ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296 din 21 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul nr. 10467/2004, inculpatul K.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. și art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul corp delict. În baza art. 126 din O.U.G. nr. 150/2002 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1754,12 lei RON către partea civilă C.A.S. jud. Hunedoara. În baza art. 14, 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei RON cu titlu de despăgubiri civile și 5.000 lei RON cu titlu de daune morale către partea civilă N.V. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 25 ianuarie 2003, inculpatul și-a sărbătorit ziua de naștere împreună cu prietenii săi la barul Z.L. din micul D. din Deva, după care a plecat împreună cu martorul H.N., la domiciliul acestuia din urmă unde au continuat să mai consume băuturi alcoolice. De la domiciliul acestuia inculpatul s-a deplasat la Stația P. Deva unde acesta le-a spus salariaților că este ziua sa de naștere și dorește să dea de băut. După ce a comandat bere s-a deplasat în vestiar la partea vătămată N.V.

care era de serviciu la Stația P., luând cu el pachetul de țigări și bricheta. După câteva minute din vestiar partea vătămată a început să strige după ajutor țipând de durere și spunând că l-a lovit inculpatul cu un cuțit care se afla pe masă. Din vestiar a ieșit primul partea vătămată care era plin de sânge pe cap și în zona feței, iar după el a ieșit în fugă și inculpatul care a dispărut imediat, după comiterea faptei lăsând în vestiar pe masă pachetul de țigări Pall Mall, bricheta, precum și sticla de bere din care băuse. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătorești. În urma faptelor comise de către inculpat, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 38-39 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În drept s-a reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul K.V. Prin apelul declarat, parchetul aduce critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii atacate, considerând că pedeapsa aplicată este greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., considerând-o prea blândă față de gradul de pericol social al faptei comise și atitudinea inculpatului de negare a comiterii faptei în ciuda tuturor probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a considerat că hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul omisiunii instanței de fond de a aplica inculpatului și pedeapsa complimentară, având în vedere că potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea de cel puțin 2 ani raportat la prevederile art. 174 C. pen., era obligatorie aplicarea acestei pedepse. S-a constatat că apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris, însă acesta prin apărătorul ales a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea de sub învinuirea infracțiunii reținute în sarcina sa. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., urmând a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 361/ A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6668/2005, așa cum a fost îndreptată eroarea vădită, în ceea ce privește numărul deciziei pronunțate, greșit menționându-se nr. 367/ A din 13 decembrie 2005 în loc de 361/ A din 13 decembrie 2005, cum era corect, conform încheierii aceleiași instanțe din 3 februarie 2006 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 296 din 21 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 10467/2004 și în consecință a fost desființată sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate și pedepsei complimentare și a fost rejudecată cauza în aceste limite: S-a stabilit, la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului K.V., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința penală atacată. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul K.V. împotriva sentinței penale nr. 296/2005 a Tribunalului Hunedoara. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 160 lei RON cheltuieli judiciare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în baza probelor administrate, instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecății, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită. Din declarațiile martorilor R.C.V.

și G.M.A. coroborate cu declarațiile părții vătămate a rezultat că, în noaptea de 25 ianuarie 2003, inculpatul K.V. și-a vizitat foști colegi de serviciu de la SC E. SRL Săliște, stația P. Deva. Acesta i-a servit cu bere și cafea, motivând că își aniversează ziua de naștere. Partea vătămată N.V., angajat la această stație de benzină, se afla în vestiar, unde se retrăsese din cauza unor dureri cauzate de un abces dentar. Inculpatul și-a comandat o bere, iar pentru martorii R.C.V. și G.M.A. o cafea, respectiv o bere. După ce au conversat un timp, inculpatul a intrat în vestiar, motivând că vrea să vorbească și cu partea vătămată. După circa 30 de minute, a ieșit din vestiar partea vătămată, care avea răni sângerânde în zona capului, urmată fiind de inculpat, care a părăsit, în fugă incinta benzinăriei.

