repararea prejudiciului nu poate fi promovată decât dacă există o hotărâre A.G.A.
în acest sens conform textului de lege evocat, motiv pentru care în lipsa acesteia acțiunea este inadmisibilă. S-a reținut că potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 asociatul din societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate pentru motive temeinice în baza hotărârii Tribunalului. Sub acest aspect instanța de apel a reținut că într-o societate de persoane părțile pot conveni asupra motivelor temeinice care fac imposibilă conlucrarea pe viitor și în ce privește data retragerii asociaților I.M. și E.I. s-a apreciat că aceasta nu poate fi decât data pronunțării hotărârii judecătorești cât timp retragerea nu a survenit în condițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la drepturile patrimoniale s-a constatat că asociații retrași nu au dreptul la bunuri din patrimoniul societății întrucât acestea sunt în proprietatea societății ci un drept de creanță corespunzător aportului la capitalul social. Cererea reconvențională formulată în dosarul conexat de pârâta SC C.A.I. SRL a fost respinsă ca prescrisă în raport de art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958. În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC S.A.G. SRL și pârâta SC C.A.I. SRL. I. Recurenta SC S.A.G. SRL își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 6, 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că: - instanța de apel a soluționat cererile de retragere ale asociaților I.M.
și E.I. cu încălcarea prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 care stabilește în favoarea Tribunalului competența de încuviințare a retragerii a cărui hotărâre este supusă numai recursului (art. 304. pct. 3 C. proc. civ.); - retragerea asociatului E.I. s-a dispus cu data pronunțării deși acesta a solicitat-o cu data de 4 noiembrie 2002, dată în raport de care dreptul la acțiune pentru despăgubiri era prescris; - greșit a stabilit continuarea societății cu asociat unic SC C.A.I. SRL deși aceasta nu și-a exprimat acordul în acest sens (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.); - nelegal instanța de apel a aplicat prevederile art. 226 lit. b) și c) din Legea nr. 31/1990, motivul de neînțelegere invocat de I.M.
privind angajarea răspunderii sale neputând constitui temei justificat de retragere din societate și nelegal s-a aplicat art. 194 lit. c) din aceeași lege în forma modificată după promovarea acțiunii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.); - se impunea realizarea unei expertize care să evalueze patrimoniul societății la momentul retragerii asociaților; - greșit instanța și-a întemeiat hotărârea de retragere pe acordul asociaților cât timp art. 226 alin. (1) lit. c) din lege impune instanței să cenzureze motivele de retragere, convenția părților fiind încadrabilă în art. 226 alin. (1) lit. b) din lege; - pentru acțiunea în pretenții a asociaților retrași era incident art. 720 1 C. proc. civ.; - greșit a fost obligat la cheltuieli de judecată; - pe fond greșit s-a respins cererea în răspundere patrimonială a pârâtului I.M.
în calitate de administrator, sub acest aspect fiind corectă hotărârea instanței de fond care a reținut incidența art. 72 din Legea nr. 31/1990. II. Recurenta SC C.A.I. SRL critică decizia în partea referitoare la admiterea cererilor de retragere din societate a asociaților I.M. și E.I. și continuarea societății cu asociat unic în persoana sa pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., încălcarea competenței altei instanțe, 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru aceleași argumente arătate și de primul recurent precum și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia arată că s-a dispus continuarea societății conferindu-i calitatea de asociat unic în contra voinței sale sens în care a depus la dosar o cerere de dizolvare a societății pe care instanța a omis să o examineze.
Mai arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 care condiționează admiterea cererilor de retragere de dovedirea unor motive temeinice. Intimații I.M. și E.I. au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursurilor și menținerea deciziei atacate pentru motivele pe care aceasta le reține. Intimatul I.M. a invocat și excepția inadmisibilității recursului declarat de SC C.A.I. SRL motivată de faptul că prin decizia atacată s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia iar recurenta nu critică decizia sub acest aspect, așa încât, în ce o privește hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.
