ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2503/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 259/2003, reclamanta S.I.F. T. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SA anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte din data de 4 decembrie 2002, referitoare la deschiderea unei reprezentanțe a societății în Oradea și modificarea actului constitutiv, în acest sens și totodată suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cauzei. În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a participat la A.G.E.A. din 4 decembrie 2002 și a votat împotriva hotărârii adoptate, deoarece convocarea nu a fost făcută de C.A., iar convocatorul nu a respectat dispozițiile art. 117 pct. 8 din Legea 31/1990, republicată și ale art. 107 din O.U.G.

nr. 28/2002, în sensul că nu a cuprins textul integral al propunerilor de modificare. Se mai susține că pârâta fiind o societate deținută public, era obligată să înștiințeze C.N.V.M. și piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de societate despre modificările propuse. Tribunalul Oradea, secția comercială, prin sentința civilă nr. 6410 din data de 19 septembrie 2003, respinge excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâta SC R.E. SA și pe fond respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea nu poate fi considerată prematură în măsura în care reclamanta luând cunoștință de conținutul hotărârii a atacat-o, reducând astfel perioada de incertitudine referitoare la soarta hotărârii adunării generale extraordinare din 4 decembrie 2002. Pe fondul cauzei, prima instanță constată că convocarea adunării extraordinare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată și ale art. 12 din actul constitutiv al societății, convocatorul fiind publicat în M. Of. partea a IV nr. 2385 din 13 noiembrie 2002 și totodată s-au transmis înștiințări către C.N.V.M. și R.A.S.D.A.Q., privind convocarea adunării.

Referitor la măsura adoptată de adunarea generală, în sensul deschiderii unei reprezentanțe a societății la Oradea, instanța constată că hotărârea este legală în raport de dispozițiile art. 3 din actul constitutiv al societății care permit înființarea de reprezentanțe comerciale în România s-au în străinătate. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 75 pronunțată la data de 8 martie 2004. Instanța de apel reține că, constatările primei instanțe referitoare la convocarea adunării generale extraordinare din data de 4 decembrie 2002 și la măsura adoptată, sunt corecte, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.

În contra acestei decizii, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Recurenta și-a fundamentat criticile pe două direcții. În principal a susținut că instanța prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, prin aceea că a soluționat cauza în ședință publică și nu în C.C., așa cum impun dispozițiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată. În subsidiar, a invocat încălcarea și aplicarea greșită a legii susținând următoarele: convocarea adunării generale de către președintele C.A., încalcă dispozițiile art. 117 din Legea 31/1990 republicată, consecința fiind o convocare nelegală; în lipsa studiului de fezabilitate pentru deschiderea reprezentanței, măsura adoptată este nelegală, deoarece nu s-a făcut dovada necesității, oportunității și eficienței înființării ei.

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2005, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepția de prematuritate a acțiunii în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 4 decembrie 2002, față de împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada publicării hotărârii atacate în M. Of. partea a IV a. Excepția invocată este întemeiată. Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990 republicată, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, partea a IV a ..”.

Prin urmare, printr-o normă cu caracter imperativ s-a stabilit un moment unit de la care începe să curgă termenul de prescripție de 15 zile pentru introducerea acțiunii în anulare și aceasta pentru rațiuni ce țin pe de o parte de caracterul social al acțiunii în anulare exercitată exclusiv în folosul societății, iar pe de altă parte s-a avut în vedere și faptul că hotărârile adunării generale a acționarilor devin executorii numai după publicarea lor în M. Of., partea a IV a. Așa fiind, Curtea, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va modifica decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 6410 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Constanța, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca prematur introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 75/ COM din 8 martie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, modifică decizia recurată, admite apelul declarat de reclamantă schimbă în parte sentința nr. 6410/ COM din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Constanța, în sensul că respinge acțiunea reclamantei S.I.F. T. SA Brașov ca prematur introdusă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 aprilie 2005.