ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția comercială, reclamanta F.P.S. a chemat în judecată pârâta SC

C. SA Deva pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997, precum și

obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de 948.799 lei și a penalităților

de întârziere în sumă de 1.010.843.288 lei.

În motivarea cererii s-a

arătat că între cele două părți s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni privind un număr de 639.202 acțiuni ce reprezintă 50% din capitalul

social al SC A. SA Deva, ulterior fiind întocmit actul adițional la contract, a

fost diminuat pachetul de acțiuni la un număr de 413.602, reprezentând 30% din

capitalul social al societății reclamante.

S-a mai arătat că pârâta a

achitat 20% din prețul activului, urmând ca diferența de 4.136.020.000 lei, în

5 rate anuale, plată care nu a fost achitată.

S-a mai precizat de către

reclamantă că pârâta a fost notificată pentru achitarea diferenței de preț al contractului,

însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația, situație în care s-a solicitat

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

La primul termen de judecată

pârâta a depus cerere reconvențională și întâmpinare. Prin cererea

reconvențională pârâta a solicitat să se constate că este proprietara a 33% din

acțiunile SC A. SA Deva și să se dispună înscrierea cuvenitelor mențiuni în

Registrul Comerțului, de asemenea, a invocat excepția necompetenței materiale

și teritorială. Totodată, prin întâmpinare, pârâta în apărare pe fondul cauzei,

a arătat că pretențiile reclamantei sunt netemeinice atât sub aspectul daunelor

cerute cât și sub aspectul rezoluțiunii contractului.

Prin sentința civilă nr. 62

din 17 decembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 3495/1999 Curtea de Apel a

respins excepțiile de necompetență materială și respectiv teritorială invocate

de pârâtă. De asemenea a respins cererea principală cât și cererea

reconvențională formulate de SC C. SA Deva.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs la fosta Curte Supremă de Justiție pârâta SC C. SA Deva și

A.P.A.P.S. București, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 2742 din 11 mai

2001, prin admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel

București, și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției comerciale

a Tribunalului București.

Ulterior prin încheierea din

24 iunie 2002 a Secției a IV-a Tribunalul București a suspendat soluționarea

cauzei în temeiul art. 65 din Legea nr. 64/1995, iar la data de 3 februarie

2006 prin sentința comercială nr. 391 s-a constatat perimată acțiunea ce a fost

suspendată prin încheierea menționată mai sus.

Împotriva încheierii de

ședință de la 24 iunie 2002 și a sentinței comerciale nr. 391 din 3 februarie

2006, ambele pronunțate în dosarul nr. 510/3/2001, de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a declarat recurs A.V.A.S. București, iar prin decizia nr. 1886

din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

au fost admise recursurile și a fost casată încheierea și sentința, fiind

trimis dosarul aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, cu motivarea că

instanța a reținut o situație de fapt eronată în cauză prin aceea că nu se

putea face aplicarea art. 248 C. proc. civ., referitor la perimare, suspendarea

dispusă în baza Legii nr. 64/1995 nefiind susceptibilă de această sancțiune.

Reluând judecarea cauzei,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis la data de 7 decembrie

2006 cererea formulată de A.V.A.S. București, în calitate de reclamantă, pentru

disjungerea capătului de acțiune necuantificat în bani și dispunerea

rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 1997.

Pentru a dispune astfel Tribunalul

a reținut că pârâta se află în procedura insolvenței, astfel încât capătul de

acțiune privind daunele interese urmează să rămână suspendat de drept pentru

ca, ulterior, recuperarea creanțelor să se poată face în ordinea legală,

conform procedurii Legii speciale nr. 64/1995 și art. 156 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, cel de-al

doilea capăt de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare

acțiuni, s-a apreciat că nu se tinde la realizarea creanțelor asupra

debitorului sau bunurilor sale, și poate fi soluționat separat, nefiind

evaluabil în bani.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997

Tribunalul a constatat că este neîntemeiată cu următoarea motivare.

S-a reținut că între părți

s-a încheiat contractul din 1997 privind vânzarea - cumpărarea a 639.202

acțiuni, ce reprezentau 50% din capitalul social al SC A. SA Deva, pachet de

acțiuni ce a fost ulterior diminuat la 413.602, reprezentând 30% din capitalul

social al acestei societăți, conform actului adițional la contract.

Potrivit clauzelor

contractuale, părțile au convenit ca diferența de preț să se achite în 5 rate

anuale, avansul fiind achitat, însă A.V.A.S. nu și-a respectat obligațiile

asumate prin contract, revenind prin chiar actul adițional asupra numărului de

acțiuni ce urmau a fi tranzacționate, în mod unilateral.

Legat de acest aspect, Tribunalul

a reținut că pârâta s-a văzut în situația de a i se impune condiții pe care nu

le-a avut în vedere la semnarea contractului din 1997, respectiv un procent mai

mic din capitalul social al SC A. SA Deva, din 50% cât urma să dobândească

aceasta din urmă să cumpere 30% deși achitase deja 20% din prețul acțiunilor.

