ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1389/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1389/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra
recursului de față,
Prin cererea adresată
Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta S.I.F. T. SA a solicitat
în contradictoriu cu pârâta SC R.R. SA să se dispună anularea Hotărârii nr. 1a
A.G.E.A. din 8 iulie 2004, comunicarea către O.R.C. a hotărârii judecătorești,
radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor efectuate de pârâtă în baza A.G.E.A.
din 8 iulie 2004 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că hotărârea A.G.E.A. din 8 iulie 2004 încalcă prevederile art.
8 alin. (1) lit. e) raportat la art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990
în ceea ce privește convocarea adunării generale, că societatea pârâtă are
statutul de societate deținută public fiind supusă prevederilor O.U.G. nr. 28/2002
modificată prin Legea nr. 525/2002.
S-a arătat că
hotărârea contestată încalcă dispozițiile art. 115 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002
acordând Consiliului de Administrație împuterniciri peste limitele legale
admise.
Prin întâmpinare,
pârâta a arătat că nu au fost încheiate acte de înstrăinare sau de schimb având
ca obiect active imobilizate a căror consecință ar fi putut fi diminuarea
patrimoniului și că nu este necesar a se menționa în convocator modificarea
actului constitutiv și textul integral al propunerilor. Cu privire la
dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, pârâta a arătat că rațiunea
textului este aceea de a proteja interesele acționarilor și ale societății iar
inexistența aprobării prealabile din partea A.G.E.A. este sancționată cu
nulitatea relativă a actului încheiat, ori ceea ce urmărește reclamanta este
respectarea formalităților de convocare pentru fiecare încheiere de act de
dobândire a unui bun cu o valoare mai mare de 15.000.000 lei și durată de
utilizare mai mare de un an, ceea ce ar conduce la producerea unui blocaj
decizional.
La data de 2 noiembrie
2004 prima instanță a luat act de transmiterea calității procesuale active de
la S.I.F. T. SA la „F.I.T.I.”, urmare a încheierii contractului de cesiune de
drepturi litigioase nr. 19823 din 15 octombrie 2004.
S-au format cereri de
intervenție în interes alăturat pârâtei de către SC R.D. SA, SC R.W.S. SA și SC
R. SA.
Prin sentința nr. 3458/COM/2005,
Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondată, cererea de
suspendare întemeiată pe prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și cererea de
chemare în judecată și a admis cererea de intervenție în interes alăturat
pârâtei.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut că s-a realizat convocarea prin publicitate în M.
Of., fiind menționate explicit toate problemele ce urmau a fi puse în discuție.
A mai reținut prima instanță că dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990
nu sunt incidente în cauză, întrucât la ședința A.G.E.A. din 8 aprilie 2004 nu
s-au dezbătut propuneri vizând modificarea actului constitutiv.
Cu privire la
sancțiunea prevăzută de art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002 pentru
nerespectarea procedurii prealabile pentru fiecare act în parte din categoria
celor cuprinse la alin. (1), s-a reținut că este nulitate relativă și nu cea
absolută invocată în acțiune de reclamantă și că nu poate fi aplicată
sancțiunea nulității absolute pentru mandatul general dat pentru încheierea
unui act de dispoziție, atunci când actul juridic născut în exercitarea acestei
procuri este nul relativ.
Instanța de fond a
mai reținut că înscrisurile depuse la dosar nu au relevat depășirea plafonului
de 20 % pentru tranzacțiile derulate de SC R. SA, iar exercițiul financiar este
încheiat, nemaiputând produce o vătămare cauzată de aplicarea Hotărârii A.G.E.A.
nr. 1 din 8 iulie 2004.
În termen legal
reclamanta SC F.I.T.I. SUA a formulat apel solicitând admiterea apelului,
schimbarea sentinței, admiterea acțiunii și pe fond anularea hotărârii A.G.E.A.
nr. 1 din 8 iulie 2004 adoptată de intimata-pârâtă SC R.R. SA.
Reclamanta prin
motivele de apel invocate a criticat sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie și a arătat că prima instanță greșit a reținut că în cauză au fost
respectate prevederile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 atâta
vreme cât în convocatorul ședinței nu s-au făcut mențiuni despre modalitatea de
tranzacționare, despre activele ce urmează a fi tranzacționate, despre valoarea
activelor, ponderea acestora în patrimoniul societății.
Apelanta a mai arătat
că prima instanță a interpretat și aplicat greșit art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002,
că printr-o convocare mascată și prin aplicarea votului la grămadă, pe un
întreg exercițiu bugetar, pârâta a reușit să obțină votarea unor măsuri prin
manipularea votanților și încălcarea normelor imperative ale legii.
S-a mai susținut că greșit
a fost reținut obiectul acțiunii reclamantei, deoarece nu a fost folosită
expresia nulității relative și acțiunea s-a întemeiat pe încălcarea unor norme imperative
dar și pe încălcarea statutului societății prin conferirea către administrator
a unor prerogative pe care nu ar fi putut să le dobândească realizându-se
astfel o delegare a dreptului de a încheia tranzacții fără ca acestea să fie
aprobate în prealabil și individual de A.G.E.A.