Cu ocazia cercetării locului faptei a fost ridicată o sticlă de 0,5 l pe care au fost identificate urme papilare. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 114 din 6 martie 2002 a rezultat că urmele papilare ridicate de pe sticla de bere găsită pe masa din vestiarul stației de produse petroliere E. din Deva cu ocazia cercetării la fața locului din 26 ianuarie 2003 au fost create de degetele mari de la ambele mâini de inculpatul K.V. Din certificatul medico-legal nr. 104/C/2003 și raportul de expertiză medico-legală nr. 133203/B/2004 a rezultat că partea vătămată N.V. a prezentat leziuni posttraumatice – traumatism cranio-cerebral, plagă contuză temporală stânga care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cu corp tăietor, leziuni ce au necesitat 38-39 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Leziunile mai sus descrise i-au fost produse părții vătămate de către inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu un cuțit găsit pe masă, cu o asemenea intensitate încât lama cuțitului s-a rupt. Audiat fiind în cursul procesului penal, urmărire penală, cercetarea judecătorească la instanța de fond, cât și în cursul judecării apelului, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, în pofida probelor testimoniale și științifice administrate în cauză, care au confirmat fără nici un dubiu vinovăția acestuia. Deci sub aspectul respectării prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea atacată este legală și temeinică.

Cât privește însă pedeapsa aplicată inculpatului, curtea de apel a reținut că aceasta este prea blândă față de modalitatea comiterii infracțiunii, lovitură aplicată cu un cuțit, în zona capului victimei, cu o asemenea intensitate, încât lama cuțitului s-a rupt și atitudinea inculpatului de a nega comiterea infracțiunii în contextul existenței unor probe certe și evidente de vinovăție. În considerentele deciziei, instanța de apel a făcut referiri la temeiurile legale ale soluțiilor dispuse, iar pe fond la cuantumul pedepsei principale, precum și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul K.V., fără a arăta inițial motivele de recurs.

La dosarul cauzei au fost depuse pentru termenul de judecată de la 23 martie 2003 motivele de recurs formulate în scris, de apărătorul M.E. cu împuternicire avocațială pentru redactare memoriu, motive de recurs. Astfel, apărarea recurentului inculpat a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 10, 12, 17 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Se apreciază de către apărare că nelegalitatea deciziei atacate este evidentă, deoarece în motivarea ei nu se face nici o referire la probațiunea care a fost solicitată în faza apelului, la aceea încuviințată inculpatului, la expertizarea corpului delict și expertizarea medico-legală a părții vătămate. Astfel, apărarea a arătat că din proba încuviințată a rezultat că în faza cercetărilor prealabile, la ridicarea corpului tăietor nu s-au prelevat urme papilare de pe acesta, așa cum precizează în urma adresei trimise, Biroul Criminalistic din cadrul Poliției municipiului Deva, ceea ce reprezintă un argument foarte puternic în susținerea achitării inculpatului pe care a solicitat-o.

În motivare au fost reținute trunchiat numai acele părți din probele administrate care au susținut varianta agreată, ca în cazul expertizei medico-legale de la dosarul Judecătoriei Deva, omițându-se precizarea că loviturile nu au pus în pericol viața, aspect esențial în soluționarea cauzei, având în vedere că la schimbarea încadrării juridice a faptei, nu s-a avut în vedere decât aprecierea instanței în sensul acesta, fără a se efectua o expertizare în acest sens. Deși prin decizia nr. 482/2004 s-a dispus expertizarea părții vătămate aceasta nu s-a efectuat niciodată, așa încât este nelegală condamnarea inculpatului pentru o infracțiune de tentativă la omor, fără a exista o expertiză medico-legală care să precizeze că a fost pusă în pericol viața.