Excepția invocată nu poate fi primită deoarece prin decizia atacată, instanța de apel a respins pentru lipsa calității procesuale cererea de despăgubiri pe care intimatul a formulat-o împotriva pârâtei SC C.A.I. SRL, dar aceasta, la rândul său, a formulat o cerere reconvențională împotriva intimatului I.M., cerere pe care instanța de apel a respins-o ca prescrisă. Prin urmare, în calitate de parte în dosarul de fond, pârâta SC C.A.I. SRL are legitimare activă în a ataca decizia instanței de apel, dincolo de faptul că prin aceasta s-a dispus continuarea societății cu asociat unic în persoana sa. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmează:
Socotind că sentința pronunțată de judecătorul fondului este lovită de nulitate în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel prin prima decizie pronunțată, nr. 226 din 30 aprilie 2009, neatacată prin recursul de față, a dispus anularea acesteia, a evocat fondul cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat pe fond pe ca l-a soluționat conform cu noua calificare pe care a dat-o cererilor formulate de părți.
În acest demers procedural au fost încălcate însă reguli de principiu care fundamentează tot eșafodajul procesual. Astfel, prima instanță a fost învestită de reclamantă cu o acțiune în răspundere patrimonială a administratorului pentru gestiunea societății conform cu art. 72 din Legea nr. 31/1990, modificată, acțiune a cărei autonomie în cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art. 194 alin. (1) lit. c), societatea în cauză fiind una cu răspundere limitată. A fost investită și de pârâtul administrator cu o cerere în pronunțarea retragerii din societate, pe cale reconvențională. Această din urmă cerere are însă și ea autonomia sa legală și un statut procesual distinct și independent, configurat de art. 226 din Legea nr. 31/1990, al cărui specific și finalitate o fac incompatibilă cu caracterul incidental atribuit de instanța de apel, ea putând fi formulată numai pe cale principală; hotărârea judecătorească dată asupra cererii în retragere este supusă numai recursului, iar prin această hotărâre instanța dispune și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați. Prin urmare, cererile având ca obiect retrageri din societate întemeiate, ca în cauza de față, pe dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, trebuie disjunse și soluționate pe cale principală, unde, pe bază de probe instanța să fie aceea care să aprecieze și să stabilească dacă motivele invocate sunt în sensul legii „temeinice” iar nu să procedeze, cum greșit a procedat instanța de apel, în a lua act de acordul părților asupra temeiniciei motivelor.
Instanța de apel a evocat fondul motivând că nu se impune desființarea cu trimitere deoarece prima instanță s-a pronunțat și ea pe fond, subsecvent stabilirii că toate căile de atac cu care a fost investită sunt apeluri, a recalificării recursurilor în apel. În atare situație, având în vedere obiectul cererii și părțile cu care instanța de fond a fost investită pe cale principală, în mod nelegal a fost admisă excepția de litispendență, nefiind întrunite condițiile art. 163 C. proc. civ. cât timp pricinile reunite nu aveau aceeași cauză, același obiect și nici părțile aceeași calitate.
Instanța de apel soluționând în fond, fără a motiva în fapt și în drept a stabilit că în urma retragerii pe care a încuviințat-o societatea reclamantă va funcționa pe viitor cu asociat unic în persoana recurentei SC C.A.I. SRL, contrar voinței acesteia exprimată explicit și care în acest sens a depus la dosar o cerere de dizolvare a societății. Potrivit art. 229 alin. (1) societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitat se dizolvă și atunci când datorită retragerii numărul asociaților s-a redus la unul singur. Alin. (2) al acestui articol conține două excepții: „Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauza de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic”. Prin urmare, continuarea societății cu asociat unic în caz de retrageri din societate depinde exclusiv de voința asociatului rămas. Cum în cauza de față asociatul rămas nu și-a exprimat acordul în acest sens hotărârea judecătorească care-l forțează la aceasta este nelegală.
Mai mult, această parte a formulat chiar o cerere de dizolvare a societății reclamante (dosar apel) întemeiată pe dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) și art. 229 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, tocmai pentru că nu era de acord să continue ca asociat unic societatea, cerere asupra căreia instanța de apel, ca instanță de fond nu s-a pronunțat.
Pentru toate aceste motive care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate și va casa decizia atacată cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecare în sensul celor mai sus arătate.
Nu va fi reținut motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. deoarece prevederile art. 226 alin. (1) lit. c) referitoare la Tribunal trebuie coroborate cu prevederile art. 297 C. proc. civ., instanța de apel fiind și ea, competentă să judece fondul în condițiile pe care acest din urmă text de lege le prevede. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., față de soluția dată recursurilor, recurenta reclamantă urmează a reitera cererea de cheltuieli de judecată în fața instanței de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenta – reclamantă SC S.A.G. SRL Alexandria și de recurenta - pârâtă SC C.A.I. SRL Predeal împotriva deciziei nr. 360 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.