ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția comercială, reclamanta F.P.S. a chemat în judecată pârâta SC C. SA Deva pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de 948.799 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 1.010.843.288 lei. În motivarea cererii s-a arătat că între cele două părți s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni privind un număr de 639.202 acțiuni ce reprezintă 50% din capitalul social al SC A. SA Deva, ulterior fiind întocmit actul adițional la contract, a fost diminuat pachetul de acțiuni la un număr de 413.602, reprezentând 30% din capitalul social al societății reclamante.

S-a mai arătat că pârâta a achitat 20% din prețul activului, urmând ca diferența de 4.136.020.000 lei, în 5 rate anuale, plată care nu a fost achitată. S-a mai precizat de către reclamantă că pârâta a fost notificată pentru achitarea diferenței de preț al contractului, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația, situație în care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. La primul termen de judecată pârâta a depus cerere reconvențională și întâmpinare. Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat să se constate că este proprietara a 33% din acțiunile SC A. SA Deva și să se dispună înscrierea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului, de asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale și teritorială.

Totodată, prin întâmpinare, pârâta în apărare pe fondul cauzei, a arătat că pretențiile reclamantei sunt netemeinice atât sub aspectul daunelor cerute cât și sub aspectul rezoluțiunii contractului. Prin sentința civilă nr. 62 din 17 decembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 3495/1999 Curtea de Apel a respins excepțiile de necompetență materială și respectiv teritorială invocate de pârâtă. De asemenea a respins cererea principală cât și cererea reconvențională formulate de SC C. SA Deva. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la fosta Curte Supremă de Justiție pârâta SC C. SA Deva și A.P.A.P.S. București, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 2742 din 11 mai 2001, prin admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel București, și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției comerciale a Tribunalului București.

Ulterior prin încheierea din 24 iunie 2002 a Secției a IV-a Tribunalul București a suspendat soluționarea cauzei în temeiul art. 65 din Legea nr. 64/1995, iar la data de 3 februarie 2006 prin sentința comercială nr. 391 s-a constatat perimată acțiunea ce a fost suspendată prin încheierea menționată mai sus. Împotriva încheierii de ședință de la 24 iunie 2002 și a sentinței comerciale nr. 391 din 3 februarie 2006, ambele pronunțate în dosarul nr. 510/3/2001, de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs A.V.A.S. București, iar prin decizia nr. 1886 din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au fost admise recursurile și a fost casată încheierea și sentința, fiind trimis dosarul aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, cu motivarea că instanța a reținut o situație de fapt eronată în cauză prin aceea că nu se putea face aplicarea art. 248 C. proc.

civ., referitor la perimare, suspendarea dispusă în baza Legii nr. 64/1995 nefiind susceptibilă de această sancțiune. Reluând judecarea cauzei, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis la data de 7 decembrie 2006 cererea formulată de A.V.A.S. București, în calitate de reclamantă, pentru disjungerea capătului de acțiune necuantificat în bani și dispunerea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 1997. Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut că pârâta se află în procedura insolvenței, astfel încât capătul de acțiune privind daunele interese urmează să rămână suspendat de drept pentru ca, ulterior, recuperarea creanțelor să se poată face în ordinea legală, conform procedurii Legii speciale nr. 64/1995 și art. 156 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, cel de-al doilea capăt de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, s-a apreciat că nu se tinde la realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, și poate fi soluționat separat, nefiind evaluabil în bani. În ceea ce privește capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997 Tribunalul a constatat că este neîntemeiată cu următoarea motivare. S-a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 1997 privind vânzarea - cumpărarea a 639.202 acțiuni, ce reprezentau 50% din capitalul social al SC A. SA Deva, pachet de acțiuni ce a fost ulterior diminuat la 413.602, reprezentând 30% din capitalul social al acestei societăți, conform actului adițional la contract.

Potrivit clauzelor contractuale, părțile au convenit ca diferența de preț să se achite în 5 rate anuale, avansul fiind achitat, însă A.V.A.S. nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, revenind prin chiar actul adițional asupra numărului de acțiuni ce urmau a fi tranzacționate, în mod unilateral. Legat de acest aspect, Tribunalul a reținut că pârâta s-a văzut în situația de a i se impune condiții pe care nu le-a avut în vedere la semnarea contractului din 1997, respectiv un procent mai mic din capitalul social al SC A. SA Deva, din 50% cât urma să dobândească aceasta din urmă să cumpere 30% deși achitase deja 20% din prețul acțiunilor. În atare condiții, a reținut Tribunalul, reclamanta nu mai înstrăinat numărul de acțiuni acceptate de părți, ca obiect al contractului din 1997, situație în care nu mai poate invoca ca motiv rezilierea contractului pentru nerespectarea de către pârâtă a obligației de plată a prețului acțiunilor.