Mai mult există o expertiză contrară, iar în apel s-au invocat și dispozițiile art. 333 raportat la 380 C. proc. pen., urmărirea penală nu a fost completă, însă instanța nu a considerat că s-ar impune trimiterea dosarului pentru completarea urmăririi penale organului de cercetare competent. Declarația părții vătămate luată după schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la corpul tăietor și lipsa intensității loviturii este evocatoare respectiv „era un cuțit cu care mâncam, avea lama lungă, cu crestături și cu mâner textil, care se mișca puțin, nu era strâns cu nit”, „am simțit o lovitură în tâmplă, V. a continuat să mă lovească cu disperare cu mâinile … nu am știut cu ce obiect m-a lovit”, astfel încât, nu poate rezista schimbarea de încadrare juridică.

Apărarea a arătat că în raport cu cele menționate este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală. La termenul de astăzi, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar, la rândul său, motive de recurs, formulate în scris pentru recurentul inculpat, pe care le-a și susținut oral, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17, 17 1 și 18 C. proc. pen. și solicitând, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Totodată, apărătorul recurentului inculpat, într-un prim subsidiar a solicitat restituirea cauzei la organul de urmărire penală sau trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale privind pe partea vătămată, deoarece, după opinia sa, există contradicții între cele două radiografii efectuate acesteia, urmând să se stabilească și dacă leziunile ar fi putut fi produse de un cuțit „cu lama îndoită și mâner rupt”. De asemenea, apărătorul recurentului, în cel de-al doilea subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., în considerarea duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare, respectiv 38-39 zile sau menținerea sentinței instanței de fond, apreciind că aceasta este legală și temeinică.

În recurs, deși legal citat pentru termenul de astăzi la adresa indicată chiar de către inculpat, respectiv în Deva, str. Aleea Crinilor (dosarul nr. P 10467/2004 al Tribunalului Hunedoara, acesta a lipsit, pentru care s-a prezentat, însă, atât apărătorul desemnat din oficiu, cât și apărătorul ales, acesta din urmă, după terminarea dezbaterilor, potrivit mențiunii din partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul K.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate de către ambii apărători ai inculpatului ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 17 1 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza examenului propriu a stabilit în mod judicios și temeinic motivat vinovăția inculpatului K.V. în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, după restituirea cauzei la parchet, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului K.V., care, în noaptea de 25 ianuarie 2003, i-a aplicat părții vătămate N.V.

cu un cuțit mai multe lovituri cu intensitate maximă, în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 38-39 zile de îngrijiri medicale întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu raportul de constatare tehnico-științifică, cu raportul de expertiză medico-legală al părții vătămate, cu declarațiile părții civile, declarațiilor martorilor R.C.V., G.M.A. date, atât în cursul urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, cu declarațiile martorilor H.N., H.D.

date la prima instanță a fost dovedită contribuția concretă a inculpatului K.V. la săvârșirea faptei, fiind infirmată poziția de nerecunoaștere a acesteia, adoptată de inculpat, atât la instanța de fond, la tribunal, cât și în apel. Astfel, în conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, a fost consemnată poziția martorilor oculari R.C. și C.M.A. cu privire la bunurile cumpărate de inculpat, la petele și picăturile de substanță de culoare brun-roșcată ce par a fi sânge, de pe scaun și pardoseală, la mânerul de cuțit confecționat din textolit, având lungimea de 10,5 cm și o lamă de cuțit confecționată în stil vânătoresc cu zimți în partea opusă tăișului, având o lungime de 13 cm, lama prezentând o ruptură la partea dinspre mâner, iar vârful acesteia este îndoit.

