ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 12148 din

20 decembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâta A.A.S.P.,

a dispus rezoluțiunea contractului nr. 853/1996 și a obligat-o pe pârâtă să

restituie acțiunile ce au format obiectul contractului și la plata sumei de

15.206,44 RON reprezentând daune interese calculate la data de 21 iunie 2005 și

în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanța de fond a reținut

pe baza probelor administrate, nerespectarea de către pârâtă a obligației

asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 853 pe care l-a

încheiat cu reclamanta la 12 august 1996, de plată a ratelor nr. 7 și 8 așa

încât în temeiul art. 1020, 1021 C. civ., s-a apreciat ca întemeiată cererea de

rezoluțiune a contractului cu obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au

făcut obiectul contractului.

Totodată, pârâta a fost

obligată și la plata despăgubirilor solicitate în raport de prevederile

contractuale, art. 21 din O.G. nr. 25/2002 și în baza expertizei contabile

efectuate.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 448 din 18 octombrie 2007, a respins apelul

declarat de reclamantă ca nefondat.

Criticile apelantei cu

privire la neacordarea unor despăgubiri conform art. 1082 C. civ. și art. 21 alin.

(3) din O.G. nr. 25/2002 au fost înlăturate de instanța de apel care a reținut

că daunele interese constând în dividende încasate de pârâtă pe perioada de

valabilitate a contractului nu au obiect întrucât pârâta în perioada de

referință 1997 – 2005 nu a încasat nici o sumă cu titlu de dividende.

Efectuarea unei expertize la

sediul societății private corect a fost înlăturată întrucât, pe de o parte,

societatea respectivă este un terț față de părțile contractante și pe de altă

parte nici nu se impunea câtă vreme repartizarea profitului se constată prin

hotărâri A.G.A. publicate în M. Of. și la Registrul Comerțului iar reclamanta

nu a depus nici un înscris de la această autoritate cu privire la dividendele

încasate de pârâtă în perioada de referință.

Cât privește critica

neacordării altor daune interese în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002 s-a

apreciat neîntemeiată deoarece acest articol nu instituie nici o prezumție

irefragabilă ci identifică componentele prejudiciului, reclamantei revenindu-i

sarcina dovedirii lor.

S-a reținut, de asemenea, că

reclamanta, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost

modificat prin O.G. nr. 40/2003 avea obligația ca anterior sesizării instanței

să-și determine prejudiciul și întinderea lui printr-o expertiză extrajudiciară

așa încât să-și poată determina conform art. 720

3

C. proc. civ.,

câtimea cererii și să indice calculul prin care s-a ajuns la acea valoare.

Cum reclamanta nu și-a

determinat obiectul pecuniar al cererii în condițiile arătate, criticile cu

privire la neacordarea despăgubirilor au fost înlăturate iar apelul declarat

respins ca nefondat.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta A.V.A.S pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărui dezvoltare arată că:

- instanța de apel a făcut o

greșită interpretare a prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002

întrucât acest text de lege nu distinge cu privire la cadrul de efectuare a

expertizei judiciare sau extrajudiciare;

- referirea instanței de

apel la O.G. nr. 2/2000 este greșită deoarece acest act normativ reglementează

organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară iar nu

administrarea probei cu expertiză care este reglementată de art. 201 C. proc.

civ.

Intimata nu a depus

întâmpinare la dosar.

Opinia Înaltei Curți

Pretențiile cu care

reclamanta a sesizat instanța de fond derivă dintr-un contract de vânzare –

cumpărare acțiuni în cadrul procesului de privatizare.

Potrivit art. 720

10

C.

proc. civ., litigiile privind drepturile și obligațiile contractuale în cadrul

activității de privatizare se soluționează de către instanțele care au

competență în materie comercială potrivit codului de procedură și cu procedura

prevăzută de dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie

comercială.

Cu privire la cuprinsul

cererii de chemare în judecată art. 720

3

lit. c) prevede că cererea

de chemare în judecată va cuprinde obiectul și valoarea cererii, precum și

calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea

înscrisurilor corespunzătoare.

În cauza de față reclamanta

a făcut o estimare provizorie a prejudiciului dar care nu a cuprins și

dividendele și prin hotărârea pronunțată i s-a dat exact suma solicitată

întrucât prin expertiza contabilă administrată la fond cu obiectivele propuse

de reclamantă nu s-a constatat încasarea de către pârâtă de dividende în

perioada de referință și deci un eventual prejudiciu pentru reclamantă nu a

putut fi cuantificat nici chiar în urma obiecțiunilor formulate de către

aceasta.

Instanța de apel a făcut o

corectă interpretare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 în

sensul că, în situația dată, în respectarea exigenței art. 720

3

lit.

c) reclamanta trebuia printr-o expertiză extrajudiciară să-și determine

structura și valoarea prejudiciului, în condițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.

25/2002 care nu operează nici o distincție cu privire la momentul și cadrul de

administrare a acesteia dar care stabilește că prejudiciul de natura celui la

care textul de lege referă se determină prin expertiză.

În faza judecății, pârâtul

poate fi de acord cu pretențiile astfel determinate sau, în caz de contestare,

se poate administra o expertiză judiciară în condiții de contradictorialitate.

Cum în cauza de față

reclamanta nu și-a determinat valoric pretențiile sale și cum realitatea

acestora nu s-a constatat nici prin expertiza judiciară administrată în fața

instanței de fond, solicitarea apelantei reclamante de a administra în apel o

nouă expertiză în mod corect a fost respinsă de instanță, în temeiul art. 21 alin.

(3) din O.G. nr. 25/2002 potrivit căruia „Stabilirea prejudiciilor și a

întinderii daunelor interese prevăzute de alin. (2) precum și a celor provocate

Autorității se va face, la solicitarea societății /Autorității, pe baza unei

expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate de lege pentru

astfel de operațiuni”.

din considerentele deciziei la O.G. nr. 2/2000 aceasta a fost făcută în

contextul indicării actului normativ care reglementează expertiza judiciară,

fără a fi determinantă pentru soluția adoptată.

Așa fiind, pentru

considerentele care preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 448

din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2008.