De asemenea, tribunalul a reținut că fostul F.P.S., actuala reclamantă trebuia, conform art. 65 din contractul părților, să vândă pârâtei acțiunile ce revin valorii terenului, dar cu toate acestea a scos la licitație 74,01% din acțiuni la SC A. SA, licitație anunțată pentru data de 20 ianuarie 1999 fiind suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului dintre părți. Cu toate acestea, Tribunalul a mai reținut că, la data de 10 iunie 1999 a fost organizată o nouă licitație prin care 74,01% acțiuni au fost înstrăinate unei persoane fizice conform contractului de vânzare - cumpărare din 18 iunie 1999, vânzare care a fost anulată ulterior prin hotărâre judecătorească.

Față de aceste demersuri ale reclamantei, Tribunalul a constatat că aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale organizând licitații pentru vânzarea unui pachet de 74,01% din acțiuni, pârâta ajungând să dețină doar 20,44% din acțiuni, deci mai puțin decât se prevăzuse prin actul adițional. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel criticând hotărârea atacată și a arătat, în esență că, contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997 a fost semnat și ștampilat de ambele părți și urmare apariției O.U.G.

nr. 37/1997 părțile au convenit încheierea unui act adițional la contract, potrivit căruia la art. 8 s-a prevăzut acordarea unor facilități la cumpărarea de acțiuni, însă cu condiția ca pachetul de acțiuni solicitat să reprezinte 33% din totalul acțiunilor emise de societatea comercială; actul adițional încheiat a reprezentant voința comună a părților și a avut drept rezultat fracționarea pachetului de acțiuni inițial de 51% în două pachete: unul de 33% - conform actului adițional – și unul de 18% din capitalul social al SC A. SA Deva, pentru achiziționarea pachetului de acțiuni de 18% s-a încheiat cu pârâta contractul de vânzare - cumpărare din 11 iulie 1997 ce a fost desființat de drept ca urmare a neachitării prețului.

Reclamanta a mai arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar prin obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de către SC A. SA Deva a majorat capitalul social cu valoarea acestui teren, situație în care acțiunile pârâtei - intimate, care fac obiectul contractului din 197 modificat prin actul adițional din 11 iulie 1997, reprezentau numai 20,44%. A mai susținut în ceea ce privește nerespectarea obligației de a vinde cumpărătorului acțiunile rezultate în urma majorării capitalului social cu valoarea terenului, nu are legătură cu speța dedusă judecății, întrucât cele două contracte sunt distincte neexisând o conexiune între ele, așa încât nu se poate prevala de situația existentă într-un contract pentru a sista plățile în celălalt.

Prin decizia nr. 404 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că neîndeplinirea în totalitate de către pârâtă a obligației de plată a prețului acțiunilor cumpărate s-a datorat faptului că, ulterior încheierii actului adițional, reclamanta nu a mai recunoscut acesteia decât un procent de 20,44% din capitalul social al SC A. SA Deva deși prin actul adițional dobândise 33% din acest capital social; totodată, reclamanta nu a clarificat această situație, deși pârâta a solicitat acest lucru, așa cum a rezultat din corespondența purtată de părți, mai mult, reclamanta a procedat la vânzarea prin licitație publică a unui număr de acțiuni reprezentând un procent de 74,01%, vânzare ce a fost ulterior anulată prin hotărârea judecătorească.

În ceea ce privește neplata integrală a prețului acțiunilor nu s-a datorat culpei pârâtei, reclamanta fiind aceea care a creat incertitudine cu privire la procentul deținut de intimată din acțiunile SC A. SA Deva, iar referitor la schimbarea procentului la 33% din acțiunile societății privatizate în 20,44% s-a datorat majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a deținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, au fost înlăturate, ca nedovedite, instanța de apel calificându-le ca simple afirmații.

În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, în argumentarea căruia formulează critici vizând greșita apreciere a instanței de apel a actului adițional, ca fiind o notificare unilaterală, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 969 și art. 970 C. civ., și în apărarea cărora arată că atât în preambulul actului adițional cât și prin art. 13 din același act se menționează expres voința comună a ambelor părți la încheierea actului juridic încheiat, acord consimțit de părți ca urmare a apariției O.U.G. nr. 37/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.