Totodată în același proces-verbal se menționează că „de la fața locului au fost ridicate următoarele categorii de urme și mijloace materiale de probă: 4 fragmente de urme papilare relevate cu lumogen și ridicate pe hârtie folio-adezivă de culoare neagră de pe sticla de bere găsită pe masa din vestiar, urmele au fost ambalate în plicul nr. 1; 2 urme materie reprezentând lama și mânerul de cuțit descrise mai sus, urme ce au fost fixate prin fotografiere, ridicate și ambalate în plicul nr. 2; 1 urmă biologică, reprezentând petele și picăturile de substanță de culoare brun-roșcată ce pare a fi sânge, urme ce au fost fixate și ridicate prin fotografiere.” Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 114 din 06 martie 2003 întocmit de Biroul Criminalistic al Poliției municipiului Deva a concluzionat că urmele papilare ridicate de pe o sticlă de bere, găsită pe masa din vestiarul Stației de produse petroliere E. din Deva, cu ocazia cercetării la fața locului din data de 26 ianuarie 2003, în cauza privind vătămarea corporală comisă asupra numitului N.V., au fost create de degetele mari, de la ambele mâini ale numitului K.V.

În declarația sa dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată N.V. a precizat că „…Pe masă era un cuțit cu care mâncam, avea lama lungă, cu crestături și cu mâner din textolit. Lama cuțitului se mișca puțin, nu era strâns în nit … K.V. a mers până la baie și când a revenit mi-a pus mâna pe față spunând că am febră, după care am simțit o lovitură în tâmplă. K.V. a continuat că mă lovească cu disperare cu mâinile. Am reușit să mă ridic, l-am împins și am fugit din vestiar, iar K.V. a venit după mine și a fugit din bar. Eu nu am știut că sângerez, am simțit ceva cald pe față și mi-a spus G.M.A. că sunt plin de sânge pe față. Când am ieșit din vestiar, m-am întâlnit cu R.C. care venea spre vestiar și aceasta l-a văzut pe K.V., ieșind din vestiar.

Am mers la baie și m-am spălat de sânge, iar G.M.A. mi-a acoperit capul cu un prosop. A fost chemată ambulanța și am fost condus la Spitalul Municipal Deva unde am fost internat circa 3 săptămâni…”. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, la tribunal martora R.C.V. a arătat că „În jurul orelor 2,00-2,30 inculpatul a venit la stația P.E. Deva, iar eu mă aflam la bar de serviciu. Inculpatul s-a prezentat singur. A spus că este ziua lui de naștere și s-a oferit să ne dea ceva de ziua lui, respectiv o cafea, o bere. În stația P. se mai aflau următoarele persoane: N.V. și G.M.A. Alături de mine când a sosit inculpatul se afla G.M.A., iar partea vătămată și civilă se afla în vestiar, deoarece avea un abces dentar.

Inculpatul ne-a oferit mie o cafea, iar lui G.M.A. o bere, precum și el a servit tot o bere Hațegana. La un moment dat a ieșit partea vătămată din vestiar, iar inculpatul s-a oferit să-l ducă dimineața la stomatologie. Totul a decurs normal, chiar și atunci când inculpatul s-a dus în vestiar la partea vătămată după ce acesta s-a retras din nou pentru că nu se simțea bine … Pentru circa 2 minute inculpatul a ieșit din vestiar, s-a dus la baie, după care s-a reîntors la vestiar. Și martorul G.M.A. după ce a servit acel client s-a întors la bar și ne-am pus întrebarea că este foarte multă liniște în vestiar, pentru care acesta s-a deplasat la ușa vestiarului și a afirmat că este liniște. La scurt timp a apărut un alt client care nu era român și din nou martorul G.M.A.

a ieșit afară ca să-l servească, iar la foarte puțin timp din vestiar am auzit un zbierat, m-am apropiat de ușa magazinului, vecină cu vestiarul și am observat că partea vătămată N.V. a ieșit din vestiar având capul plin de sânge, iar în urma lui a ieșit inculpatul care a părăsit stația P. în fugă …. Inculpatul s-a prezentat la stația P. bine amețit. Cuțitul pe care s-au găsit amprentele, aparținea stației și noi ne serveam de el când mâncam…”. În declarația dată la tribunal, martorul G.M.A. a menționat că „În data de 26 ianuarie, în jurul orelor 2,30, inculpatul a venit la stația P. spunând că este ziua lui de naștere și ne-a oferit de băut cafea și bere. Eu eram nou angajat astfel că inculpatul nu m-a cunoscut și deci nu pot să știu dacă între el și șeful de stație a existat răzbunare, iar în ceea ce mă privește pe mine nu avea ce să-mi reproșeze deoarece nu ne-am cunoscut.