În atare condiții, a reținut

Tribunalul, reclamanta nu mai înstrăinat numărul de acțiuni acceptate de părți,

ca obiect al contractului din 1997, situație în care nu mai poate invoca ca

motiv rezilierea contractului pentru nerespectarea de către pârâtă a obligației

de plată a prețului acțiunilor.

De asemenea, tribunalul a

reținut că fostul F.P.S., actuala reclamantă trebuia, conform art. 65 din

contractul părților, să vândă pârâtei acțiunile ce revin valorii terenului, dar

cu toate acestea a scos la licitație 74,01% din acțiuni la SC A. SA, licitație

anunțată pentru data de 20 ianuarie 1999 fiind suspendată până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a litigiului dintre părți.

Cu toate acestea, Tribunalul

a mai reținut că, la data de 10 iunie 1999 a fost organizată o nouă licitație

prin care 74,01% acțiuni au fost înstrăinate unei persoane fizice conform

contractului de vânzare - cumpărare din 18 iunie 1999, vânzare care a fost

anulată ulterior prin hotărâre judecătorească.

Față de aceste demersuri ale

reclamantei, Tribunalul a constatat că aceasta nu și-a respectat obligațiile

contractuale organizând licitații pentru vânzarea unui pachet de 74,01% din

acțiuni, pârâta ajungând să dețină doar 20,44% din acțiuni, deci mai puțin

decât se prevăzuse prin actul adițional.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel criticând hotărârea atacată și a arătat, în esență

că, contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 1997 a fost semnat și

ștampilat de ambele părți și urmare apariției O.U.G. nr. 37/1997 părțile au

convenit încheierea unui act adițional la contract, potrivit căruia la art. 8

s-a prevăzut acordarea unor facilități la cumpărarea de acțiuni, însă cu

condiția ca pachetul de acțiuni solicitat să reprezinte 33% din totalul

acțiunilor emise de societatea comercială; actul adițional încheiat a

reprezentant voința comună a părților și a avut drept rezultat fracționarea pachetului

de acțiuni inițial de 51% în două pachete: unul de 33% - conform actului

adițional – și unul de 18% din capitalul social al SC A. SA Deva, pentru

achiziționarea pachetului de acțiuni de 18% s-a încheiat cu pârâta contractul

de vânzare - cumpărare din 11 iulie 1997 ce a fost desființat de drept ca

urmare a neachitării prețului.

Reclamanta a mai arătat că

pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar prin obținerea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de către

SC A. SA Deva a majorat capitalul social cu valoarea acestui teren, situație în

care acțiunile pârâtei - intimate, care fac obiectul contractului din 197

modificat prin actul adițional din 11 iulie 1997, reprezentau numai 20,44%. A

mai susținut în ceea ce privește nerespectarea obligației de a vinde

cumpărătorului acțiunile rezultate în urma majorării capitalului social cu

valoarea terenului, nu are legătură cu speța dedusă judecății, întrucât cele

două contracte sunt distincte neexisând o conexiune între ele, așa încât nu se

poate prevala de situația existentă într-un contract pentru a sista plățile în

celălalt.

Prin decizia nr. 404 din 25

septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că neîndeplinirea în totalitate

de către pârâtă a obligației de plată a prețului acțiunilor cumpărate s-a

datorat faptului că, ulterior încheierii actului adițional, reclamanta nu a mai

recunoscut acesteia decât un procent de 20,44% din capitalul social al SC A. SA

Deva deși prin actul adițional dobândise 33% din acest capital social; totodată,

reclamanta nu a clarificat această situație, deși pârâta a solicitat acest

lucru, așa cum a rezultat din corespondența purtată de părți, mai mult,

reclamanta a procedat la vânzarea prin licitație publică a unui număr de

acțiuni reprezentând un procent de 74,01%, vânzare ce a fost ulterior anulată

prin hotărârea judecătorească.

În ceea ce privește neplata

integrală a prețului acțiunilor nu s-a datorat culpei pârâtei, reclamanta fiind

aceea care a creat incertitudine cu privire la procentul deținut de intimată

din acțiunile SC A. SA Deva, iar referitor la schimbarea procentului la 33% din

acțiunile societății privatizate în 20,44% s-a datorat majorării capitalului

social cu valoarea terenului pentru care s-a deținut certificatul de atestare a

dreptului de proprietate, au fost înlăturate, ca nedovedite, instanța de apel

calificându-le ca simple afirmații.

În contra celei din urmă

hotărâri reclamanta a declarat recurs, în argumentarea căruia formulează

critici vizând greșita apreciere a instanței de apel a actului adițional, ca

fiind o notificare unilaterală, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 969

și art. 970 C. civ., și în apărarea cărora arată că atât în preambulul actului

adițional cât și prin art. 13 din același act se menționează expres voința

comună a ambelor părți la încheierea actului juridic încheiat, acord consimțit

de părți ca urmare a apariției O.U.G. nr. 37/1997 privind modificarea și

completarea Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.

