ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Giurgiu sub nr. 184/2004, reclamanta SC D. SA Giurgiu a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.A.S. Giurgiu și A.V.A.B. București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună constatarea situației de forță majoră în care se afla reclamanta și a dreptului de a beneficia de opozabilitatea certificatului de forță majoră din 26 iunie 2001 față de C.A.S. Giurgiu. Tribunalul Giurgiu prin sentința nr. 356 din 23 septembrie 2004 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA împotriva pârâților C.A.S. Giurgiu și A.V.A.B. București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut inadmisibilitatea cererii față de prevederile art. 111 alin. (2) C. proc. civ. și, de asemenea, față de dispozițiile art. 1083 C. civ. invocate de reclamantă ce reglementează efectele obligațiilor în general. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta SC D. SA. Prin decizia nr. 222 din 22 martie 2005, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea cauzei și a admis apelul formulat de apelanta SC D. SA cu consecința anulării sentinței atacate, reținând cauza, în fond, spre soluționare. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu în soluționarea cauzei, în conformitate cu art. 3 pct. 3 C. proc.

civ. Prin sentința nr. 102 din 28 iunie 2005 Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța legal învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a reținut, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Împotriva evocatei sentințe a formulat recurs reclamanta SC D. SA Giurgiu, invocând ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea acesteia că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 1083 C. civ., de fapt ignorându-le, dispoziții ce au constituit temeiul juridic al acțiunii reclamantei.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în sensul stabilirii dreptului reclamantei de a beneficia de opozbilitatea certificatului de forță majoră privind penalitățile și majorările de întârziere calculate de către pârâți. Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele dosarului și examinând decizia recurată prin prisma criticilor care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că în mod corect, în fond, după anularea hotărârii apelate, Curtea de Apel București a considerat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D. SA ca fiind o acțiune în constatare prin care se realizează pretențiile reclamantei, acțiune aflată sub incidența dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ. Potrivit textului legal sus-citat partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Ori, în adevăr, prin însăși cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să constate existența situației de forță majoră a acestei părți litigante, cerere a cărei motivare în drept o constituie art. 111 C. proc. civ., cum just a reținut Curtea de Apel București. Această cerere, având un caracter subsidiar în raport cu acțiunea în realizare a dreptului, aici, referindu-ne inclusiv la contestația la executare astfel cum este reglementată de dispozițiile speciale în materie, anume, art. 83 din O.U.G.

nr. 51/1998, apare ca inadmisibilă, așa cum bine a reținut Curtea de Apel București. Cum critica formulată de recurenta reclamantă vizând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la greșita aplicare a legii de către Curtea de Apel București în soluționarea pricinii se dovedește a fi neîntemeiată, sentința pronunțată fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale, instanța de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA Giurgiu, împotriva deciziei nr. 102 din 28 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 ianuarie 2006.