Inculpatul a intrat în vestiarul părții vătămate, au stat ceva timp dar nu prea mult împreună, la un moment dat și eu m-am apropiat de ușa vestiarului și neauzind nici un fel de discuții, m-am îndepărtat pentru ca în acel moment a venit o mașină să o aprovizionez o mașină a unui bulgar. Îmi aduc aminte ca alimentasem de circa 600-800.000 lei mașina cetățeanului bulgar, când am auzit strigăte și l-am văzut pe partea vătămată care era într-o stare evidentă de tulburare, eu nesesizând de afară că era rănit la cap, ci doar în momentul când a venit aproape de mine și l-am ajutat să se țină pe picioare. Inculpatul a reușit să fugă din stația P. și îmi aduc aminte că și cetățeanul bulgar striga poliția.

În ceea ce privește cuțitul din cauză arăt că de acesta ne foloseam când mâncam. Înainte de agresiune cuțitul a avut lama întreagă, iar după, vârful acestuia era rupt … Eu după agresiune am văzut cuțitul și lama ruptă, acesta era plin de sânge și având mânerul rupt.” În declarațiile lor date la tribunal, martorii propuși de inculpat, H.N. și H.D. au declarat că „…Cât am fost în localul din Micul D. inculpatul a mai lipsit, probabil la toaletă …. Lipsa inculpatului de la masa din localul Micul D. o apreciez la 5-10 minute.”, „…În jurul orelor 3,30-4,00, din data de 26 ianuarie, pentru că soțul meu nu a avut cheia asupra lui m-am trezit și le-am deschis ușa soțului și inculpatului. Inculpatul a stat la noi cca.

o oră și am consumat vin. În jurul orei 4,45, inculpatul a părăsit locuința noastră, spunând că merge acasă. Cele relatate de mine s-au petrecut în anul 2003…”. În raportul de expertiză medico-legală întocmit de S.J.M.L. Hunedoara Deva cu nr. 133.203/ B din 18 aprilie 2003 privind pe partea vătămată se concluzionează că „1. Numitul V.N. a prezentat leziuni posttraumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cu corp tăietor. 2. Aceste leziuni au necesitat 38-39 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

3. Prin leziunile suferite de victimă viața acesteia nu a fost pusă în primejdie.” Așadar, Înalta Curte consideră critica apărării recurentului inculpat K.V., în sensul că acesta nu a săvârșit fapta de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, ca fiind nefondată, deoarece din probele administrate evidențiate mai sus au fost dovedite nu numai prezența, dar și contribuția inculpatului în ziua respectivă, în localul arătat, acesta fiind unicul autor al lovirii, în vestiar, al părții vătămate N.V., fiind singurele persoane care au intrat și ieșit din camera respectivă, lovire ce s-a materializat, cu un obiect tăietor-înțepător, respectiv cuțit, apt de a produce moartea, într-o zonă vitală a corpului, respectiv a capului, reflectând intenția inculpatului.

Împrejurările anterioare, cât și cele ulterioare lovirii de către inculpat a părții vătămate au fost percepute de către martorii oculari R.C. și G.M.A., chiar și din poziția martorilor propuși în apărare de către inculpat, H.N. și H.D., rezultând că acesta nu s-a aflat în permanență în locul indicat, iar prin rapoartele de constatare tehnico-științifică și cel de expertiză medico-legală s-au atestat că urmele papilare ridicate de pe o sticlă de bere aflată în local, consumată de inculpat îi aparțin acestuia, precum și leziunile produse părții vătămate N.V., numărul zilelor de îngrijire medicală, viața victimei nefiindu-i pusă în primejdie. În raport cu cele menționate nu poate fi avută în vedere solicitarea ca inculpatul K.V.

