ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1139/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la nr. 3856 din 11 iulie 2003 prin declinare de competență de la Judecătoria Zimnicea, reclamantul T.F., a solicitat anularea notei de constatare nr. 2290 din 15 martie 2003, a procesului verbal de expertiză nr. 201 din 25 martie 2003 încheiat cu reprezentanții SC E.O. SA, S.D.F.E.E. alexandria. Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința comercială nr. 2621 din 3 noiembrie 2003, a respins, ca nefondată, contestația formulată de petentul T.F. Împotriva sentinței a declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 460/ F pronunțată în camera de consiliu la 20 februarie 2004, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de SC E.O.

SA, S.D.F.E.E. ALEXANDRIA și de T.F. reținând că potrivit art. 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 intrată în vigoare potrivit art. 111 din aceeași ordonanță, la data de 27 august 2003, hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a ordonanței sunt supuse apelului. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 493 pronunțată la data de 30 aprilie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate de reclamantă și pârâtă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu motivarea că față de dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., calea de atac este recurs valoarea obligațiilor de plată fiind sub prafonul valoric de 200 mil.lei stabilit de textul de lege precitat. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 3917 pronunțată în camera de consiliu de la 20 octombrie 2004, în considerarea dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 195/2004, a admis excepția necompetenței materiale, a scos de pe rol dosarul și a dispus înaintarea la Curtea de Apel București. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 120 pronunțată la 27 ianuarie 2005, a admis recursurile declarate de pârâta SC E.O. SA, S.D.F.E.E.

ALEXANDRIA și reclamantul T.F. împotriva sentinței nr. 3631 din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Teleorman, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleeași instanțe, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale. În rejudecare, prin sentința nr. 266 din 19 septembrie 2005, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul T.F., a admis cererea reconvențională formulată de pârâta și a obligat reclamantul la plata sumei de 63.548.400 lei cu titlu de despăgubiri civile și 6.930.856 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs pe care instanța l-a calificat apel, astfel că prin decizia nr. 277 pronunțată la 19 mai 2006 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul-pârât T.F.

Cu petiția înregistrată, la data de 28 iunie 2006, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei anterior menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și a sentinței nr. 266/2005 iar în fond anularea notei de constatare nr. 2290 din 15 martie 2003 și pe cale de consecință respingerea, ca nefondată, a cererii reconvențională formulată de pârâtă. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la termenul de judecată de astăzi 14 martie 2007, a invocat din oficiu excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului soluționat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 277 din 19 mai 2006, față de dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., modificat prin legea nr. 219/2005 în vigoare la data pronunțării sentinței nr. 266 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Teleorman. În concluzie, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nelegalității căii de atac a apelului, va desființa decizia nr. 277 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de tribunal. În rejudecarea recursului vor fi supuse analizei și motivele de recurs invocate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nelegalității căii de atac a apelului. Desființează decizia nr. 277 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea recursului declarat de reclamantul T.F. împotriva sentinței nr. 266 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Teleorman. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.