ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Bihor sub nr. 3191/2004 disjunsă din dosarul nr. 1775/2004

la 24 mai 2004 reclamantul C.R. a solicitat instanței de judecată ca, în

contradictoriu cu pârâta SC F. SA, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună

anularea hotărârii A.G.O.A. a societății pârâte din data de 10 martie 2004.

În motivarea pretențiilor deduse

judecății reclamantul invocă, în esență, încălcarea prevederilor art. 111 din

Legea nr. 31/1990, republicată.

Tribunalul Bihor prin sentința nr. 2053

din 21 septembrie 2004 a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C.R.

cu consecința anulării hotărârii A.G.O.A. a SC F. SA din data de 10 martie

2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

și, totodată, ale art. 111 alin. (2) lit. a) din aceeași lege precum și ale

prevederilor art. 1

1

din textul legal sus-menționat.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel pârâta SC F. SA invocând excepția prematurității acțiunii și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Curtea de Apel Oradea prin decizia nr.

11 din 5 aprilie 2005 a admis ca fondat apelul și a modificat în totalitate

sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului și a respins acțiunea precizată, respingând excepția

prematurității formulării acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, dovedirea legalei convocări a A.G.A. de către

societatea apelantă-pârâtă, pe de o parte și, pe de altă parte, condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 ale

acțiunii în anularea hotărârii A.G.A.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs reclamantul C.R. invocând, ca temei de drept al cererii

sale, prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

apelului.

Recurentul a arătat, în esență, în

motivarea recursului formulat că instanța de apel a reținut greșit nulitatea

relativă a hotărârii A.G.A., inadmisibilitatea acțiunii în anularea acesteia

față de lipsa calității procesuale active a reclamantului, respectiv,

încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 117 alin. (1)

coroborat cu art. 172 alin. (1) lit. c) din legea societăților comerciale și,

de asemenea, ale art. 111 alin. (1) din aceeași lege, ale art. 15 alin. penultim

din statutul societății pârâte și ale art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 82/1991,

republicată.

Totodată, recurentul a apreciat și

încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990

și a prevederilor art. 125 din textul legal sus-citat.

Recursul formulat de reclamantul C.R.

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului și

examinând, în ansamblu decizia recurată prin prisma criticilor vizând incidența

art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. se constată că instanța de apel în mod

corect a reținut că acțiunea în anulare a unei hotărâri A.G.A. este supusă

condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

republicată, ceea ce înseamnă că o asemenea acțiune poate fi promovată de

acționarul care nu a fost prezent la acea adunare sau, fiind prezent, a votat

împotriva măsurilor adoptate, dovada votului contra a acționarului prezent făcându-se

cu procesul-verbal de ședință care cuprinde mențiunea expresă a votului negativ

al acționarului, atunci când este cazul.

Însă, în pricina de față, se

constată că în procesul-verbal de ședință nu figurează nici o asemenea

mențiune, ceea ce determină a se constata că reclamantul C.R. nu are calitate

procesuală activă sub acest aspect în a contesta hotărârea A.G.O.A. din 10

martie 2004.

Așadar, instanța de apel a reținut

în mod just că acțiunea formulată de reclamant este o acțiune formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă pe cale de consecință, apelul fiind

corect soluționat prin admiterea sa și admiterea excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantului cu consecința respingerii acțiunii precizate

a acestei părți litigante.

Prin urmare, cum nici materialul

probator administrat în susținerea cererii reclamantului nu relevă, în speță,

că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății și

cum se constată că instanța de apel s-a pronunțat corect asupra tuturor

mijloacelor de apărare și dovezilor, decizia pronunțată în apel având suport

legal, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanța de recurs nu va putea

primi criticile recurentului aduse hotărârii pronunțată în apel acestea nefiind

întemeiate.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C.

proc. civ., să respingă recursul declarat de reclamantul C.R., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.R. împotriva deciziei nr. 11 din 5 aprilie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.