să fie achitat, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece în cauză între percepția materialului probator de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta există o deplină concordanță, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici apărarea inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în aceea de vătămare corporală statuată de art. 181 C. pen., deoarece din materialitatea concretă a săvârșirii faptei, respectiv din actele de executare comise a rezultat atitudinea subiectivă a inculpatului de a produce rezultatul letal al victimei, atâta timp cât a folosit un instrument apt de a cauza moartea, un cuțit cu o lungime a lamei de circa 13 cm, într-o zonă vitală, respectiv aceea a capului, cu o intensitate relativ ridicată, dat fiind faptul că prin forța loviturii mânerul cuțitului s-a rupt, chiar dacă acesta era șubred, cuțitul fiind văzut de martori, atât anterior, cât și ulterior incidentului, în urma căruia prezenta urme de sânge, lovire ce a condus la leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 38-39 zile de îngrijire medicală.

Concluzia medico-legală că leziunile suferite de victimă nu i-au pus viața în primejdie nu este de natură a înlătura intenția inculpatului de suprimare a vieții părții vătămate, atâta timp cât din probele administrate evidențiate s-a dovedit că prin modul de acțiune, inculpatul și-a putut reprezenta punerea în primejdie a vieții victimei, conștientizând consecințele faptei, prin natura instrumentului folosit, modul de utilizare a acestuia, regiunea corpului vizată și intensitatea loviturii. Mai mult, din circumstanțele ulterioare faptei, respectiv părăsirea în fugă a locului faptei, cât și încercarea acreditării ideii că nu el este autorul, acestea reflectă gradul de percepție a gravității faptei comise, de către inculpat.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a stabilit, la rândul ei că fapta săvârșită de inculpatul K.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor și nu aceea de vătămare corporală, nefiind aplicabile cazurile de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 12 și 17 C. proc. pen. Totodată, în contextul cauzei nu pot fi reținute nici apărările inculpatului cu privire la efectuarea unei expertize a părții vătămate, ca urmare a existenței unor contradicții asupra concluziilor actelor medico-legale, în raport cu radiografiile și copia xerox a protocolului operator, impunându-se, fie restituirea cauzei la parchet, fie trimiterea acesteia la instanța de fond și respectiv nepronunțarea instanței de apel asupra acesteia, deoarece în cauză nu există contradicții asupra concluziilor medico-legale stabilite, iar instanța de apel s-a pronunțat în mod expres asupra acestei probe.

Astfel, așa cum rezultă din examinarea cauzei a fost întocmit un singur raport de expertiză medico-legală asupra părții vătămate, la care s-a mai făcut mai sus referire și ale cărui concluzii au stabilit leziunile, numărul de zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că prin acestea nu a fost pusă în primejdie viața victimei, alte aspecte medicale fiind evidențiate de foile de observație clinică generală ale părții vătămate depuse la dosar Judecătoria Deva, anterior restituirii cauzei la parchet, nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.G.

nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală aprobată prin Legea nr. 459/2001, care în norma arătată statuează asupra competenței comisiei superioare medico-legale, în sensul că aceasta verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

Înalta Curte constată că instanța de apel la termenul din 15 noiembrie 2005 asupra cererilor în probațiune formulate de apărarea inculpatului cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice dactiloscopice a obiectului înțepător, respectiv cuțitul ridicat de organele de poliție și a expertizei medico-legale a părții vătămate, prin care să se stabilească raportat la locul, intensitatea și numărul leziunilor produse dacă a fost pusă în pericol viața victimei, în vederea schimbării încadrării juridice a faptei, s-a pronunțat motivat, așa cum rezultă din consemnările din încheierea de ședință de la termenul arătat.

