ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 783 din

18 octombrie 2004, Tribunalul Teleorman a respins excepția de inadmisibilitate

a acțiunii invocată de pârâtă și a dispus anularea hotărârii A.G.O.A. a SC K.R.

SA, din 26 aprilie 2004, la cererea reclamantei B.I.L.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel pârâta și, prin decizia comercială nr. 467 din 27 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, apelul a fost

respins, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect

respinsă, fiind invocate motive de nulitate absolută, iar reclamanta ca

acționar al societății pârâte dovedește și interesul în promovarea acțiunii,

atât timp cât pârâta nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte că a

dispus rectificarea situațiilor financiare eronate aferente anilor 2001-2002,

situații anulate prin hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, situația

financiară a anului 2003, adoptată prin hotărârea atacată să fi pornit de la

premise corecte.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs pârâta pe care l-a întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 4, 7, 9 și 10 C. proc. civ., ulterior, recursul fiind restrâns

doar la motivele încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ.

A susținut, în esență, că instanța

de judecată a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., deoarece controlul asupra modului

în care se aplică reglementările legale din materia contabilității societăților

comerciale se exercită de către M.F.P., ca organ al puterii administrative,

conform art. 39 din Legea nr. 82/1991, republicată, iar raportul auditorului

financiar este favorabil, nefăcându-se o dovadă contrară prin individualizarea

pretinselor deficiențe.

În privința motivului încadrat în art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., instanța de apel a motivat respingerea excepției

inadmisibilității acțiunii, norme legale străine de natura acesteia, ceea ce

s-a invocat fiind inadmisibilitatea acțiunii pentru anularea unor situații

financiare anuale prin raportare la dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr.

31/1990, (devenit art. 132 alin. (2) după republicarea din 2004) pe care partea

și-a întemeiat acțiunea și nu la prevederile art. 131 alin. (2

1

) din

Legea nr. 31/1990 (devenit art. 132 alin. (3) după republicarea din 2004),

reținute de instanță respectiv, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991,

republicată, potrivit căruia, situațiile financiare depuse la direcția

teritorială a M.F.P., nu mai pot fi modificate sau înlocuite, nici chiar de

organul societar care le-a aprobat, respectiv adunarea generală a acționarilor

decât cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (12) din Legea contabilității

și nicidecum pe cale judecătorească, situație asemănătoare cu alte cazuri în

care nu pot fi atacate hotărârile A.G.A.

Aprobarea unor situații financiare

anuale care nu reflectă situația reală a societății nu constituie un motiv

pentru anularea hotărârii, ci poate conduce, eventual, la antrenarea

răspunderii contravenționale sau penale a persoanei vinovate, conform art. 35, 36

și 37 din Legea nr. 82/1991, respectiv art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Prin ultima critică întemeiată pe art.

304 pct. 10 C. proc. civ. a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

unor dovezi hotărâtoare în acest sens, respectiv adresa sa și răspunsul, al direcției

de reglementări contabile din M.F.P., motiv de recurs la care a renunțat.

Analizând recursul prin prisma motivelor

invocate și susținute, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C.

proc. civ. se găsește nefondat.

Privitor la primul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., acesta vizează

situația în care instanța prin hotărârea recurată, a depășit atribuțiile

autorității judecătorești, prin imixtiunea în atribuțiile puterii legislative

sau executive, așa cum au fost determinate constituțional.

Ori, potrivit art. 126 din Constituția

României, justiția se realizează de Înalta Curte de Casație și Justiție și prin

celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Acțiunea cu care au fost investite

instanțele de judecată este prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

republicată, fiind o acțiune comercială de competența tribunalului în primă

instanță conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și a curții de apel, în

apel, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

Legiuitorul a conferit expres

acționarului dreptul de a ataca în justiție hotărârea A.G.A. fără a face o

distincție în privința obiectului hotărârii, vocația fiind instituită deci,

legal și în general, încât acest motiv de recurs este nefondat.

Recurenta invocând motivele de

recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

susținând excepția inadmisibilității acțiunii reia teoria inexistenței

dreptului de cenzură al acționarilor asupra hotărârilor A.G.A., prin care

situațiile financiare au fost însușite de societate, susținând că acțiunea astfel

cum a fost întemeiată, în drept, este inadmisibilă și anularea hotărârii A.G.A.

este nelegală față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991, republicată.

Nici aceste motive de recurs nu sunt

fondate.

Respingerea excepției

inadmisibilității acțiunii s-a motivat, într-adevăr, prin raportare la

dispozițiile art. 131 alin. (2

1

) în loc de art. 131 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, republicată, în vechea renumerotare dar și într-o situație

și în alta acțiunea este admisibilă deoarece, nici un text de lege nu interzice

atacarea hotărârilor A.G.A. având ca obiect aprobarea situațiilor financiare

ale societăților comerciale, iar normele invocate de recurentă privind situații

speciale precum cele din materia revocării administratorilor sunt de strictă

interpretare și nu se poate admite analogia.

Pe fond, soluția de anulare a

hotărârii A.G.A. este legală, situația reglementată prin art. 10 din Legea nr. 82/1991,

care privește erori contabile pe care le remediază societatea cât și cele

privind răspunderea contravențională sau penală neexcluzând cenzura de

legalitate recunoscută de art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată A.G.A.

din cadrul societății.

Potrivit acestui text de lege

documentele financiare ale societății sunt supuse aprobării adunării generale a

acționarilor care au puterea de a dispune reexaminarea registrelor și refacerea

bilanțului contabil pe alte baze și doar după îndeplinirea acestei cerințe se

realizează publicitatea și depunerea la organele fiscale, iar anularea

hotărârii A.G.A., care nesocotește legea la cererea acționarului, este

opozabilă organelor financiare tocmai pentru că nu s-a îndeplinit cerința

legală a aprobării prealabile a situațiilor financiare în adunarea generală,

conform competențelor conferite de textul de lege precizat.

În speță, s-a dovedit existența unor

hotărâri judecătorești de anulare a unor situații financiare anterioare ori,

tocmai nerefacerea acestora și aprobarea A.G.A. în alte condiții, pe baze

incorecte, nelegale în final, a atras atacarea hotărârii în justiție și

admiterea acțiunii.

S-a mai invocat și motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. la care recurenta a

renunțat dar care nu ar fi fost admisibil decât dacă actele invocate și pretins

neanalizate ar fi fost de natură a schimba hotărârea, ceea ce nu este cazul pentru

argumentele deja evocate.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC K.R. SA, împotriva deciziei nr. 467 din 27 mai 2005, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 martie 2006.