ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 783 din 18 octombrie 2004, Tribunalul Teleorman a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtă și a dispus anularea hotărârii A.G.O.A. a SC K.R. SA, din 26 aprilie 2004, la cererea reclamantei B.I.L. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta și, prin decizia comercială nr. 467 din 27 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, apelul a fost respins, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect respinsă, fiind invocate motive de nulitate absolută, iar reclamanta ca acționar al societății pârâte dovedește și interesul în promovarea acțiunii, atât timp cât pârâta nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte că a dispus rectificarea situațiilor financiare eronate aferente anilor 2001-2002, situații anulate prin hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, situația financiară a anului 2003, adoptată prin hotărârea atacată să fi pornit de la premise corecte. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta pe care l-a întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 9 și 10 C. proc.

civ., ulterior, recursul fiind restrâns doar la motivele încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. A susținut, în esență, că instanța de judecată a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., deoarece controlul asupra modului în care se aplică reglementările legale din materia contabilității societăților comerciale se exercită de către M.F.P., ca organ al puterii administrative, conform art. 39 din Legea nr. 82/1991, republicată, iar raportul auditorului financiar este favorabil, nefăcându-se o dovadă contrară prin individualizarea pretinselor deficiențe. În privința motivului încadrat în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., instanța de apel a motivat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, norme legale străine de natura acesteia, ceea ce s-a invocat fiind inadmisibilitatea acțiunii pentru anularea unor situații financiare anuale prin raportare la dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, (devenit art. 132 alin. (2) după republicarea din 2004) pe care partea și-a întemeiat acțiunea și nu la prevederile art. 131 alin. (2 1 ) din Legea nr. 31/1990 (devenit art. 132 alin. (3) după republicarea din 2004), reținute de instanță respectiv, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, potrivit căruia, situațiile financiare depuse la direcția teritorială a M.F.P., nu mai pot fi modificate sau înlocuite, nici chiar de organul societar care le-a aprobat, respectiv adunarea generală a acționarilor decât cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (12) din Legea contabilității și nicidecum pe cale judecătorească, situație asemănătoare cu alte cazuri în care nu pot fi atacate hotărârile A.G.A.

Aprobarea unor situații financiare anuale care nu reflectă situația reală a societății nu constituie un motiv pentru anularea hotărârii, ci poate conduce, eventual, la antrenarea răspunderii contravenționale sau penale a persoanei vinovate, conform art. 35, 36 și 37 din Legea nr. 82/1991, respectiv art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată. Prin ultima critică întemeiată pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare în acest sens, respectiv adresa sa și răspunsul, al direcției de reglementări contabile din M.F.P., motiv de recurs la care a renunțat. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și susținute, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ. se găsește nefondat. Privitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., acesta vizează situația în care instanța prin hotărârea recurată, a depășit atribuțiile autorității judecătorești, prin imixtiunea în atribuțiile puterii legislative sau executive, așa cum au fost determinate constituțional. Ori, potrivit art. 126 din Constituția României, justiția se realizează de Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Acțiunea cu care au fost investite instanțele de judecată este prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, fiind o acțiune comercială de competența tribunalului în primă instanță conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. și a curții de apel, în apel, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ. Legiuitorul a conferit expres acționarului dreptul de a ataca în justiție hotărârea A.G.A. fără a face o distincție în privința obiectului hotărârii, vocația fiind instituită deci, legal și în general, încât acest motiv de recurs este nefondat. Recurenta invocând motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând excepția inadmisibilității acțiunii reia teoria inexistenței dreptului de cenzură al acționarilor asupra hotărârilor A.G.A., prin care situațiile financiare au fost însușite de societate, susținând că acțiunea astfel cum a fost întemeiată, în drept, este inadmisibilă și anularea hotărârii A.G.A.

este nelegală față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991, republicată. Nici aceste motive de recurs nu sunt fondate. Respingerea excepției inadmisibilității acțiunii s-a motivat, într-adevăr, prin raportare la dispozițiile art. 131 alin. (2 1 ) în loc de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în vechea renumerotare dar și într-o situație și în alta acțiunea este admisibilă deoarece, nici un text de lege nu interzice atacarea hotărârilor A.G.A. având ca obiect aprobarea situațiilor financiare ale societăților comerciale, iar normele invocate de recurentă privind situații speciale precum cele din materia revocării administratorilor sunt de strictă interpretare și nu se poate admite analogia.

Pe fond, soluția de anulare a hotărârii A.G.A. este legală, situația reglementată prin art. 10 din Legea nr. 82/1991, care privește erori contabile pe care le remediază societatea cât și cele privind răspunderea contravențională sau penală neexcluzând cenzura de legalitate recunoscută de art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată A.G.A. din cadrul societății.

Potrivit acestui text de lege documentele financiare ale societății sunt supuse aprobării adunării generale a acționarilor care au puterea de a dispune reexaminarea registrelor și refacerea bilanțului contabil pe alte baze și doar după îndeplinirea acestei cerințe se realizează publicitatea și depunerea la organele fiscale, iar anularea hotărârii A.G.A., care nesocotește legea la cererea acționarului, este opozabilă organelor financiare tocmai pentru că nu s-a îndeplinit cerința legală a aprobării prealabile a situațiilor financiare în adunarea generală, conform competențelor conferite de textul de lege precizat. În speță, s-a dovedit existența unor hotărâri judecătorești de anulare a unor situații financiare anterioare ori, tocmai nerefacerea acestora și aprobarea A.G.A.

în alte condiții, pe baze incorecte, nelegale în final, a atras atacarea hotărârii în justiție și admiterea acțiunii. S-a mai invocat și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. la care recurenta a renunțat dar care nu ar fi fost admisibil decât dacă actele invocate și pretins neanalizate ar fi fost de natură a schimba hotărârea, ceea ce nu este cazul pentru argumentele deja evocate. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC K.R. SA, împotriva deciziei nr. 467 din 27 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.