ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2503/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță, înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 259/2003, reclamanta S.I.F.

T. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SA anularea hotărârii

adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte din data de 4

decembrie 2002, referitoare la deschiderea unei reprezentanțe a societății în

Oradea și modificarea actului constitutiv, în acest sens și totodată

suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cauzei.

În motivarea cererii sale reclamanta

a arătat că a participat la A.G.E.A. din 4 decembrie 2002 și a votat împotriva

hotărârii adoptate, deoarece convocarea nu a fost făcută de C.A., iar

convocatorul nu a respectat dispozițiile art. 117 pct. 8 din Legea 31/1990,

republicată și ale art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, în sensul că nu a cuprins

textul integral al propunerilor de modificare.

Se mai susține că pârâta fiind o societate

deținută public, era obligată să înștiințeze C.N.V.M. și piața reglementată pe

care se tranzacționează valorile mobiliare emise de societate despre

modificările propuse.

Tribunalul Oradea, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 6410 din data de 19 septembrie 2003, respinge excepția

prematurității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâta SC R.E. SA și

pe fond respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că acțiunea nu poate fi considerată prematură în măsura în care

reclamanta luând cunoștință de conținutul hotărârii a atacat-o, reducând astfel

perioada de incertitudine referitoare la soarta hotărârii adunării generale extraordinare

din 4 decembrie 2002.

Pe fondul cauzei, prima instanță

constată că convocarea adunării extraordinare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată și ale art. 12 din actul

constitutiv al societății, convocatorul fiind publicat în M. Of. partea a IV nr.

2385 din 13 noiembrie 2002 și totodată s-au transmis înștiințări către C.N.V.M.

și R.A.S.D.A.Q., privind convocarea adunării.

Referitor la măsura adoptată de

adunarea generală, în sensul deschiderii unei reprezentanțe a societății la

Oradea, instanța constată că hotărârea este legală în raport de dispozițiile art.

3 din actul constitutiv al societății care permit înființarea de reprezentanțe comerciale

în România s-au în străinătate.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, prin decizia nr. 75 pronunțată la data de 8 martie 2004.

Instanța de apel reține că,

constatările primei instanțe referitoare la convocarea adunării generale extraordinare

din data de 4 decembrie 2002 și la măsura adoptată, sunt corecte, hotărârea

pronunțată fiind legală și temeinică.

În contra acestei decizii,

reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, solicitând casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Recurenta și-a fundamentat criticile

pe două direcții.

În principal a susținut că instanța

prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității, prin aceea că a soluționat cauza în ședință publică și nu în C.C.,

așa cum impun dispozițiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990

republicată.

În subsidiar, a invocat încălcarea

și aplicarea greșită a legii susținând următoarele: convocarea adunării

generale de către președintele C.A., încalcă dispozițiile art. 117 din Legea

31/1990 republicată, consecința fiind o convocare nelegală; în lipsa studiului

de fezabilitate pentru deschiderea reprezentanței, măsura adoptată este

nelegală, deoarece nu s-a făcut dovada necesității, oportunității și eficienței

înființării ei.

La termenul de judecată din data de

12 aprilie 2005, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică,

potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepția de prematuritate a acțiunii

în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 4 decembrie 2002, față de împrejurarea că

recurenta nu a făcut dovada publicării hotărârii atacate în M. Of. partea a IV

a.

Excepția invocată este întemeiată.

Potrivit art. 132 alin. (2) din

Legea 31/1990 republicată, „hotărârile adunării generale contrare legii sau

actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data

publicării în M. Of. al României, partea a IV a ..”.

Prin urmare, printr-o normă cu

caracter imperativ s-a stabilit un moment unit de la care începe să curgă

termenul de prescripție de 15 zile pentru introducerea acțiunii în anulare și

aceasta pentru rațiuni ce țin pe de o parte de caracterul social al acțiunii în

anulare exercitată exclusiv în folosul societății, iar pe de altă parte s-a

avut în vedere și faptul că hotărârile adunării generale a acționarilor devin

executorii numai după publicarea lor în M. Of., partea a IV a.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite

recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va

modifica decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței nr. 6410 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Constanța, pe care o

schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca prematur

introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 75/ COM din 8 martie

2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, modifică decizia recurată,

admite apelul declarat de reclamantă schimbă în parte sentința nr. 6410/ COM

din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Constanța, în sensul că respinge acțiunea

reclamantei S.I.F. T. SA Brașov ca prematur introdusă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 aprilie 2005.