ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5775/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamantul C.G., în

calitate de acționar, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a hotărârilor adunărilor generale extraordinare ale

acționarilor SC S.F. SA din 12 iunie 2003 și 26 august 2003, nulitatea hotărârilor

consiliului de administrație adoptate ulterior adunărilor generale

extraordinare, precum și suspendarea acțiunilor care prin efectul lor ar genera

o modificare a actului constitutiv al SC S.F. SA. Reclamantul și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 117 alin. (3) și (8) și art. 131 alin. (2) ind. 1

din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul Satu Mare investit cu

soluționarea acestui litigiu, prin sentința nr. 1203 din 7 iulie 2004 a respins

excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta SC S.F. SA și A.P.A.P.S.

București și trecând la analiza fondului, a admis în parte acțiunea

reclamantului și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a SC S.F. SA

din 12 iunie 2003. Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere pentru

constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. a SC S.F. SA din 26 august

2003, precum și restul capetelor de cerere.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că hotărârea A.G.E.A. din 12 iunie 2003 este lovită de

nulitate absolută întrucât nu s-a făcut dovada publicării convocatorului și în M.

Of. Partea a IV-a. În ce privește celelalte motive invocate de reclamant, s-a

stabilit că acestea nu duc la nulitatea măsurilor adoptate.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Oradea, secția comercială, care prin decizia nr. 2 din 19 octombrie

2004, a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtei SC S.F. SA și a respins ca

nefondate recursurile declarate de C.G. și A.V.A.S.

Curtea a constatat că apelul pârâtei

SC S.F. SA era insuficient timbrat și, ca urmare, a aplicat dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 dispunând anularea acestuia ca netimbrat. În

ce privește apelul reclamantului C.G. a reținut că acesta nu a fost motivat și

în consecință, legalitatea hotărârii atacate a fost analizată prin prisma

criticilor aduse sentinței de pârâta A.V.A.S. București, care a invocat

excepția necompetenței materiale a instanței de fond și a tardivității

formulării acțiunii pentru anularea hotărârii adunării generale din 12 iunie

2003.

După analiza celor două excepții,

instanța de apel a stabilit că potrivit art. 2 lit. b) C. proc. civ.,

competența revine secției comerciale, iar potrivit art. 131 alin. (2

1

)

din Legea nr. 31/1990 republicată, acțiunea este imprescriptibilă.

În legătură cu soluția pe fond,

Curtea a stabilit că în fața instanțelor nu au fost prezentate probe din care

să rezulte publicarea convocatorului și în M. Of. așa cum prevede art. 117 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios a declarat recurs, A.V.A.S.

fostă A.P.A.P.S., prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C.

proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei nr. 2/2004, admiterea apelului său și în fond, respingerea în tot a

acțiunii formulată de acționarul C.G.

În argumentarea motivului invocat,

recurenta a susținut:

introducerii cererii privind nulitatea absolută a A.G.E.A. din 12 iunie 2003 a

fost soluționată greșit prin aplicarea art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

întrucât motivele invocate de acționar nu atrag sancțiunea nulității absolute.

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au fost îndeplinite:

a) convocatorul A.G.E.A. din 12

iunie 2003 a fost publicat în ziarul local I. din 22 mai 2003;

b) nepublicarea convocatorului și în

M. Of. partea a IV-a nu privește un aspect de fond ci unul formal care ar

conduce cel mult la repetarea întrunirii adunării generale în condițiile prevăzute

de lege și validarea măsurilor adoptate prin hotărârea inițială a adunării

generale a acționarilor.

Recursul este nefondat.

stabilește că „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului

constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data

publicării în M. Of. al României ..”.

Din textul citat rezultă că

hotărârile adunării generale adoptate cu încălcarea legii ori a actelor

constitutive pot fi anulate pe cale judecătorească atât pentru cauze de

nulitate relativă cât și pentru cauze de nulitate absolută, cu deosebirile

prevăzute de alin. (3) din același articol în ce privește nulitatea absolută

sub aspectul imprescriptibilității dreptului la acțiune cât și a persoanelor

care pot să exercite acest drept.

Pornind de la aceste deosebiri pe

care legea le prevede expres, instanțele care au soluționat cauza, în mod

corect au respins excepția de tardivitate a acțiunii în anulare. Concluzia se

înscrie în prevederile dispozițiilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990,

prin care se stabilește că „.. dreptul la acțiune este imprescriptibil ..”

atunci când se invocă motive de nulitate absolută.

Cel puțin în ce privește capătul de

cerere admis, se reține că hotărârea adunării generale a fost adoptată cu

încălcarea legii.

Prin urmare această critică este

neîntemeiată.

(3) din Legea nr. 31/1990, convocarea adunării generale în cazul societăților

pe acțiuni „.. va fi publicată în M. Of. al României, partea a IV-a și

într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află

sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”.

Din redactarea dispozițiilor alin.

(3), precizat rezultă pe de o parte că modalitatea de înștiințare a asociaților

este diferită de cea a asociaților din alte forme de societate, iar pe de altă

parte că înștiințarea acționarilor se face atât prin publicarea în M. Of. cât

și într-unul din ziarele de largă răspândire. Textul nu dă dreptul de opțiune

între cele două modalități de comunicare a convocării ci, dimpotrivă,

stabilește obligația de convocare prin cele două modalități. Prin urmare acest

aspect pe care recurenta îl apreciază ca formal în realitate vizează

legalitatea hotărârii care se va adopta. Mai trebuie reținut că încălcarea

dispozițiilor legale privind convocarea are drept consecință îngrădirea

dreptului de participare a acționarilor în cunoștință de cauză la adoptarea

hotărârilor, fiind astfel afectată voința socială. Concluzia se bazează și pe

faptul că în cazul adunărilor generale extraordinare se analizează problemele

cele mai importante pentru activitatea societății.

Față de cele ce preced, întrucât nu

sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțată de

instanța de apel, conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 2 din 19 octombrie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2005.