Urmarea acestui act normativ

ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997, a

impus încheierea actului adițional, cu consimțământul reciproc al părților,

întrucât acesta cuprinde prevederi prin care se acordau cumpărătorului

facilități la cumpărarea de acțiuni – vânzarea pachetului de acțiuni, respectiv

plata în rate cu achitarea unui avans minim de 20 - 40% din prețul de vânzare

al pachetului de acțiuni și eșalonarea ratelor pe un termen de 3 - 5 ani de la

data încheierii contractului de vânzare - cumpărare – cu condiția ca pachetul

de acțiuni solicitat să reprezinte cel mult 33% din totalul acțiunilor emise de

societatea comercială.

Recurenta - reclamantă mai

arată că instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului iar pârâta

nu și-a îndeplinit obligațiile înserate în contractul de vânzare - cumpărare,

în sensul că a achitat doar avansul datorat prin contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni, rămânând restantă în ceea ce privește restul de rate contractuale,

la care trebuie să achite dobânzile și penalitățile aferente.

În ceea ce privește

nerespectarea de către A.V.A.S. a obligației de a vinde cumpărătorului

acțiunile rezultate în urma majorării capitalului social cu valoarea terenului,

recurenta susține că acest aspect nu are legătură cu cauza de față; în

argumentarea acestei critici, recurenta prezintă situația de fapt și arată că

între contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997 și contractul de

vânzare - cumpărare din 1999 (încheiat între F.P.S., actualul A.V.A.S., și

numitul S.M.) a cărei anulare a solicitat-o pârâta și care a făcut obiectul

dosarului nr. 5165/1999 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sunt două

contracte de sine stătătoare cu drepturi și obligații distincte, situație în

care pârâta nu se poate prevala de situația existentă într-un contract pentru a

sista plățile în altul.

În consecință, recurenta mai

arată că diminuarea pachetului de acțiuni a contractului de vânzare - cumpărare

din 1997 nu a avut loc în urma deciziei unilaterale a cumpărătorului, ci a avut

la bază modificarea legislației privatizării. În atare condiții, nu se poate

reține culpa A.V.A.S., iar privind pârâta, atât timp cât actul adițional a fost

încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 948 C. civ., aceasta a achiesat la

obligațiile acestuia, fără obiecțiuni, așa încât pârâta era obligată să achite

prețul contractului astfel cum a fost modificat prin actul adițional;

neprocedând în acest fel, pârâta a încălcat clauzele contractuale ce îi

reveneau în calitate de cumpărătoare, astfel că sancțiunea rezoluțiunii

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1997 se impunea.

Față de considerentele

expuse, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei

pronunțate în apel, cu consecința admiterii apelului reclamantei în sensul schimbării,

în tot, a sentinței tribunalului, respectiv dispunerea rezoluțiunii

contractului de vânzare - cumpărare din 1997.

Recursul este nefondat

potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Referitor la critica

recurentei potrivit căreia părțile au consimțit la încheierea actului

adițional.

Probele cauzei, respectiv

corespondența purtată între părți, relevă însă că neîndeplinirea în totalitate

de către intimata - pârâtă a obligației de plată a prețului acțiunilor

cumpărate s-a datorat faptului că, ulterior, încheierii actului adițional,

reclamanta nu a mai recunoscut acesteia decât un procent de 20,44% din

capitalul social al SC A. SA Deva, deși prin actul adițional dobândise 33% din

acest capital social.

În acest sens, sunt

relevante adresele din 31 august 1999 și 23 iunie 1999 emise de intimată,

precum și memoriul din 19 iulie 1999, înscrisuri din conținutul cărora a

rezultat că pârâta a solicitat reclamantei clarificarea acestei situații,

arătând că va achita ratele și dobânzile numai după ce F.P.S. (antecesoarea

reclamantei) va proceda la recunoașterea procentului de 33% din acțiunile SC A.

SA Deva.

Totodată, reclamanta nu a

clarificat această situație pârâtei referitor la modul cum a redus procentul la

20,44% din acțiunile SC A. SA, de asemenea nu a clarificat faptul că reclamanta

a scos la vânzare prin licitație publică a unui număr de acțiuni reprezentând

un procent de 74,01%, vânzarea care a fost ulterior anulată prin hotărâre

judecătorească.

În aceste condiții este

evident că neplata integrală a prețului acțiunilor nu s-a datorat culpei

pârâte, reclamanta fiind aceea care a creat incertitudine cu privire la

procentul deținut de intimată din acțiunile SC A. SA Deva.

În ceea ce privește

susținerile din recurs în sensul că, schimbarea procentului de 33% din

acțiunile societății privatizate în 20,44% este rezultatul majorării

capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obținut certificatul

de atestare a dreptului de proprietate, nu pot fi primite nefiind în niciun fel

dovedite, rămânând în stadiul de simple afirmații.

De altfel, potrivit art. 969

C. proc. civ., convențiile legal făcute de părți au putere de lege, așa încât

reclamanta era obligată să respecte contractul de vânzare - cumpărare precum și

actul subsecvent potrivit cărora s-au stabilit clauze pe care aceasta le-a

încălcat.

Prin urmare, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constată că motivele invocate nu

se circumscriu în motive de nelegalitate, motiv pentru care urmează să respingă

recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 404

din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.