Curtea de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, prin decizia nr. 299/ COM din 4 decembrie 2006, a admis apelul
reclamantei SC F.I.T.I., a schimbat în tot sentința în sensul că a admis
acțiunea și a anulat hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 iulie 2004 aprobată de SC R.R.
SA.
Prin aceeași decizie
a respins cererile de intervenție ca nefondate.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în cauză convocatorul este
generic, vag și nu corespunde standardului impus de legiuitor tocmai în scopul
informării efective a acționarilor.
Instanța de apel a
mai reținut că operațiunile denumite generic „tranzacții” ar putea viza
inclusiv modificări ale actului constitutiv astfel că a apreciat ca fiind
încălcate dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 cât și
dispozițiile art. 115 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002 modificată și completată
de Legea nr. 525/2002 deoarece prin aprobarea generică a oricăror tranzacții
realizate deja sau potențiale vizând active ale societății cu o valoare mare,
prin hotărârea emisă i-a fost delegat Consiliului de Administrație exercițiul
uneia dintre atribuțiile A.G.E.A. realizându-se astfel o eludare a scopului
dispozițiilor legale în baza cărora s-a luat măsura de către pârâtă.
Împotriva deciziei
pronunțată în apel, în termen legal, pârâta SC R.R. SA Constanța a declarat
recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul
respingerii apelului reclamantei ca nefondat și menținerea sentinței primei
instanțe ca fiind legală și temeinică.
Prin motivele de recurs
invocate pârâta a arătat că în cauză este incident pct. 9 al art. 304 C. proc.
civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece nu a fost
încălcat art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 întrucât convocatorul
a menționat explicit problemele care vor face obiectul dezbaterii adunării și
anume actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanție de
active imobilizate, ceea ce nu reprezintă însă modificări ale actului
constitutiv.
În contextul acestui
motiv recurenta arată că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 115 alin.
(1) din O.U.G. nr. 28/2002 întrucât această dispoziție nu se referă la o
delegare de competentă către consiliul de administrație de către A.G.E.A. ci se
are în vedere o validare, o aprobare prealabilă a actelor organelor executive
ale societății de către A.G.E.A.
Printr-un alt motiv
de recurs recurenta a arătat că sunt incidente și pct. 6 și 7 ale art. 304 C.
proc. civ., deoarece instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut și hotărârea
cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, întrucât
reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității
absolute a hotărârii A.G.A., iar instanța a dispus anularea acesteia.
Recursul este fondat
pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea a
cărei nulitate absolută se cere a se constata nu au fost încălcate nici
dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 și nici ale art. 1125
alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.
Astfel, actele
menționate generic ca fiind de dobândire, de înstrăinare, de schimb sau
constituire de garanție, nu reprezintă modificări ale actului constitutiv și de
aceea nu era necesar ca în convocator să se menționeze o asemenea problemă.
Faptul că au fost
aprobate generic actele arătate, aceasta nu înseamnă că un act concret de
înstrăinare, dobândire etc. care nu respectă dispozițiile legale cerute pentru
actul respectiv nu va putea fi atacat distinct, fiecare în parte. Această
aprobare a tranzacțiilor nu reprezintă o validare anticipată a unor acte care
nu ar îndeplini condițiile legale și se referă doar la exercițiul bugetar 2004
în această situație nu au fost încălcate dispozițiile art. 115 alin. (1) din O.U.G.
nr. 28/2002.
Așadar, motivul de
recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este întemeiat.
În mod greșit a
reținut instanța de apel că au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7)
și (8) din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 115 alin. (1) din O.U.G. nr.
28/2002, motiv pentru care se va admite recursul pârâtei.
În ceea ce privește
motivele de recurs încadrate în art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., se constată
că și aceste motive sunt întemeiate și recursul va fi admis și pentru aceste
motive.
Într-adevăr, la data
de 25 ianuarie 2005, reclamanta a precizat acțiunea și a solicitat aplicarea
sancțiunii nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. iar instanța de apel a
anulat hotărârea și nu a constatat nulitatea absolută a acesteia.
Pe de altă parte,
hotărârea instanței de apel este motivată contradictoriu invocându-se când
sancțiuni ce atrag nulitatea relativă când nulitatea absolută.
Pentru aceste
considerente va fi admis recursul pârâtei și se va modifica decizia în sensul
că va fi respins apelul reclamantei și menținută sentința de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâta SC R.R. SA Constanța împotriva deciziei civile nr. 299/
COM din 4 decembrie 2006 A Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică decizia
recurată în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC F.I.T.I. S.U.A.
împotriva sentinței nr. 3548/ COM din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului
Constanța, secția comercială, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 aprilie 2008.