Urmarea acestui act normativ ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997, a impus încheierea actului adițional, cu consimțământul reciproc al părților, întrucât acesta cuprinde prevederi prin care se acordau cumpărătorului facilități la cumpărarea de acțiuni – vânzarea pachetului de acțiuni, respectiv plata în rate cu achitarea unui avans minim de 20 - 40% din prețul de vânzare al pachetului de acțiuni și eșalonarea ratelor pe un termen de 3 - 5 ani de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare – cu condiția ca pachetul de acțiuni solicitat să reprezinte cel mult 33% din totalul acțiunilor emise de societatea comercială.

Recurenta - reclamantă mai arată că instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului iar pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile înserate în contractul de vânzare - cumpărare, în sensul că a achitat doar avansul datorat prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, rămânând restantă în ceea ce privește restul de rate contractuale, la care trebuie să achite dobânzile și penalitățile aferente. În ceea ce privește nerespectarea de către A.V.A.S.

a obligației de a vinde cumpărătorului acțiunile rezultate în urma majorării capitalului social cu valoarea terenului, recurenta susține că acest aspect nu are legătură cu cauza de față; în argumentarea acestei critici, recurenta prezintă situația de fapt și arată că între contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997 și contractul de vânzare - cumpărare din 1999 (încheiat între F.P.S., actualul A.V.A.S., și numitul S.M.) a cărei anulare a solicitat-o pârâta și care a făcut obiectul dosarului nr. 5165/1999 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sunt două contracte de sine stătătoare cu drepturi și obligații distincte, situație în care pârâta nu se poate prevala de situația existentă într-un contract pentru a sista plățile în altul.

În consecință, recurenta mai arată că diminuarea pachetului de acțiuni a contractului de vânzare - cumpărare din 1997 nu a avut loc în urma deciziei unilaterale a cumpărătorului, ci a avut la bază modificarea legislației privatizării. În atare condiții, nu se poate reține culpa A.V.A.S., iar privind pârâta, atât timp cât actul adițional a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 948 C. civ., aceasta a achiesat la obligațiile acestuia, fără obiecțiuni, așa încât pârâta era obligată să achite prețul contractului astfel cum a fost modificat prin actul adițional; neprocedând în acest fel, pârâta a încălcat clauzele contractuale ce îi reveneau în calitate de cumpărătoare, astfel că sancțiunea rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997 se impunea.

Față de considerentele expuse, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel, cu consecința admiterii apelului reclamantei în sensul schimbării, în tot, a sentinței tribunalului, respectiv dispunerea rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare din 1997. Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare: Referitor la critica recurentei potrivit căreia părțile au consimțit la încheierea actului adițional. Probele cauzei, respectiv corespondența purtată între părți, relevă însă că neîndeplinirea în totalitate de către intimata - pârâtă a obligației de plată a prețului acțiunilor cumpărate s-a datorat faptului că, ulterior, încheierii actului adițional, reclamanta nu a mai recunoscut acesteia decât un procent de 20,44% din capitalul social al SC A. SA Deva, deși prin actul adițional dobândise 33% din acest capital social.

În acest sens, sunt relevante adresele din 31 august 1999 și 23 iunie 1999 emise de intimată, precum și memoriul din 19 iulie 1999, înscrisuri din conținutul cărora a rezultat că pârâta a solicitat reclamantei clarificarea acestei situații, arătând că va achita ratele și dobânzile numai după ce F.P.S. (antecesoarea reclamantei) va proceda la recunoașterea procentului de 33% din acțiunile SC A. SA Deva. Totodată, reclamanta nu a clarificat această situație pârâtei referitor la modul cum a redus procentul la 20,44% din acțiunile SC A. SA, de asemenea nu a clarificat faptul că reclamanta a scos la vânzare prin licitație publică a unui număr de acțiuni reprezentând un procent de 74,01%, vânzarea care a fost ulterior anulată prin hotărâre judecătorească.

În aceste condiții este evident că neplata integrală a prețului acțiunilor nu s-a datorat culpei pârâte, reclamanta fiind aceea care a creat incertitudine cu privire la procentul deținut de intimată din acțiunile SC A. SA Deva. În ceea ce privește susținerile din recurs în sensul că, schimbarea procentului de 33% din acțiunile societății privatizate în 20,44% este rezultatul majorării capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu pot fi primite nefiind în niciun fel dovedite, rămânând în stadiul de simple afirmații. De altfel, potrivit art. 969 C. proc. civ., convențiile legal făcute de părți au putere de lege, așa încât reclamanta era obligată să respecte contractul de vânzare - cumpărare precum și actul subsecvent potrivit cărora s-au stabilit clauze pe care aceasta le-a încălcat.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constată că motivele invocate nu se circumscriu în motive de nelegalitate, motiv pentru care urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 404 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.