ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Giurgiu sub nr. 184/2004, reclamanta SC D. SA

Giurgiu a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.A.S. Giurgiu și A.V.A.B.

București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună

constatarea situației de forță majoră în care se afla reclamanta și a dreptului

de a beneficia de opozabilitatea certificatului de forță majoră din 26 iunie

2001 față de C.A.S. Giurgiu.

Tribunalul Giurgiu prin sentința nr.

356 din 23 septembrie 2004 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA

împotriva pârâților C.A.S. Giurgiu și A.V.A.B. București.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut inadmisibilitatea cererii față de prevederile art. 111 alin.

(2) C. proc. civ. și, de asemenea, față de dispozițiile art. 1083 C. civ.

invocate de reclamantă ce reglementează efectele obligațiilor în general.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel reclamanta SC D. SA.

Prin decizia nr. 222 din 22 martie

2005, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a admis excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea cauzei și a

admis apelul formulat de apelanta SC D. SA cu consecința anulării sentinței

atacate, reținând cauza, în fond, spre soluționare.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel București a reținut excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Giurgiu în soluționarea cauzei, în conformitate cu art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 102 din 28 iunie

2005 Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța

legal învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a reținut, în

esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.

Împotriva evocatei sentințe a

formulat recurs reclamanta SC D. SA Giurgiu, invocând ca temei de drept al

cererii sale, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în

motivarea acesteia că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 1083 C.

civ., de fapt ignorându-le, dispoziții ce au constituit temeiul juridic al

acțiunii reclamantei.

Recurenta a solicitat admiterea

recursului, desființarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de chemare

în judecată în sensul stabilirii dreptului reclamantei de a beneficia de

opozbilitatea certificatului de forță majoră privind penalitățile și majorările

de întârziere calculate de către pârâți.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului și

examinând decizia recurată prin prisma criticilor care se circumscriu motivelor

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că în mod

corect, în fond, după anularea hotărârii apelate, Curtea de Apel București a

considerat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D. SA ca

fiind o acțiune în constatare prin care se realizează pretențiile reclamantei,

acțiune aflată sub incidența dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.

Potrivit textului legal sus-citat

partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau

neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului.

Ori, în adevăr, prin însăși cererea

de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să constate existența

situației de forță majoră a acestei părți litigante, cerere a cărei motivare în

drept o constituie art. 111 C. proc. civ., cum just a reținut Curtea de Apel

București.

Această cerere, având un caracter

subsidiar în raport cu acțiunea în realizare a dreptului, aici, referindu-ne

inclusiv la contestația la executare astfel cum este reglementată de

dispozițiile speciale în materie, anume, art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998, apare

ca inadmisibilă, așa cum bine a reținut Curtea de Apel București.

Cum critica formulată de recurenta

reclamantă vizând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la

greșita aplicare a legii de către Curtea de Apel București în soluționarea

pricinii se dovedește a fi neîntemeiată, sentința pronunțată fiind dată cu

aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale, instanța de recurs,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., urmează a respinge recursul

declarat de reclamanta SC D. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D. SA Giurgiu, împotriva deciziei nr. 102 din 28 iunie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.