Astfel, curtea de apel a încuviințat efectuarea unei adrese către Poliția municipiului Deva - Biroul Criminalistică pentru a comunica dacă la data ridicării corpului delict-cuțitul, respectiv în 26 februarie 2003 de la SC E. SRL Săliște, Stația P. Deva s-au prelevat urme papilar, iar în caz negativ, față de perioada scursă dacă există posibilitatea prelevării unor astfel de urme, cu mențiunea că în prezent cuțitul corp delict se află în păstrare la Tribunalul Hunedoara, înscris la poziția nr. 65/2004 în Registrul de corpuri delicte și totodată a respins cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize medico-legale a părții vătămate, întrucât aceasta a fost efectuată în cauză.

A fost primită și depusă la dosarul instanței de apel, adresa Poliției municipiului Deva cu nr. 314942 din 30 noiembrie 2005 prin care se comunică că odată cu efectuarea cercetării la fața locului din data de 26 ianuarie 2003, în cauza privind pe numitul K.V., a fost examinat și cuțitul, corp delict, fără însă a se descoperi și preleva urme papilare pe acesta. La termenul din 13 decembrie 2005 anterior acordării cuvântului părților în dezbateri, instanța de apel, față de răspunsul primit a constatat imposibilitatea îndeplinirii probei, împrejurare față de care apărătoarea inculpatului nu a mai insistat în proba respectivă, solicitând judecarea cauzei, potrivit consemnărilor din partea introductivă a deciziei atacate cu recurs.

De altfel, în ceea ce privește efectuarea raportului de expertiză criminalistică, cu privire la cuțitul corp delict, pentru a se stabili dacă pe acesta există sau nu amprentele inculpatului, singurul obiect expertizat în cauză fiind sticla de bere, s-a pronunțat și instanța de fond, după punerea ei în discuția reprezentantului parchetului și poziției din replica apărării, în sensul respingerii ca neconcludentă, potrivit consemnărilor din partea introductivă a sentinței penale nr. 296 din 21 iulie 2005 a Tribunalului Hunedoara atacată cu apel, dosarul primei instanțe. Astfel, în cauză față de cele arătate nu sunt aplicabile cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 , 10 C. proc. pen., deoarece au fost respectate dispozițiile legale, iar instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra respingerii probei cu expertiză medico-legală asupra părții vătămate solicitată de apărare, în apel.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici critica apărării inculpatului cu privire la nemotivarea deciziei instanței de apel, deoarece așa cum s-a arătat prin expunerea considerentelor hotărârii pronunțate în apel, instanța de control judiciar a stabilit în fapt și în drept vinovăția apelantului inculpat, prezentând împrejurările faptice, însușindu-și nu numai procesul de evaluare coroborată a mijloacelor de probă administrate de către prima instanță, concluzionând că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptei deduse judecății, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, ci a indicat în concret mijloacele de probă, respectiv declarațiile martorilor, ale părții vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică, certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală.

Totodată, instanța de apel a valorificat coroborat materialul probator administrat, efectuând un examen critic propriu al cauzei în fapt și în drept cu privire la vinovăția inculpatului K.V. și deci nu s-a rezumat la aprecieri generalizante asupra modului de soluționare de către prima instanță, astfel că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Totodată, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici apărarea recurentului inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei efectuată de către instanța de apel, deoarece prin cuantumul majorat stabilit, la 4 ani închisoare, menținând în mod distinct circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 C. pen., cu executare în regim de detenție, s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, instanța de apel a ținut cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, agravat de circumstanțele reale evidențiate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, nu este cunoscut cu antecedente penale, lucrează ca zidar la SC A. Deva, nu este căsătorit, nu are copii, a negat comiterea faptei. Prin pedeapsa aplicată inculpatului al cărei cuantum se situează sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cu executare prin privare de libertate, s-a considerat că numai aceasta este în măsură să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă. În consecință, instanța de apel a făcut o evaluare plurală a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, așa încât nu este incident nici cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte apreciază că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.V. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.V. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2006.