ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 12148 din 20 decembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâta A.A.S.P., a dispus rezoluțiunea contractului nr. 853/1996 și a obligat-o pe pârâtă să restituie acțiunile ce au format obiectul contractului și la plata sumei de 15.206,44 RON reprezentând daune interese calculate la data de 21 iunie 2005 și în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, nerespectarea de către pârâtă a obligației asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 853 pe care l-a încheiat cu reclamanta la 12 august 1996, de plată a ratelor nr. 7 și 8 așa încât în temeiul art. 1020, 1021 C. civ., s-a apreciat ca întemeiată cererea de rezoluțiune a contractului cu obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului. Totodată, pârâta a fost obligată și la plata despăgubirilor solicitate în raport de prevederile contractuale, art. 21 din O.G. nr. 25/2002 și în baza expertizei contabile efectuate. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 448 din 18 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Criticile apelantei cu privire la neacordarea unor despăgubiri conform art. 1082 C. civ. și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 au fost înlăturate de instanța de apel care a reținut că daunele interese constând în dividende încasate de pârâtă pe perioada de valabilitate a contractului nu au obiect întrucât pârâta în perioada de referință 1997 – 2005 nu a încasat nici o sumă cu titlu de dividende. Efectuarea unei expertize la sediul societății private corect a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, societatea respectivă este un terț față de părțile contractante și pe de altă parte nici nu se impunea câtă vreme repartizarea profitului se constată prin hotărâri A.G.A. publicate în M. Of. și la Registrul Comerțului iar reclamanta nu a depus nici un înscris de la această autoritate cu privire la dividendele încasate de pârâtă în perioada de referință.

Cât privește critica neacordării altor daune interese în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002 s-a apreciat neîntemeiată deoarece acest articol nu instituie nici o prezumție irefragabilă ci identifică componentele prejudiciului, reclamantei revenindu-i sarcina dovedirii lor. S-a reținut, de asemenea, că reclamanta, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 40/2003 avea obligația ca anterior sesizării instanței să-și determine prejudiciul și întinderea lui printr-o expertiză extrajudiciară așa încât să-și poată determina conform art. 720 3 C. proc. civ., câtimea cererii și să indice calculul prin care s-a ajuns la acea valoare. Cum reclamanta nu și-a determinat obiectul pecuniar al cererii în condițiile arătate, criticile cu privire la neacordarea despăgubirilor au fost înlăturate iar apelul declarat respins ca nefondat.

În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta A.V.A.S pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărui dezvoltare arată că: - instanța de apel a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 întrucât acest text de lege nu distinge cu privire la cadrul de efectuare a expertizei judiciare sau extrajudiciare; - referirea instanței de apel la O.G. nr. 2/2000 este greșită deoarece acest act normativ reglementează organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară iar nu administrarea probei cu expertiză care este reglementată de art. 201 C. proc. civ. Intimata nu a depus întâmpinare la dosar. Opinia Înaltei Curți Pretențiile cu care reclamanta a sesizat instanța de fond derivă dintr-un contract de vânzare – cumpărare acțiuni în cadrul procesului de privatizare.

Potrivit art. 720 10 C. proc. civ., litigiile privind drepturile și obligațiile contractuale în cadrul activității de privatizare se soluționează de către instanțele care au competență în materie comercială potrivit codului de procedură și cu procedura prevăzută de dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială. Cu privire la cuprinsul cererii de chemare în judecată art. 720 3 lit. c) prevede că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În cauza de față reclamanta a făcut o estimare provizorie a prejudiciului dar care nu a cuprins și dividendele și prin hotărârea pronunțată i s-a dat exact suma solicitată întrucât prin expertiza contabilă administrată la fond cu obiectivele propuse de reclamantă nu s-a constatat încasarea de către pârâtă de dividende în perioada de referință și deci un eventual prejudiciu pentru reclamantă nu a putut fi cuantificat nici chiar în urma obiecțiunilor formulate de către aceasta. Instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 în sensul că, în situația dată, în respectarea exigenței art. 720 3 lit. c) reclamanta trebuia printr-o expertiză extrajudiciară să-și determine structura și valoarea prejudiciului, în condițiile art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 care nu operează nici o distincție cu privire la momentul și cadrul de administrare a acesteia dar care stabilește că prejudiciul de natura celui la care textul de lege referă se determină prin expertiză. În faza judecății, pârâtul poate fi de acord cu pretențiile astfel determinate sau, în caz de contestare, se poate administra o expertiză judiciară în condiții de contradictorialitate. Cum în cauza de față reclamanta nu și-a determinat valoric pretențiile sale și cum realitatea acestora nu s-a constatat nici prin expertiza judiciară administrată în fața instanței de fond, solicitarea apelantei reclamante de a administra în apel o nouă expertiză în mod corect a fost respinsă de instanță, în temeiul art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 potrivit căruia „Stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese prevăzute de alin. (2) precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății /Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operațiuni”. 2. În ce privește referirea din considerentele deciziei la O.G. nr. 2/2000 aceasta a fost făcută în contextul indicării actului normativ care reglementează expertiza judiciară, fără a fi determinantă pentru soluția adoptată. Așa fiind, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.