ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3751/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3751/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Ședința publică de la 11 decembrie 2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 24 iunie 2008, SC A.R.A. SA

Sucursala Teleorman, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1028

din 12 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

solicitând în temeiul art. 318 C. proc. civ., desființarea deciziei atacate,

admiterea recursului și modificarea deciziei din apel în sensul obligării

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Și-a motivat

contestația în sensul că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli

materiale care constă în faptul că instanța de recurs a reținut că în cauză s-a

întrerupt cursul prescripției prin introducerea unei cereri privind emiterea

unei somații de plată, fără să observe că în acea cauză s-a pronunțat o soluție

de respingere a cererii introductive de instanță.

Contestația în

anulare este fondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

La data de 24 martie 2006, reclamanta

SC B.I. SRL Alexandria a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA - Sucursala

Teleorman, pentru a fi obligată la plata sumei de 65.542.381.894 lei

reprezentând despăgubiri rezultate din contractele de asigurare din 26

decembrie 2003; și dobânda aferentă.

Tribunalul Teleorman secția civilă a

respins acțiunea ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din

sentința comercială nr. 1424 din 4 decembrie 2006.

Împotriva acestei sentințe atât

reclamanta cât și pârâta au declarat apel.

Prin Decizia comercială nr. 194 din 18

aprilie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, a respins

apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința

atacată în sensul că a fost admisă excepția prescripției dreptului material la

acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă, cu cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de către reclamantă

împotriva deciziei instanței de apel a fost admis de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, care prin Decizia nr. 1028 din 12

martie 2008 a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, reținând că prin introducerea cererii privind emiterea unei

somații de plată, reclamanta a demonstrat că nu i se poate imputa pasivitatea

care să justifice curgerea neîntreruptă a termenului de prescripție și, că

totodată prin aceasta s-a îndeplinit cerința prevăzută de dispozițiile art. 16 alin.

(1) lit. b), fiind întrerupt cursul prescripției.

Conform dispozițiilor art. 318 alin. (1)

teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Greșeala materială este definită ca o

greșeală de fapt, involuntară, realizată prin confundarea unor elemente sau

date esențiale ale dosarului, situație pentru a căror verificare nu este

necesară examinarea fondului sau reaprecierea probelor.

Analizând contestația în anulare

formulată de pârâtă raportată la dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ. se constată că pârâta a formulat o cale de atac extraordinară,

respectiv contestație în anulare specială, determinată de dezlegarea eronată a

cauzei, dată de instanța de recurs, ca rezultat al unei erori materiale.

Astfel, se constată că la dosarul

cauzei deși au fost depuse in extenso sentința comercială nr. 730 din 20

septembrie 2004 a Tribunalului Teleorman secția civilă și sentința comercială nr.

203 din 27 iunie 2005 a aceleiași instanțe, instanța de recurs nu le-a

cercetat, ci a reținut doar că a fost introdusă de către reclamantă o cerere

privind emiterea unei somații de plată, care nu demonstrează lipsa de

pasivitate a acesteia și care întrerupe termenul de prescripție.

Neprocedând la cercetarea celor două

înscrisuri depuse la dosar, instanța a săvârșit o greșeală cu caracter

procedural care a determinat pronunțarea unei soluții eronate.

Dacă instanța de apel ar fi cercetat

cele două înscrisuri ar fi constatat că există elemente noi în măsură să

determine altă soluție decât cea pronunțată, în sensul că ar fi putut constata

că una dintre acțiuni a fost respinsă iar una a fost anulată ca netimbrată,

fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 16 lit. c) din Decretul 167/1958

potrivit căruia prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea

procesului, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, sau anulată.

Constatându-se că instanța de recurs a

comis o eroare materială esențială care a determinat o soluție eronată în

sensul constatării întreruperii termenului de prescripție, Curtea, în temeiul art.

318 alin. (1) teza I C. proc. civ. va admite contestația în anulare, va anula

decizia atacată, urmând a fixa termen de judecată în vederea soluționării

recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC A.R.A. SA Sucursala Teleorman, împotriva

Deciziei nr. 1028 din 12 aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, anulează decizia sus menționată și fixează termen

în vederea soluționării recursului la 7 mai 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2008.